Senatoarea USR PLUS de București, Silvia Dinică este de părere că vaccinarea anti-Covid-19 reprezintă calea cea mai sigură și cea mai rapidă pentru a reveni la viața de dinainte de pandemie.
Într-o declarație politică, Silvia Dinică susține că oamenii au început să fie indiferenți la știrile negative și scenariile sumbre prezentate de televiziuni, și este nevoie de o abordare pozitivă pentru a-i convinge români să se vaccineze.

Silvia Dinică: ”Pentru mulți, spectrul morții a devenit obositor și demotivant. De aceea mi se pare că în perioada următoare trebuie să ne orientăm spre idei și viziuni mai luminoase, care să ne mobilizeze să facem pasul spre vaccinare. Uitați-vă ce a reușit comunitatea medicală la Timișoara. Lumea s-a simțit la maratonul vaccinării ca la un festival. Optimismul și sentimentul revenirii la normal au încurajat oamenii să vină în număr mare la centrul de vaccinare.”

În încheierea declarației politice, senatoarea USR PLUS de București, Silvia Dnică, susține că gândul la familie, la evenimente culturale, la bucuria de a face cunoștință cu oameni noi sau la a asculta muzică alături de mii de oameni trebuie să devină adevărata motivație a vaccinării.
Iată, în continuare, textul integral al declarației politice:
„Ce ne mai motivează să ne vaccinăm?
Când mă gândeam că imaginile șocante s-au diminuat, am văzut zilele acestea situația din India: trei sute de mii de bolnavi de Covid zilnic; oameni întinși sub soare în fața spitalului; penurie de oxigen; rude disperate că spitalele nu mai pot primi pacienți. Este un peisaj care îți dă fiori. Mai ales când știi că România încă nu este ferită în totalitate de soarta aceasta.
În vreme ce comunitatea internațională vine în ajutorul Indiei, trebuie să avem ochii fixați pe un singur obiectiv: vaccinarea cât mai rapidă a unui număr cât mai mare de români. Știu că poate a devenit obositor să auzim vorbindu-se despre vaccin o dată la două fraze. Însă nu avem de ales. De ce? Mă gândesc că dacă ne-am fi aflat în mijlocul deșertului fără nicio resursă, nu ar fi deranjat pe cineva ca din toate părțile să se rostească „apă”. Ipoteza aceasta scoate la iveală un lucru de care nu suntem mereu conștienți. De unde vin lejeritatea și nonșalanța cu care unii dintre noi tratează coronavirusul? Nu din reavoință și scepticism. Vin mai degrabă din impresia că lucrurile nu stau așa de rău. Sigur, există niște restricții care ne sâcâie ca o bătătură de la pantof, dar nu e ceva insuportabil.
Nu cred că acest fel de a pune problema ne ajută. Și nu cred că ne ferește de situații precum cea din India. Mai ales când noile variante ale virusului sunt mult mai contagioase iar spitalele românești la fel de fragile. Pe de altă parte, oamenii au obosit să le fie înfățișate scenarii sumbre. Spectrul morții a devenit obositor și demotivant. De aceea mi se pare că în perioada următoare trebuie să ne orientăm spre idei și viziuni mai luminoase. Care să ne mobilizeze să facem pasul spre vaccinare.
Uitați-vă ce a reușit comunitatea medicală la Timișoara. Lumea s-a simțit la maratonul vaccinării ca la un festival. A cântat și trupa Cargo, a fost ceva ieșit din comun. Optimismul și sentimentul revenirii la normal au încurajat oamenii să vină în număr mare la centrul de vaccinare. Și cred că aceasta este direcția corectă pentru comunicarea publică. Chiar dacă decidenții și lumea, în general, trebuie să fie conștienți de amenințările încă foarte vii. Este o realitate că imagini precum cele din India ne pot îmboldi, dar nu ne pot încuraja. E vremea speranței și a apelului la voioșie și optimism.
Vom fi mai motivați dacă ne vom gândi la reuniuni de familie, la petreceri, la evenimente în persoană care am văzut că în mediul online au fost anoste și fără viață. Să ne gândim la familie, la cei apropiați și la bucuria de a face cunoștință cu oameni noi. La bucuria de a asculta muzică alături de persoane necunoscute și de care parcă ne leagă totuși ceva. Să ne gândim la teatru, la concerte și la entuziasmul de a fi spectator.
Nu mai este mult și realitatea ne va putea face pe plac. Trebuie doar să îi dăm un brânci. Iar acela e vaccinarea.”