Senatorul USR de Timiș, Raoul Trifan, afirmă că Ucraina trebuie susținută în lupta ei împotriva armatei ruse, invadatoare. Într-o declarație politică, senatorul Raoul Trifan arată că marea majoritate a țărilor europene s-au poziționat extrem de clar în susținerea lor pentru Ucraina, atât din punct de vedere politic, cât și militar sau umanitar, în timp ce ajutorul militar al României a fost extrem de limitat.
 
Raoul Trifan: ”Din punct de vedere militar, ajutorul oferit de România a fost minim: 2.000 de căști de protecție balistică și  2.000 de veste antiglonț. Iar acum, după 2 luni de la începerea războiului, premierul Ciucă anunță că este în curs de analiză o lege, după care se va lua o decizie concretă pentru a crea posibilitatea ca România să facă donații în arme către Ucraina din rezervele unor instituții ale sistemului de apărare. Această frază sună exact cum sună întreaga comunicare a guvernului României pe acest subiect: neclară și ezitantă.”
 
De asemenea, în declarația sa politică, senatorul USR de Timiș, Raoul Trifan, remarcă și faptul că și din punct de vedere al sprijinului politic, atitudinea României este mult prea pasivă și lipsită de solidaritate. Nici președintele Iohannis și nici prim-ministrul Nicolae Ciucă n-au fost până acum în vizită la Kiev, deși mulți șefi de state și de guverne din Europa au făcut-o demult.
 
În încheierea declarației sale politice, Raoul Trifan se întreabă, retoric, cum dorește să rămână România în istorie: ca o țară ai cărei lideri politici s-au ridicat la înălțimea așteptărilor opiniei publice și a aliaților din UE și NATO sau care au dat dovadă de teamă și reticiență?
 
Iată, în continuare, textul integral al declarației politice:
 
 
”Ucraina trebuie susținută în lupta ei împotriva cotropitorului rus
 
După două luni de la începerea războiului din Ucraina, constatăm că toate țările din jurul nostru (cu excepția vecinilor maghiari) s-au poziționat extrem de clar în susținerea lor pentru Ucraina, atât din punct de vedere politic, cât și militar sau umanitar.
 
Din punct de vedere umanitar, al ajutorului pentru refugiați, eforturile guvernului României există, dar ele pălesc în fața ajutorului oferit de societatea civilă, ajutor mult mai bine organizat încă din primele ore ale sosirii refugiaților la granițele țării noastre.
 
Din punct de vedere militar, ajutorul oferit de România a fost minim spre insignifiant (2.000 de căști de protecție balistică și a 2.000 de veste antiglonț). Iar acum, după 2 luni de la începerea războiului, premierul Ciucă anunță că este în curs de analiză o lege, după care se va lua o decizie concretă pentru a crea posibilitatea ca România să facă donații în arme către Ucraina din rezervele unor instituții ale sistemului de apărare. Această frază sună exact cum sună întreaga comunicare a guvernului României pe acest subiect: neclară și ezitantă.
 
Și din punct de vedere al sprijinului politic, atitudinea României este mult prea pasivă și lipsită de solidaritate. Nici președintele Iohannis și nici prim-ministrul Nicolae Ciucă n-au fost până acum în vizită la Kiev, deși mulți șefi de state și de guverne din Europa au făcut-o demult. România a expulzat 10 diplomați ruși, cu mare întârziere, după ce majoritatea statelor europene o făcuseră deja.
 
Țara noastră, la nivel de lideri ai guvernului, pare nehotărâtă în fața tragediei din Ucraina: parcă nu vrea nici să ajute prea mult, prea „pe față”, dar nici nu vrea să fie acuzată că nu a făcut nimic. Să nu supere pe nimeni, să fie bine pentru toată lumea.
 
Oare de ce? Este vorba de nemulțumiri istorice legate de teritorii, minorități și limbă? Este vorba de teama de a nu supăra Rusia? Contează toate acestea cu adevărat în situația tragică trăită de poporul ucrainean?
 
Este momentul să ne întrebăm cum ne dorim să rămână țara noastră în istorie atunci când se va scrie despre acest război injust și ilegal declanșat de Federația Rusă împotriva unui stat suveran vecin cu România. Ca o țară a cărei poziție oficială a însemnat lentoare, nehotărâre, neclaritate și secretomanie? Sau ca o țară ai cărei lideri politici s-au ridicat la înălțimea așteptărilor opiniei publice și a aliaților din UE și NATO și au dat dovadă de hotărâre, solidaritate și generozitate?”