Importanța principiului subsidiarității în modul de funcționare a Uniunii Europene, dublat de o transparență decizională mai mare și de o diseminare mai profundă la nivel local a realizărilor Uniunii au fost coordonatele centrale ale discursului susținut vineri, 22 noiembrie, la Roma, de către președinta Comisiei pentru Afaceri Europene (CAE) a Senatului, Gabriela Crețu.
Domnia sa a fost invitată ca vorbitor principal în cadrul Conferinței privind Subsidiaritatea, a Comitetului European al Regiunilor.
„Punctul de plecare al dezbaterii despre subsidiaritate, în urmă cu ani în urmă, a fost acesta: cum putem adresa diversitatea reală a UE pentru a atinge unitatea necesară, într-un mod democratic, fără a lăsa pe nimeni pe dinafară?”, a spus președinta CAE.
Gabriela Crețu a amintit de asemenea că subsidiaritatea a căpătat în timp și o dimensiune informativă, pentru a crește nivelul de conștientizare în rândul cetățenilor cu privire la reușitele Uniunii Europene, într-un sistem în care cel mai înalt nivel joacă de obicei rolul de țap ispășitor pentru cele mai dificultățile întâmpinate în implementarea politicilor Uniunii.
„Este, sper eu, lesne de înțeles faptul că „subsidiaritatea activă” trebuie să mențină aceste obiective: orice încercare de a defini strict în termeni de competențe sau de a reduce diferențele la o singură voce ar fi un pas înapoi. Acest lucru este valabil atâta vreme cât ne imaginăm Uniunea Europeană ca un proiect al societății, nu doar ca o mare piață care să fie împărțită între participanții care se luptă între ei pentru control.”
Vorbind despre influența la nivel central al Comitetului Regiunilor, senatoarea a atras atenția asupra faptului că este important să fie respectate principiile legitimității, responsabilității și al reprezentativității. În același timp, este important ca subsidiaritatea să nu devină o simplă re-naționalizare a politicilor Uniunii, ci să rămână o principiu prioritar al coeziunii dintre regiunile UE.
Gabriela Crețu a concluzionat că Uniunea Europeană nu se confruntă cu un deficit democratic din punctul de vedere al mecanismelor instituționale în sine, ci mai degrabă este o problemă a voinței politice care conturează direcțiile de acțiune comună.