Discursul doamnei senator Gabriela Crețu, președinta Comisiei pentru Afaceri Europene, de la deschiderea celei de a XV-a Conferință a Comisiilor pentru Integrare Europeană din Balcanii de Vest, COSAP, Belgrad, 15 aprilie, 2019.

"Stimați colegi,
Doamnelor si domnilor ambasadori,
Mă bucur foarte mult să fiu din nou aici, în Belgrad, după excelenta conferință dedicată păcii și dezvoltării, la care am avut onoarea să vorbesc anul trecut.
Aș începe cu câteva cuvinte în calitatea mea oficială, de președintă “la puterea a treia” pe durata acestor șase luni, prezidând Comisia pentru Afaceri Europene, Troika prezidențială a COSAC – conferința-soră din Uniunea Europeană - și Comisia Comună pentru Coordonarea Președinției României. Voi continua într-o manieră mai personală, deoarece parlamentarii au libertatea și obligația de a-și exprima opiniile mai puțin diplomatic.
Dragi prieteni,
Trăim într-o perioadă foarte importantă, plină de responsabilitate, mai ales pentru noi, românii, având în vedere că este prima noastră Președinție, într-un moment provocator ale istoriei europene, cu așteptări mari dar și temeri profunde.
Această perioadă reprezintă o probă de foc pentru noi; guvernul se străduie să încheie cu succes cât mai multe negocieri posibil. Parlamentul a considerat că este momentul să deschidem reflecția asupra viitorului pe termen lung al Uniunii.
Balcanii de Vest fac parte din acest viitor despre care am discutat în fiecare eveniment, începând cu stabilirea democratică a priorităților Președinției noastre, anul trecut; atunci am decis să continuăm eforturile președințiilor bulgare și austriece de a menține Balcanii de Vest pe agendă.
Trebuie să vă informez că, la Conferința Președinților COSAC, în luna ianuarie, am discutat propunerea prietenului nostru Kristian Vigenin (n.n. președintele CAE din Adunarea Națională/Parlamentul Bulgar) de a avea o relație mai organizată între COSAC și COSAP. Prezența mea aici este rezultatul deciziei luate atunci - cel puțin un reprezentant al Troikăi prezidențiale să participe la reuniunile COSAP, dacă este invitat, și să informeze Plenul COSAC despre perspectiva dvs. asupra regiunii și eficacitatea politicilor relevante.
În al doilea rând, nu doar am discutat. Conferința privind Viitorul Uniunii, la începutul lunii aprilie, a trimis un mesaj, o Declarație, pentru Consiliul European informal de la Sibiu, din mai.
Permiteți-mi să citesc art. 11 din această declarație, rezultat al unui compromis între mai multe parlamente interesate să aibă un cuvânt de spus și să ne trimită comentarii.
“Politica de extindere este una dintre politicile europene de succes. Considerăm că Uniunea Europeană ar trebui să își mențină angajamentul de a sprijini țările care doresc să adere la Uniune pentru consolidarea instituțiilor lor și pentru dezvoltarea lor economică și socială; o cooperare solidă cu țările din regiune în domeniile migrației și securității ar crea o societate mai sigură pentru noi toți. O perspectivă credibilă de aderare, ținând cont de criteriile de aderare aplicabile, rămâne un factor esențial în procesul de promovare a reconcilierii și stabilității pe continent “.
Sper că poziția parlamentară oficială este clară. După cum a reiterat ambasadorul român, cu câteva zile în urmă, Președinția română sprijină principiile deja convenite și cadrul general al procesului de extindere, fără a mai fi nevoie să le repetăm.
(n.n. Evaluarea individuală pe baza meritelor proprii, respectând criteriile de la Copenhaga, acordându-se o atenție deosebită calității reformelor, pluralismului politic, alegerilor libere și democratice, bunei guvernări, respectării statului de drept și drepturilor omului, cu accent asupra minorităților.)
Cu toate acestea, Uniunea Europeană este un proces în mișcare, este în construcție permanentă; realitățile și experiența noastră se schimbă. Toate principiile trebuie înțelese și aplicate în consecință.
O țară care începe acum procesul de aderare se va alătura unei alte Uniuni Europene, după cinci, zece sau douăzeci de ani. Învățarea lecțiilor trecutului și anticiparea schimbărilor sunt esențiale.
