Senatorul USR PLUS, Ștefan Pălărie, subliniază impactul pe care îl are războiul din Ucraina asupra copiilor refugiați, criză pe care o lume întreagă își are ochii ațintiți. Mulți refugiați doar tranzitează România, însă vor exista cu siguranță câteva mii de familii cu copii care vor trebui integrate în societatea românească, iar elevii, școlarizați.
Ștefan Pălărie: “În centrul acestui univers al disperării se află copiii, sute de mii azi, în curând milioane de copii refugiați, trimiși spre a fi protejați de bombe, tancuri și foamete. Probabil câteva zeci de mii vor rămâne în România. Peste noapte, noi am devenit una din insulele de protecție și de ultimă speranță pentru o întreagă generație de copii și tineri ucraineni.”
Senatorul USR PLUS de București pune accent pe faptul că Ministerul Educației are imensa responsabilitate de a gestiona corect și eficient acest flux masiv de elevi refugiați. Posibilități există, dar este nevoie de metodologii clare și de cadru legal îmbunătățit.
Ștefan Pălărie: “Este nevoie de pregătiri ample pentru ca școlile să poată gestiona acest flux de nou veniți, o provocare de management. Este un proces ce începe de la inventarierea școlilor, distribuirea de manuale în limba ucraineană, identificarea de profesori vorbitori de ucraineană care pot prelua clase suplimentare, colaborarea – atât cât este posibil – cu profesori refugiați și ei din Ucraina, și până la efortul uman de a-i primi pe acești copii, de a le asigura un triaj sanitar și de a-i pregăti emoțional, cu personal de specialitate, de o experiență inedită, într-o țară străină.”
Senatorul Ștefan Pălărie solicită Ministerului să realizeze amploarea acestui fenomen și să ia măsuri din timp, pregătitoare pentru o criză de durată. Pe termen lung, integrarea socială și educațională profundă a refugiaților ucraineni este indispensabilă.
Ștefan Pălărie: “Privind un pic mai departe, către posibilitatea extrem de reală în care va trebui să gestionăm pentru o lungă vreme grupuri mari de refugiați, poate ani de zile, problema copiilor refugiați și a accesului la educație devine și una a integrării lor educaționale și sociale mai profunde.
Vă solicit celor din minister să ieșiți din birouri, să vedeți amploarea situației, și să alocați resurse inclusiv la nivel central, să adunați experții în pedagogie și să reușim să asigurăm acestor copii și tineri mai mult decât un zâmbet politicos.”
În finalul declarației, senatorul USR PLUS de București afirmă că ajutorul pe care îl acordăm ucrainenilor se va întoarce în favoarea noastră. Cu cât refugiații vor deveni mai repede membri ai comunității noastre, cu familiile lor, cu talentele și aptitudinile lor, cu cât se vor simți că sunt primiți și acceptați, cu atât România va avea mai puține tensiuni și probleme sau costuri în urma acestei drame.
În continuare, textul integral al declarației politice:
“E limpede acum, după aproape două săptămâni de la declanșarea războiului nejustificat al Rusiei împotriva Ucrainei, că suntem în fața celei mai mari crize umanitare din Europa din timpul vieții noastre și probabil a ultimilor 80 de ani. Ea se desfășoară în egală măsură pe teritoriul României și putem vedea, deja, că această criză se va întinde pe luni de zile, cel puțin, iar consecințele ei, pentru mulți ani de acum înainte. Nu e un secret pentru nimeni sau ceva de ascuns.
În centrul acestui univers al disperării se află copiii, sute de mii azi, în curând milioane de copii refugiați, trimiși spre a fi protejați de bombe, tancuri și foamete. Probabil câteva zeci de mii vor rămâne în România. Peste noapte, noi am devenit una din insulele de protecție și de ultimă speranță pentru o întreagă generație de copii și tineri ucraineni.
Domnilor guvernanți, dragi colegi și experți în educație, lor le datorăm, pe lângă găzduire, mai mult decât maculatură și hârtii trimise birocratic către inspectoratele județene. Este de apreciat că Ministerul Educației a identificat un cadru legislativ în care să se poată desfășura educația copiilor refugiați, însă aceasta este doar începutul și doar o formalitate.
Este nevoie de pregătiri ample pentru ca școlile să poată gestiona acest flux de nou veniți, o provocare de management. Este un proces ce începe de la inventarierea școlilor, distribuirea de manuale în limba ucraineană, identificarea de profesori vorbitori de ucraineană care pot prelua clase suplimentare, colaborarea – atât cât este posibil – cu profesori refugiați și ei din Ucraina, și până la efortul uman de a-i primi pe acești copii, de a le asigura un triaj sanitar și de a-i pregăti emoțional, cu personal de specialitate, de o experiență inedită, într-o țară străină.
Nu mai vorbesc și că acest cadru de legi ar trebui și el îmbunătățit. Nu a fost clar creat pentru o asemenea situație.
Acestea sunt doar rezolvările care trebuie date pe termen scurt.
Privind un pic mai departe, către posibilitatea extrem de reală în care va trebui să gestionăm pentru o lungă vreme grupuri mari de refugiați, poate ani de zile, problema copiilor refugiați și a accesului la educație devine și una a integrării lor educaționale și sociale mai profunde.
Vă solicit celor din minister să ieșiți din birouri, să vedeți amploarea situației, și să alocați resurse inclusiv la nivel central, să adunați experții în pedagogie și să reușim să asigurăm acestor copii și tineri mai mult decât un zâmbet politicos.
România are nevoie să dea o soluție completă, educațională și socială, problemei copiilor refugiați. Este nu doar un gest de umanitate, pentru niște oameni cărora li s-a suspendat viața, ci și o responsabilitate enormă de a nu ne trezi mai târziu cu o gravă problemă socială.
Nu ne permitem și ar fi dureros să-i abandonăm. Nu este nimic idealist în asta - cu cât refugiații vor deveni mai repede membri ai comunității noastre, cu familiile lor, cu talentele și aptitudinile lor, cu cât se vor simți că sunt primiți și acceptați, cu atât România va avea mai puține tensiuni și probleme sau costuri în urma acestei drame.
Haideți să ajutăm, dar să și câștigăm ca societate dintr-o provocare uriașă din partea istoriei!”