Senatoarea USR Silvia Dinică atrage atenția că proiectul prezidențial al ”României Educate” este o iluzie dacă nu facem eforturi susținute să creștem numărul tinerilor români care aleg să rămână în sistemul educațional dincolo de școala generală.
 
Într-o declarație politică, senatoarea USR de București, Silvia Dinică, atrage atenția că sute de mii de tineri români termină doar 8 clase, abandonând apoi școala din motive ce țin de cutume sociale sau din cauza sărăciei.
 
Silvia Dinică: ” În anul 2012, România își propusese să reducă abandonul școlar timpuriu și să atingă astfel, o țintă de 11,3%, în 2020. În realitate, procentul abandonului școlar timpuriu a început, din nou, să crească, odată cu acordul tacit al sferei politice, ajungând, în anul 2020, la 15,6 %. Să nu ne ascundem de adevăr; școala a fost abandonată, în primul rând, de către decidenții acestei țări, timp în care a devenit un sistem greoi și rigid, care funcționează încă, doar din pură inerție, și care este astfel, resimțit de către tineri, mai degrabă, ca o barieră în fața învățării”.
Senatoarea USR de București, Silvia Dinică arată că, în cele din urmă, mulți dintre tineri regretă că nu și-au continuat studiile, măcar la nivel de liceu, atunci când realizează că fără educație corespunzătoare, șansele lor de a găsi o slujbă relativ bine plătită și care să-ți aducă satisfacții, sunt minime.
Concluzia declarației politice a senatoarei Silvia Dinică este că școala a fost abandonată, în primul rând, de către decidenții acestei țări, timp în care a devenit un sistem greoi și rigid, care funcționează încă, doar din pură inerție, și care este astfel, resimțit de către tineri, mai degrabă, ca o barieră în fața învățării.
Iată, în continuare, textul integral al declarației politice:
 
”Sub mirajul României educate, sute de mii de tineri termină cel mult 8 clase
 
În timp ce România Educată rămâne la stadiul de ”proiect pe hârtie al unui vis distant”, vă îndemn să vă îndreptați atenția către România Uitată:
 
Mii de copii și tineri dispar, fără urmă, din sistemul nostru de învățământ pentru că abandonează școala. Ei sunt România Uitată, undeva, într-un colț prăfuit al societății noastre. 
 
Aproape 220.000 de tineri cu vârste între 18 și 24 de ani terminaseră cel mult 8 clase, conform statisticilor. Îndrăzniți să vă gândiți cât potențial am pierdut, ireversibil?
 
Vorbim despre tineri care în urma renunțării la școală, din varii motive, nu au mai urmat nicio altă formă de școlarizare sau formare profesională. Vă întreb, stimați colegi, nu vă deranjează această cifră îngrozitor de mare? Nu vă îngrijorează? Nu vă înfurie?
 
În anul 2012, România își propusese să reducă abandonul școlar timpuriu și să atingă astfel, o țintă de 11,3%, în 2020. În realitate, procentul abandonului școlar timpuriu a început, din nou, să crească, odată cu acordul tacit al sferei politice, ajungând, în anul 2020, la 15,6 %.
 
Să nu ne ascundem de adevăr; școala a fost abandonată, în primul rând, de către decidenții acestei țări, timp în care a devenit un sistem greoi și rigid, care funcționează încă, doar din pură inerție, și care este astfel, resimțit de către tineri, mai degrabă, ca o barieră în fața învățării. 
 
Mulți dintre acești tineri regretă că nu și-au continuat studiile, măcar la nivel de liceu, atunci când realizează, de fapt, cât de restrânse le sunt orizonturile. Ca exemplu, chiar și pentru obținerea carnetului de conducere este nevoie de 10 clase terminate. 
 
Ce facem noi pentru acești mii de tineri, care abia dacă termină clasa a VIII-a? Ce facem pentru miile pe care le vom pierde în următorii ani? 
 
Programul mesei calde în școli a fost un prim pas înainte, reușind să reducă abandonul școlar de la 19,1% la 15,3% în anul 2019. Dar motivele abandonului școlar timpuriu sunt diverse, ”pachețelul cu mâncare” fiind doar unul dintre multe altele. 
 
Suntem aproape de final an, însă, pentru anul următor prioritatea acestui Parlament ar trebui să fie găsirea soluțiilor pentru toate celelalte motive care împiedică, anual, mii de tineri să primească o educație completă.  Nu putem vorbi despre România Educată fără să ajutăm România Uitată.