Site-ul Senatului României folosește cookie. Navigând în continuare, vă exprimați acordul asupra folosiri cookie-urilor conform OUG 13/24.04.2012 și REGULAMENTUL (UE) 2016/679. OK

Senatorul USR Ștefan Pălărie: ”Sub Ligia Deca, educația este doar o construcție cu picioare de lut!”

Senatorul USR de București, Ștefan Pălărie, argumentează că sub conducerea ministrului Ligia Deca, școala românească a ajuns în irelevanță, inadecvată vremurilor noastre și cerințelor economiei românești.

Într-o declarație politică, Ștefan Pălărie, care este membru al comisiei pentru învățământ din Senat, arată că această problemă a inadecvării școlii românești, inadecvare cu vremurile și așteptările, este demonstrată de o statistică rece care spune că jumătate dintre cei care iau BAC-ul nu ajung să termine o facultate. Nu sunt pregătiți sau nu simt că facultatea le oferă ceva și abandonează.

Ștefan Pălărie: Nu cred că este doar o problemă de voință politică (deși clar este un blocaj mental în clasa politică de a face o schimbare a învățământului românesc), dar este și o problemă de viziune. Viziunea că România se poate dezvolta doar dacă nu rămânem cu picioare de lut, cu mintea și școala blocați undeva acum 20-30 de ani, mereu depășiți de vremuri, de nivelul științific și practic din lumea occidentală.”

În declarația sa politică, Ștefan Pălărie mai susține că o viziune adecvată pentru ritmul de dezvoltare a României se poate contura doar dacă nu rămânem cu picioare de lut, cu mintea și școala blocați undeva acum 20-30 de ani, mereu depășiți de vremuri, de nivelul științific și practic din lumea occidentală. Doar că această viziune nu există la nivelul celor care decid în Ministerul Educației, în Guvern și chiar la conducerea sistemului universitar, unde nu se poate trece de clanurile care au pus mâna pe hălci din sistemul academic românesc.
In continuare, textul integral al declarației politice:
 
”Educația cu picioare de lut

Săptămâna aceasta începe examenul de Bacalaureat și vreau să le spun, înainte de toate, succes elevilor care termină o etapă importantă din viața lor și, deși poate nu sunt conștienți complet de asta, se pregătesc să intre într-o lume unde li se cere să fie competitivi, să aibă aptitudini pentru un job – pentru mulți chiar de pe băncile facultății pe care, probabil, o vor alege.

Eu știu totuși că sunt mulți dintre ei foarte conștienți, așa cum poate noi, mai de mult, nu eram, la această vârstă. O văd la elevii de liceu cărora le predau, dar o văd și în studiile în care ei, tinerii, spun că liceul, dar și facultatea ar trebui să le ofere mai mult, să le ofere și altceva. Nu e o contradicție neapărat față de ce studiază, nu e un antagonism, ci ei pur și simplu văd că dincolo de ce învață acum la școală, văd că nu este suficient sau potrivit.

Într-un fel, pentru că e vorba de viața lor, simt mai bine lucrurile astea.
Văd această problemă a inadecvării școlii românești, inadecvare cu vremurile și așteptările, și în acea statistică rece care spune că jumătate dintre cei care iau BAC-ul nu ajung să termine o facultate. Nu sunt pregătiți sau nu simt că facultatea le oferă ceva și abandonează.

Nu cred că este doar o problemă de voință politică (deși clar este un blocaj mental în clasa politică de a face o schimbare a învățământului românesc), dar este și o problemă de viziune. Viziunea că România se poate dezvolta doar dacă nu rămânem cu picioare de lut, cu mintea și școala blocați undeva acum 20-30 de ani, mereu depășiți de vremuri, de nivelul științific și practic din lumea occidentală.

Dacă această viziune ar exista la nivelul celor care decid în Ministerul Educației, în Guvern și chiar la conducerea sistemului universitar, sunt sigur că s-ar trece mai ușor și de clanurile care au pus mâna pe hălci din sistemul universitar și peste imobilismul de a schimba programa din liceu, una rămasă la nivelul unor concepte precum dischetă sau la nivelul unei istorii care nu spune nimic despre lumea contemporană, ca să dau doar niște exemple simple.

Școala, și mă refer și la universități, trebuie depolitizată nu doar la nivel de directori sau rectori, în sens instituțional, ci și în deciziile care țin de conținut, de curriculum, de metode de studiu. Oamenii politici sau grupurile de interese care parazitează o viziune sănătoasă pentru educație trebuie scoși din această ecuație.

Succes încă o dată celor care încep zilele acestea probele de la Bacalaureat. Haideți, deci, să oferim educației un viitor, astfel încât și România să mai aibă un viitor.”
 



Go to top