Legislativul Uniunii Europene este constituit din Consiliul Uniunii Europene (uneori denumit și Consiliul sau Consiliul de Miniștri), care reprezintă guvernele statelor membre, și Parlamentul European. Consiliul este format în diferite componențe din 28 de miniștri naționali (unul din fiecare stat).
 
Componența exactă depinde de domeniile în discuție, de exemplu, atunci când se discută politici referitoare la agricultură, Consiliul este format din cei 28 de miniștri care au în portofoliu și domeniul agriculturii. Președinția Consiliului este rotativă între fiecare stat membru; mandatul fiecărei președinții durează 6 luni și este deținut de ministerul relevant pentru fiecare întâlnire în parte.
 
Continuitatea dintre președinții este asigurată de un acord între cele trei președinții consecutive, cunoscută ca trio-ul prezidențial și împărțirea programelor politice. Consiliul Afacerilor Externe (format din miniștrii de externe a statelor membre) este totuși condus de Înaltul Reprezentant al Uniunii pentru Afaceri Externe și Politică de Securitate. Consiliul este administrat de un Secretariat General al Consiliului.
Deciziile sunt luate cu majoritate calificată în cele mai multe domenii, cu unanimitate în altele. De obicei, atunci când operează unanimitatea este necesară și consultarea Parlamentului European. Cu toate acestea, în majoritatea domeniilor se aplică procedura legislativă ordinară, prin care Parlamentul European și Consiliul împart în mod egal puterile legislative și bugetare, însemnând că ambele trebuie să își dea acordul pentru ca o propunere legislativă să fie adoptată. În anumite domenii limitate, Consiliul poate iniția legislație europeană de unul singur.
 
Consiliul Uniunii Europene își are ca prim loc de întâlnire sediul de la Bruxelles, iar ca al doilea loc, Strasbourg.
 
Începând cu 1 iulie 2013 pragul majorității calificate este atins odată ce sunt îndeplinite trei condiții:

• cel puțin 15 (sau 18, dacă propunerea nu a fost făcută de către comisie) țări se pronunță în favoarea adoptării propunerii
• cel puțin 260 de voturi sunt pentru adoptarea propunerii, din 352 de voturi
• cel puțin 313,6 milioane de oameni sunt reprezentați de țările care au votat pentru adoptarea propunerii.

 
Numărul voturilor alocat fiecărui stat:

• 29 voturi: Franța, Germania, Italia și Marea Britanie
• 27 voturi: Spania și Polonia
• 14 voturi: România
• 13 voturi: Olanda
• 12 voturi: Belgia, Republica Cehă, Grecia, Ungaria și Portugalia
• 10 voturi: Austria, Bulgaria și Suedia
• 7 voturi: Danemarca, Finlanda, Irlanda, Lituania și Slovacia
• 4 voturi: Cipru, Estonia, Letonia, Luxembourg și Slovenia
• 3 voturi: Malta

Începând cu 1 noiembrie 2014, majoritatea calificată se definește ca fiind egală cu cel puțin 55% din membrii Consiliului, cuprinzând cel puțin cincisprezece dintre aceștia și reprezentând state membre care întrunesc cel puțin 65% din populația Uniunii.