Experiența țărilor din regiune, cum ar fi România sau Bulgaria, trebuie utilizată de fiecare țară care dorește să se alăture Uniunii, deoarece este realmente relevantă, nu pentru că am vrea să vă dăm lecții.
Un mare gânditor a spus odată că “Istoria se repetă; prima dată ca tragedie. A doua oară, ca o farsă!” Dar o farsă poate produce victime foarte reale și trebuie să le evităm, dacă este posibil!
Este necesară o interpretare actualizată a criteriilor de la Copenhaga. Eu vorbesc ca un federalist european, gândindu-mă că UE este în continuare cea mai bună societate de trăit din lume! Trebuie să ne păstrăm toate realizările dar și să rezolvăm problemele pe care le are.
Aș enumera câteva aspecte asupra cărora ar trebui să reflectăm:
- În 1993, când Consiliul European de la Copenhaga a dat formularea concretă dispozițiilor privind extinderea din Tratatul Uniunii Europene, gândirea neoliberală era în momentul său de glorie. Același tratat afirmă că Uniunea este o economie socială de piață, însă termenul “social” a fost uitat. “O economie de piață funcțională” a fost considerată un criteriu suficient pentru asigurarea compatibilității societăților noastre. Între timp, realitatea a contrazis această teorie. Inegalitățile s-au intensificat în cadrul societăților noastre, în ciuda unei creșteri semnificative, mult lăudatul efect ” trickle-down” a fost slab;
- statele membre noi au visat la un stat european al bunăstării dar au implementat un model economic neoliberal, dezmembrând serviciile publice, privatizând din rațiuni ideologice și slăbind drepturile sociale.
- din nevoie, nu din liberă alegere, am asistat la emigrarea excesivă a forței de muncă calificate și necalificate, fenomen care subminează acum posibilitatea de a prinde din urmă, de a reduce decalajul dintre statele mai sărace și cele mai bogate ale Uniunii.
- pe o piață liberă, confruntarea cu “forțele concurenței” nu a fost atât de ușoară iar economiile noastre au devenit foarte dependente de activitatea marilor companii transnaționale, având atât avantaje dar și riscuri, din această situație.
- aderarea nu este soluția pentru toate problemele interne; dimpotrivă, în timp scurt, ar putea crea alte probleme. Acesta este motivul pentru a consolida, în primul rând, capacitatea noastră politică și administrativă de a putea beneficia de avantaje și de a ne adapta schimbărilor.
- lecția noastră este că aderarea nu este un premiu pentru că am fost cuminți și ne-am supus regulilor. Trebuie să fie o decizie politică rațională, negociată, susținută de o mare majoritate a cetățenilor, din motive legate de propriile lor interese de a păstra pacea, de a apăra valori comune și de a-și asigura bunăstarea;
- cetățenii trebuie să știe că scopul final este integrarea politică, economică și monetară în Uniune și că această integrare nu are nimic împotriva identității lor naționale. Sunt, în același timp, un mândru cetățean român și un mândru cetățean european!
- drepturile fundamentale trebuie să înceapă cu drepturi sociale - locuri de muncă decent remunerate, educație, asistență medicală, astfel încât să se ofere cetățenilor sentimentul de siguranță în propria lor țară. Această atitudine poate împiedica populismul, naționalismul și tendința de a face din alții țapii ispășitori pentru nerealizările noastre interne.
Dacă doriți, în final, să-mi puneți o întrebare bună, aceasta întrebare nu poate fi “dacă” sau “când” țara dumneavoastră va adera la UE; întrebarea bună este “cum”, “în ce condiții”, atât naționale cât și europene, veți putea deveni membru.
Este responsabilitatea noastră comună să le creăm. Aveți nevoie de Uniune. Uniunea are nevoie acum de contribuția dumneavoastră, de speranța și energia pe care o adăugați, de capacitatea dvs. de a observa că este bine să fim uniți, să trăim în pace și democrație; mulți cetățeni europeni au pierdut capacitatea de a aprecia și i-au lucrurile de-a gata, nerealizând că drepturile de care se bucură pot să fie pierdute!
Vă urez o dezbatere fructuoasă și decizii înțelepte!"