Într-o declarație politică, Senatorul USR de Cluj, Cristian Bordei, acuză coaliția sărăciei pentru măsurile aberante care au impact negativ asupra economiei țării, un  șir întreg de ordonanțe de urgență despre care actorii din domeniu au avertizat că agravează problemele cu care se confruntă sectorul energetic, cu efecte ce reverberează în întreaga economie precum și asupra românilor, consumatori finali. În ciuda rezistenței opuse, guvernul a continuat procesul „ca un somnambul care nu mai percepe realitatea înconjurătoare”.

Senatorul USR Cristian Bordei afirmă că soluția pe care au găsit-o guvernanții constă în a-i obliga pe producători să vândă minim 70% din energia produsă, prin contracte bilaterale directe, către cei mai importanți furnizori și consumatori. În realitate, acest lucru înseamnă vânzări în afara pieței reglementate și a transparenței impuse de aceasta. Prețurile și clienții sunt decise în mod arbitrar de către persoanele și entitățile  care controlează producătorii de stat: „Ministerul Energiei și partidele de la guvernare prin directorii și membrii consiliilor de administrație, numiți și controlați politic” arată senatorul USR.

Cristian Bordei: „Parcă înțelegem altfel acum obsesia coaliției de guvernare de a scoate drept cauză și țap ispășitor pentru creșterea prețurilor, existența pieței în sine. Și nu putem să nu ne întrebăm: oare ce trebuie să faci acum ca să obții de la un producător de stat o cantitate consistentă de energie la un preț foarte bun, fixat din pix? Nu cumva somnambulul ne-a păcălit pe toți și de fapt, a mimat somnul? Da’ halatu”, cât îi halatu” dom’ ministru?”

În declarația sa politică, senatorul USR Cristian Bordei arată că este vina coaliției PSD – PNL -UDMR pentru agravarea crizei energiei, prin măsurile dictate pieței, măsuri luate din pix și ignorând în mod categoric actorii din domeniul energiei.

Iată, în continuare, textul integral al declarației politice:

„Somnambulul care mima somnul

A greși este omenește, a persevera în greșeală este diabolic!”, spune un cunoscut dicton latin, atribuit de unii antichității grecești.
Observăm că actualul guvern, susținut de coaliția PSD-PNL-UDMR, și-a făcut aproape un titlu de glorie din a merge până în pânzele albe cu anumite idei legislative, în ciuda avertismentelor repetate pe toate canalele posibile de toți actorii importanți și experții din domeniul supus reglementării.

Un exemplu elocvent este șirul de Ordonanțe de Urgență prin care s-a încercat rezolvarea  problemelor cauzate de criza energiei. Începând cu OUG 118 din toamna trecută, fiecare nouă Ordonanță din această serie a stârnit proteste tot mai mari din partea actorilor din industria energetică. Aceștia au avertizat de fiecare dată că noile reglementări nu doar că nu rezolvă problemele, ci le agravează. Dar guvernul, Batman!, și-a continuat cu obstinație marșul pe același drum, ca un somnambul care nu mai percepe realitatea înconjurătoare.

Totul a culminat cu recenta OUG 119, intrată în vigoare de la 1 septembrie, care a stârnit o adevărată furtună de nemulțumiri. În fața valului de proteste ale specialiștilor din energie, guvernul și susținătorii săi din coaliția PSD-PNL-UDMR au prezentat drept “soluția miraculoasă” un amendament care obligă producătorii să vândă minim 70% din energia produsă, prin contracte bilaterale directe, către cei mai importanți furnizori și consumatori.

Și ce să vezi? Minune mare, nici n-apucară să cânte cocoșii de trei ori că unul dintre producătorii de stat, Nuclearelectrica, a vândut brusc o cantitate mare de energie, către un client misterios, la 450 lei/ MWh, mult sub prețul pieței! Faptul în sine n-ar fi rău. Doar că aceiași producători de stat, care controlează aproximativ 75% din totalul producției de energie electrică, au umflat cât au putut prețurile pe piață până acum. Iar când cei mai mari furnizori, imediat după intrarea în vigoare a Ordonanței, au ieșit în piață cu cereri să cumpere energie la 1300 lei/MWh, adică fix plafonul de decontare impus chiar de aceeași Ordonanță, n-au dat nicio ofertă la acest preț mult mai bun.

Dar dacă stăm să ne gândim mai bine, ce observăm? Contracte directe înseamnă contracte în afara pieței reglementate. Adică în afara regulilor și transparenței impuse de piața reglementată. Practic prin amendamentul minune, 70% din producția de energie electrică urmează să se vândă în afara pieței reglementate, adică la prețurile și clienții deciși arbitrar de cei care controlează producătorii de stat. Și cine îi controlează? Păi exact Ministerul Energiei și partidele de la guvernare prin directorii și membrii consiliilor de administrație, numiți și controlați politic.

Parcă înțelegem altfel acum obsesia coaliției de guvernare de a scoate drept cauză și țap ispășitor pentru creșterea prețurilor, existența pieței în sine. Și nu putem să nu ne întrebăm: oare ce trebuie să faci acum ca să obții de la un producător de stat o cantitate consistentă de energie la un preț foarte bun, fixat din pix?
Nu cumva somnambulul ne-a păcălit pe toți și de fapt, a mimat somnul? Da’ halatu”, cât îi halatu” dom’ ministru?”