Site-ul Senatului României folosește cookie. Navigând în continuare, vă exprimați acordul asupra folosiri cookie-urilor conform OUG 13/24.04.2012 și REGULAMENTUL (UE) 2016/679. OK

Senatorul USR Costel Vicol: „Falimentul sectorului agricol în mandatul Daea”

Senatorul USR de Tulcea, Costel Vicol, acuză coaliția toxică pentru falimentarea agriculturii românești. În prezent, România se află pe penultimul loc din UE din perspectiva capitalizării exploatațiilor agricole, cât și din perspectiva alocărilor bugetare pentru segmentul agriculturii.
Într-o declarație politică, Senatorul USR Costel Vicol arată că în trecut, statul român era cunoscut sub denumirea de „grânarul Europei”, însă pe parcursul ultimilor 20 de ani, ponderea agriculturii în PIB-ul național a scăzut dramatic, agricultura degradându-se masiv.
Senatorul USR Costel Vicol afirmă că, în ciuda faptului că producția anuală de roșii de câmp și a celor din solarii este de sute de tone, în ultimii ani, în plin sezon fermierii s-au confruntat cu o supraproducție pe care nu au avut posibilitatea să o valorifice. Prin urmare, o bună parte din producție a fost aruncată, iar statul român tot la soluția importului a recurs.

Costel Vicol: Este hilar: marfa românilor ajunge la gunoi, gradul de sărăcie creste simțitor, locurile de muncă dispar, iar în tot acest timp rafturile magazinelor şi tarabele din pieţe sunt pline de roşii din Turcia, Maroc sau Olanda. Mai mult, avem fabrici de bulion care folosesc roşii de import. România importă tomate de peste 113 milioane de euro anual, dar exportă de doar 1 milion de euro pe an.”
În declarația politică, în încheiere, senatorul Costel Vicol semnalează coaliției toxice că agricultura, aflată în pragul falimentului, poate fi salvată prin declararea acesteia ca sector prioritar de importanță națională pentru economia românească pe termen lung.
 
Iată, în continuare, textul integral al declarației politice:
<<Săracă țară bogată!>> - deși avem un potențial agricol imens, agricultorii și țăranii României trăiesc în pragul sărăciei 
 
Cunoaștem cu toții uriașul potențial al României în sectorul agricol. Cândva România era grânarul Europei, însă din păcate, în ultimii ani participăm la o degradare masivă a acestui segment, productivitatea înregistrând scăderi fără precedent.
 
Potrivit unor statistici apărute în spațiul public, ponderea agriculturii în PIB-ul României a scăzut constant în ultimii 20 de ani. Această scădere a venit pe fondul transformării structurale a economiei românești, de la o economie preponderent industrial-agrară, la una bazată în principal pe servicii.
 
România este una dintre țările europene cu cel mai ridicat potențial în sectorul agricol, având a 6-a cea mai mare suprafață agricolă utilizată, însă dintre toate țările UE, România se confruntă cu cel mai scăzut randament al producției agricole.
 
Din păcate, ne aflăm pe penultimul loc din Uniunea Europeană atât din perspectiva capitalizării exploatațiilor agricole, cât și din perspectiva alocărilor bugetare de stat pentru agricultură. În aceste condiții, românii se întreabă pe bună dreptate, de ce, de exemplu România importă de sute de ori mai multe roşii decât exportă, în timp ce fermierii autohtoni aruncă marfa? 
 
De ce multe țări din vecinătate produc și exportă foarte mult, contribuind astfel la creșterea nivelului de trai, iar țara noastră nu o poate face?  La noi situația este una ciudată, deși producţia anuală de roşii de câmp şi a celor din solarii este de sute de tone, în ultimii ani, în plin sezon fermierii s-au confruntat cu o supraproducţie pe care nu au avut cum să o valorifice, mulţi dintre ei fiind  nevoiţi să-și arunce marfa! În tot acest timp, România importă legume de sute de milioane de euro.
 
Este hilar: marfa românilor ajunge la gunoi, gradul de sărăcie creste simțitor, locurile de muncă dispar, iar în tot acest timp rafturile magazinelor şi tarabele din pieţe sunt pline de roşii din Turcia, Maroc sau Olanda. Mai mult, avem fabrici de bulion care folosesc roşii de import. România importă tomate de peste 113 milioane de euro anual, dar exportă de doar 1 milion de euro pe an. Acesta nu este decât un exemplu. Din păcate toată producția de legume, fructe și cereale, traversează în prezent un traseu al decăderii, sub privirile indolente ale autorităților. 
 
În ciuda potențialului imens pe care îl are sectorul agricol din România, agricultorii și țăranii români sunt din ce în ce mai săraci, iar agricultura este aproape de pragul falimentului. Mai bine de jumătate din populația României locuiește la țară, într-un grad de sărăcie nepermis.   
 
România are o piață alimentară mare, o populație rurală uriașă, o suprafață agricolă și o subvenție europeană pe măsura potențialului agricol. Deși nu ne lipsește niciun ingredient pentru ca România să redevină un mare producător agricol la nivel european și chiar mondial, nu se întâmplă nimic, ba mai mult, realitatea ne arată faptul că agricultura românească se confruntă cu problem majore. 
 
Domnule Prim-ministru, domnule ministru al Agriculturii și Dezvoltării Rurale, nu credeți că sectorul agricol are mare nevoie de suportul și de susținerea dumneavoastră?
 
Cred că singura șansă pentru ca agricultura României să supraviețuiască, ar fi să declarați sectorul agricol, ca fiind un sector prioritar de importanță națională pentru economia românească pentru următorii 10 ani, începând chiar din acest an. România trebuie să-și recapete locul cuvenit în Europa, atât în privința producției, cât și în privința cantității și calității exporturilor. 
 
Am convingerea că vă veți apleca asupra aspectelor semnalate, care cu siguranță nu vă sunt străine și veți lua măsuri pentru repunerea pe picioare a sectorului agricol. Românii s-au săturat de promisiuni și de statistici, ei așteaptă măsuri concrete de la dvs., măsuri pe care sper să le luați și să le faceți publice în perioada imediat următoare.
Nu mai ajunge să dăm bine doar în statisticile macroeconomice, trebuie să vedem prosperitatea și în agricultură, și în sistemul de sănătate, și în educație. Dacă nu o vedem - și dacă nu o vom vedea nici de acum înainte - este pentru că banii investiți (dacă se fac investiții) ajung în buzunarele cui nu trebuie, și nu unde ar trebui să ajungă.
 



Go to top