Senatorul USR PLUS de București, Ștefan Pălărie, reliefează situația politică, economică și socială complicată cu care se confrută România de câteva luni și face un apel la tratarea crizei din educație cu responsabilitate, cu eforturi cel puțin egale cu cele îndreptate către criza sanitară sau politică.
Pe lângă problemele acute din educație identificate, senatorul de București vine și cu un pachet de propuneri concrete, cu soluții ce trebuie aplicate urgent.
Ștefan Pălărie: „În educație, PNRR nu va aduce nimic dacă nu începem schimbări profunde precum: profesionalizarea conducerii unităților de învățământ, transformarea planurilor-cadru și a programelor școlare, atragerea celor mai buni absolvenți ai instituțiilor de învățământ superior în corpul profesoral, reforma carierei didactice pe toate componentele ei, recrutare, angajare și formare continuă și, nu în ultimul rând, transformarea întregului sistem prin digitalizarea acestuia.”
Suma uriașă alocată de UE României prin PNRR reprezintă aproape jumătate din totalitatea fondurilor accesate de țara noastră în ultimii 14 ani. Această oportunitate poate fi, însă, ratată dacă nu se acționează acum.
Ștefan Pălărie: „Aceste fonduri nu sunt salvarea noastră, sunt poate o ultimă șansă pe care o avem să punem bazele unei dezvoltări durabile. Fără reforme, fără acțiuni, fără proiecte acești bani se vor risipi, iar noi vom risipi viitorul copiilor noștri.”
În finalul declarației, senatorul Ștefan Pălărie susține că dezbaterile fără final pe tema “închidem sau nu unitățile de învățământ” trebuie să se încheie și să lase locul discuțiilor și propunerilor pentru viitorul copiilor din România: „... până la reforme mereu lăsate în urmă, astăzi trebuie să depășim urgent dezbaterea dacă „închidem sau nu unitățile de învățământ” și să acționăm pentru a face sistemul funcțional. Sunt soluții, trebuie doar să ne preocupe viitorul copiilor noștri.”
În continuare, textul integral al declarației politice:
“Dragi colegi, situația politică actuală este un accelerator pentru toate crizele prin care trecem. Lipsa stabilității și a continuității va produce schimbări economice, sociale și politice pe care cu greu le vom putea remedia și aceasta doar într-un timp foarte lung, timp pe care România nu-și permite să-l mai piardă. Pandemia ne arată din economie până în educație o realitate dură, pe care nu o mai putem ignora. România are nevoie de planuri care să dureze dincolo de guverne, alianțe, orgolii și momente de criză. Dacă nu vom înțelege asta, suntem sortiți eșecului permanent.
În domeniul educației, ar fi absurd să afirmăm că sistemul este depășit și slab funcțional doar din cauza pandemiei. Nu, criza din educație nu este ceva nou, iar acum, în criză sanitară, rănile se văd mai bine, iar totul este întors pe dos de schimbările de reguli de la o săptămână la alta. Deja simțim efectele problemelor structurale din educație din anii trecuți, iar în viitor acest val va crește și mai mult.
România a avut alocate în ultimii 14 ani fonduri europene în valoare de 63,53 miliarde euro.
Din păcate, banii au fost cheltuiți de multe ori fără să se acorde suficientă atenție raportului costuri‑beneficii și valorii adăugate aduse de buget pentru noi toți. În ciuda unor progrese materiale, sistemul de învățământ se chinuie, sistemul de sănătate se chinuie, infrastructura rutieră este aproape mereu în urmă cu proiectele.
În viitor, doar PNRR ar putea aduce în plus în România alte aproximativ 30 de miliarde de euro, jumătate din sumele alocate țării noastre în ultimii 14 ani. Aceste fonduri nu sunt salvarea noastră, sunt poate o ultimă șansă pe care o avem să punem bazele unei dezvoltări durabile. Fără reforme, fără acțiuni, fără proiecte acești bani se vor risipi, iar noi vom risipi viitorul copiilor noștri.
În educație, PNRR nu va aduce nimic dacă nu începem schimbări profunde precum: profesionalizarea conducerii unităților de învățământ, transformarea planurilor-cadru și a programelor școlare, atragerea celor mai buni absolvenți ai instituțiilor de învățământ superior în corpul profesoral, reforma carierei didactice pe toate componentele ei, recrutare, angajare și formare continuă și, nu în ultimul rând, transformarea întregului sistem prin digitalizarea acestuia. Clădirile, zidurile, laboratoarele sunt importante, dar toate acestea sunt nimic dacă nu ne uităm cu atenție la ce învață și la cei care îi învață pe copiii noștri.
Altfel spus, reformele din educație trebuie să vină obligatoriu înaintea preocupării pentru cum mai cheltuim alți bani europeni, oricât de necesari ar fi aceștia. Exact asta vrea și Uniunea Europeană de la noi prin acest PNRR.
Iar până la reforme mereu lăsate în urmă, astăzi trebuie să depășim urgent dezbaterea dacă „închidem sau nu unitățile de învățământ” și să acționăm pentru a face sistemul funcțional. Sunt soluții, trebuie doar să ne preocupe viitorul copiilor noștri.”