Președinta Comisiei pentru afaceri europene a Senatului României, Gabriela Crețu, a participat în data de 30 septembrie la prima zi a Conferinței Interparlamentare despre Stabilitate, Coordonare Economică și Guvernanță în Uniunea Europeană. Evenimentul s-a desfășurat la Helsinki, sub auspiciile președinției Finlandei la Consiliul Uniunii Europene. Scopul conferinței este de a aduce împreună cât mai mulți parlamentari ai statelor membre, dar și europarlamentari, pentru a discuta despre aspectele macroeconomice ale Uniunii, despre reglementare și despre dezvoltare sustenabilă.
În intervenția sa din primul panel, senatoarea Gabriela Crețu a evidențiat faptul că declarația laureatului premiului Nobel pentru economie Joseph Stiglitz este posibil să fie corectă - „niciodată uniunea economică înainte de uniunea politică”. Președinta Comisiei pentru afaceri europene consideră că rezolvarea problemei financiare nu înseamnă doar crearea de noi reguli și instituții specifice sectorului respectiv, fiind nevoie de un diagnostic al realității, în ansamblul ei.
“Coordonarea economică este necesară, UEM este necesară, dar nu sunt suficiente și nu sunt destul de eficiente, ca soluție pe termen lung; din cauza a cel puțin trei probleme structurale - capacitate diferită a statelor membre, voință politică diferită a guvernelor în implementarea Recomandărilor specifice de ţară și din cauza încercării de a menține echilibrul macroeconomic european (și moneda euro) folosind instrumente microeconomice naționale. Instrumentele naționale ar fi eficiente numai într-o economie omogen dezvoltată și izolată de influența globală, ceea ce nu este cazul”.
De asemenea, dând ca exemplu unele intervenții ale Băncii Centrale Europene care au o evidentă lipsă a unei viziuni politice integrate, senatoarea Gabrela Crețu a criticat achizițiile controversate de obligațiuni corporative ale BCE de care au beneficiat în principal doar marile companii multinaționale, care își pot permite să emită obligațiuni. Concluzia doamnei senator a fost că “UE trebuie să se ocupe de problemele de ansamblu, de inegalitățile sale, construind încredere în acțiunea publică și în decizii politice democratice, nu să se bazeze doar pe inovațiile financiare considerate drept verificate, dar infirmate de realitate.”