Senatorul USR PLUS de Cluj, Cristian Bordei, arată că proiectul Laserului de la Măgurele este în moarte clinică după zeci de ani de neglijare, deși era un proiect strategic pentru România, care ar fi pus țara noastră pe harta mondială a cercetărilor avansate în domeniul fizicii nucleare, al managementului energiei și al medicinei ar fi dat și o gură de oxigen absolut necesară cercetării românești.

Într-o declarație politică, senatorul Cristian Bordei arată că scandalul generat a făcut ca Italia să amenințe că părăsește complet proiectul de cercetare, iar Franța să facă presiuni pe canale diplomatice împotriva Laserului de la Măgurele, ajungând până la impunerea unui embargo asupra colaborării cu cercetătorii români, un alt fapt extrem de grav și unic în cadrul UE. Acest embargo nu este ridicat nici în prezent și conform D-lui Costreie actualul guvern poartă discuții cu partea franceză, cu speranța ca ridicarea să se întâmple spre finalul anului.

Cristian Bordei: ”Recâștigarea încrederii este un proces foarte dificil și încă există riscul ca România să rămână cu statutul de observator, caz în care va trebui să cheltuie 30 milioane de euro/an pentru întreținerea facilității, pe lângă banii deja cheltuiți și, mai grav, să rămână în afara consorțiului de cercetare. În acest context, cred că este firească o întrebare ce s-a întâmplat cu adevărat și cine sunt responsabilii pentru acest eșec atât de catastrofal încât a dus până la probleme în relațiile bilaterale cu alte state din UE, probleme pe care încă ne chinuim să le reparăm?”

În declarația sa politică, senatorul USR PLUS de Cluj, Cristian Bordei cere elucidarea cauzelor care au dus la scoaterea României din proiect iar responsabilii, dacă există, trebuie identificați cu precizie și făcuți să suporte consecințele.
Iată, în continuare, conținutul integral al declarației politice:
 
O nouă șansă ratată pentru România, zero vinovați
Declarația mea politică este legată de proiectul Laserului de la Măgurele.
În declarația mea politică din data de 12 mai m-am referit la proiectul laserului de la Măgurele și la lanțul de incompetență care a dus la eșecul acestuia.
Reamintesc, este vorba despre proiectul în valoare de 850 milioane de euro, inițiat în anul 2009 de către Cehia, Ungaria și România. Aceste țări și-au propus să construiască cel mai puternic laser din lume, cu termen de finalizare anul 2015, însă, în momentul de față, România a ajuns să aibă doar calitatea onorifică de observator fiind primul caz în Uniunea Europeană când un stat fondator al unui astfel de proiect de cercetare nu face parte din unitatea ERIC constituită anterior.
Între timp, într-un nou interviu cu Dl. Sorin Costreie, Consilier de Stat al premierului pe probleme de cercetare și reprezentantul special al Guvernului pentru participarea României la proiectul ELI ERIC, aflăm noi detalii șocante despre istoricul derulării proiectului și factorii care au dus la cererea unanimă a celorlalte țări partenere în proiect de excludere a României.
Mai exact, aflăm că scandalul generat a făcut ca Italia să amenințe că părăsește complet proiectul de cercetare iar Franța să facă presiuni pe canale diplomatice împotriva Laserului de la Măgurele ajungând până la impunerea unui embargo asupra colaborării cu cercetătorii români, un alt fapt extrem de grav și unic în cadrul UE. Acest embargo nu este ridicat nici în prezent și conform D-lui Costreie actualul guvern poartă discuții cu partea franceză, cu speranța ca ridicarea să se întâmple spre finalul anului.
Era evident de la bun început că acesta este un proiect fanion, un proiect strategic pentru România, care pe lângă faptul că ar fi pus țara noastră pe harta mondială a cercetărilor avansate în domeniul fizicii nucleare, al managementului energiei și al medicinei ar fi dat și o gură de oxigen absolut necesară cercetării românești, în general, care se află aproape în moarte clinică după zeci de ani de neglijare.
Sigur, în momentul de față se fac eforturi intense pentru recâștigarea încrederii partenerilor, fapt ce constituie cheia problemei. S-a creat chiar un grup interministerial cu ministerele implicate - Cercetare, Fonduri Europene, Afaceri Externe și Finanțe, plus CJ Ilfov și mai multe entități cu scopul obținerii reprimirii României ca membru fondator în ERIC, până la momentul închiderii proiectului în anul 2023.
Însă, recâștigarea încrederii este un proces foarte dificil și încă există riscul ca România să rămână cu statutul de observator, caz în care va trebui să cheltuie 30 milioane de euro/an pentru întreținerea facilității, pe lângă banii deja cheltuiți și, mai grav, să rămână în afara consorțiului de cercetare. În plus, informațiile sunt contradictorii și anumite surse afirmă că totuși, momentan, instalația nu este completă 100%.
În acest context cred că este firească o întrebare pe care și-ar pune-o orice cetățean de bun simț: ”ce s-a întâmplat cu adevărat și cine sunt responsabilii pentru acest eșec atât de catastrofal încât a dus până la probleme în relațiile bilaterale cu alte state din UE, probleme pe care încă ne chinuim să le reparăm?”
În toate interviurile pe acest subiect pe care le-am citit până acum, la capitolul cauze și vinovați apar răspunsuri de genul complex, complicat și, în general, responsabilitatea este vagă și disipată la un nivel colectiv instituțional, fără a fi clar individualizată. Mai mult, pe subiectul în sine, este în general o tăcere surprinzătoare.
Majoritatea surselor indică perioada 2018-2019 drept momentul exploziei tensiunilor și, implicit, arată către conducerile Institutului de Fizică și Inginerie Nucleară - Horia Hulubei și ale ministerelor din acea perioadă, adică guvernul PSD/Dăncilă.
Mai mult, Doamna Crețu, ex PSD, comisar european la acea dată, a relatat despre o scrisoare comună a dânsei cu comisarul Moedas, care se ocupa de cercetare, către Guvernul României, Guvernul Dăncilă, scrisoare care nu ar fi primit răspuns. Surprinzător, Doamna Dăncilă tocmai a fost angajată la BNR pentru capacitatea dânsei de a deschide uși deși, ar părea, mai degrabă, specialist în a le închide. La fel de surprinzător este faptul că PSD, partidul care pare a fi principalul responsabil pentru îngroparea (și a) acestui proiect strategic pentru România, nu obosește în a se prezenta drept principalul luptător pentru popor și interesul național.
Din punctul meu de vedere, cauzele care au dus la situația prezentă trebuie elucidate în detaliu iar responsabilii, dacă există, trebuie identificați cu precizie și făcuți să suporte consecințele. La acest nivel nici incompetența, nici orgoliile nemăsurate și nici măcar prostia nu pot fi scuze. Astăzi am depus deja o listă de întrebări către Ministerul de Externe și voi continua cu alte ministere implicate pentru a obține informații și clarificări.”