Senatorul USR de Timiș, Raoul Trifan, condamnă coaliția de guvernământ pentru situația în care este România astăzi și scăderea gravă a gradului de încredere pe care Românii o au în Uniunea Europeană. Față de media europeană de 62%, România se situează la 46% încredere în UE, deși la momentul aderării și ulterior, cetățenii români au arătat o încredere ridicată în Uniunea Europeană.
Într-o declarație politică, Senatorul USR Raoul Trifan arată că gradul scăzut de încredere de astăzi are multe explicații și cauze: pandemia, inflația, prețurile ridicate, războiul din Ucraina, figuri politice zenofobe și rasiste, incompetența guvernanților, propaganda și dezinformarea promovată de clasa politică, aceasta din urmă fiind perpetuată de către partidele politice, care mituiesc trusturi media din bani publici.

Raoul Trifan: „Unitate, siguranță, prosperitate, toate avantajele care se răsfrâng din faptul că facem parte dintr-un club select de țări, aș spune eu. Avantaje pe care poate unii dintre noi tindem să le uităm, având impresia ca acestea sunt lucruri firești și comune. Ca să dau câteva exemple am să reamintesc de libertatea de a călători, studia și lucra oriunde în Europa, protecția care ni se oferă și de stabilitatea din regiune, chiar dacă aceasta este perturbată momentan de ambițiile scelerate ale unui dement blocat în trecut.”

Senatorul USR, Raoul Trifan concluzionează afirmând că USR a depus o propunere legislativă prin care se impune transparență completă asupra cheltuielilor partidelor cu presa, propunere ce rămâne „la sertar” la Camera Deputaților, din pricina faptului că PNL-PSD-UDMR nu vor să publice cum aleg să cheltuie banii publici.
 
Iată, în continuare, textul integral al declarației politice:
„Uniunea Europeană - adevărul din spatele birocrației de la Bruxelles
 
Aderarea formală a României la Uniunea Europeană a avut loc în data de 1 ianuarie 2007. Actul de aderare în sine a fost un lucru care a însemnat foarte mult pentru români la acea vreme. Era un adevărat deziderat național și eram pregătiți să ne asumăm lupta pentru a atinge toate criteriile necesare pentru acest pas.
 
În 2007, percepția românilor despre Uniunea Europeană era una pozitivă. Promovând libertatea socio-economică, drepturile omului și dreptul de a călători liber în spațiul european, apartenența la comunitate însemna pentru români speranța de mai bine, de progres și dezvoltare.
 
Astăzi, conform ultimelor date din eurobarometru, doar 46% dintre români mai consideră că apartenența țării noastre la Uniunea Europeană este un lucru bun. Un procent îngrijorător având în vedere faptul că media europeană actuală este de 62%. În aproape toate țările membre, încrederea în UE a crescut de la începutul agresiunii ruse din Ucraina. Românii fac notă discordantă și își pierd din încrederea pe care o aveau în instituțiile care ne-au adus prosperitate.
 
În 2015, românii aveau încredere în UE și în instituțiile europene în proporție de 68%, un procent superior față de media europeană de la acea vreme. Scăderea aceasta vine pe fondul multiplelor crize suprapuse din ultimii ani: pandemia, inflația, prețurile care cresc de la o săptămână la alta, războiul din Ucraina. Pe lângă asta, actori extremiști, xeonofobi și naționaliști profită de aceste probleme, dar și de stângăciile și incompetența guvernanților pentru a crea tensiune socială cu scopul de a puncta electoral.
 
Dar ce înseamnă de fapt UE? Și la ce ne ajută? Unitate, siguranță, prosperitate, toate avantajele care se răsfrâng din faptul că facem parte dintr-un club select de țări, aș spune eu. Avantaje pe care poate unii dintre noi tindem să le uităm, având impresia ca acestea sunt lucruri firești și comune. Ca să dau câteva exemple am să reamintesc de libertatea de a călători, studia și lucra oriunde în Europa, protecția care ni se oferă și de stabilitatea din regiune, chiar dacă aceasta este perturbată momentan de ambițiile scelerate ale unui dement blocat în trecut. Uităm că toate acestea sunt privilegii de care alte țări, chiar din Europa, vecini de-ai noștri, nu au parte. 
 
Dezinformarea și propaganda nu sunt fenomene noi. Ele sunt prezente de mult dinaintea pandemiei și au o istorie lungă și bogată. În 2023, aceste fenomene sunt intensificate și duse la un nivel nemaiîntâlnit până acum, ajutate și de canalele de informare în masă unde cetățeanul nu mai știe ce este real și ce nu, cine minte și cine spune adevărul, alegând, în cele din urmă, să creadă ce i se pare că are mai mult sens. Specialiștii numesc asta confirmation bias. 
 
Și nu ajută nici faptul că partidele politice mari din România au început de câțiva ani să mituiască marile trusturi de presă cu bani publici. Folosesc bani din taxele și impozitele românilor pentru a-i minți și pentru a-i vrăji. Pentru a determina marile televiziuni să le prezinte cetățenilor o realitate paralelă, inventată, comodă pentru cei de la Putere. Și să ignore complet subiectele incomode sau întrebările relevante care ar trebui puse și pentru care cei de la guvernare ar trebui să dea răspunsuri. 
 
USR a înaintat o inițiativă legislativă prin care impune transparență completă asupra cheltuielilor partidelor cu presa, tocmai pentru ca publicul să știe ce partide plătesc căror trusturi sume importante din bani publici pentru propagandă. Proiectul este, bineînțeles, îngropat de majoritatea parlamentară, care nu dorește să explice public ce face cu banii pe care-i primește de la Stat. Să nu ne mirăm atunci, colegi din PSD, PNL și UDMR, că românii au tot mai puțină încredere în Guvern, în Parlament, în partidele politice și în mijloacele de informare clasice. Sau că minciunile spune de neofasciști prind cheag, iar românii își pierd încrederea în instituțiile europene. În loc să aplicați soluțiile necesare pentru problemele societății, veniți și le înrăutățiți, folosindu-vă la rândul vostru de vulnerabilitățile cetățenilor pentru a vă atinge eternul scop: acela de a fi la putere și de a profita personal de fondurile publice.
 
În anul 2023, zicala “mințim poporul cu televizorul” a căpătat noi și nebănuite înțelesuri. Drumul pe care ați luat-o nu este deloc unul sănătos. În cele din urmă castelul de cărți de joc pe care l-ați construit se va nărui, iar de sub dărâmături veți striga nedumeriți întrebându-vă ce ați făcut de ați ajuns acolo.”