S-a început un NOU an școlar dar pe aceleași partituri vechi VECHI ale unui sistem de învățământ aflat în picaj din cauza subfinanțării, a multiplelor modificări operate de către Guvern și a incompetenței tolerate.
România a schimbat nu mai puțin de 27 de miniștri ai Educației în 29 de ani, în medie un ministru al Educației a rezistat la cârma învățământului puțin peste un an. Acest malaxor uriaș care a înghițit un număr aberant de miniștri ai Educației în toți acești ani reflectă de fapt cât de puțin a fost interesată clasa politică veche dar și o parte a celei actuale, de educație și performanță, de creșterea nivelului educațional la țării și implicit de îmbunătățirea situației economice a cetățenilor.
Am asistat din nou la un asalt din partea unor politicieni ai puterii dar nu numai, care au ales să confiște „prima zi de școală” promovându-și discursurile oportuniste și lipsite de adevăr, plicticoase pentru elevi și ipocrite pentru părinți.
De altfel, MINCIUNA este promovată chiar pe site-ul Ministerului Educației Naționale unde se arată că „Misiunea Ministerului Educației Naționale este să asigure un mediu educațional care să asigure dezvoltarea armonioasă a tuturor beneficiarilor săi, prin promovarea excelenței și asigurarea accesului egal la educație”.
                 Mai mult, celebrul „program de guvernare” al PSD în capitolul dedicat Educației (pag. 77) se arată că: „Este absolut necesară creșterea alocărilor bugetare, pe măsura importanței domeniilor educației și cercetării științifice, pentru dezvoltarea României moderne, astfel încât să poată fi atinse obiectivele propuse”.
Care este realitatea? În prezent sunt mai mult de 200.000 de copii care folosesc toalete în curtea școlii ori nu au apă potabilă curentă pentru că autoritățile locale nu sunt preocupate să asigure un minim de decență pentru copiii României iar Guvernul reduce bugetul alocat Educației în fiecare an păstrând România în limitele subdezvoltării și a non-performanței educaționale.
Sistemul Educației naționale are două probleme: slaba finanțare și corupția. Suntem ultimii la nivel European ca alocare procentuală din Produsul Intern Brut (PIB) pentru Educație, mai exact pe anul 2019 avem 2,9% din PIB în timp ce vecinii bulgari alocă 4,1% din PIB, Grecia tot cu 4,1%, Cehia și Slovacia cu câte 4,2% iar statele nordice-reper alocă peste 7% din PIB la Educație.
Cum poți avea performanță când aloci în anul 2018 doar 2,21% din PIB la Educație iar în anul următor crești salariile profesorilor fără o strategie clară pe termen mediu și lung asupra țintelor pe care le-ar putea avea statul român în privința sistemului de învățământ?
Ne mințim de fiecare dată atunci când o mână de elevi obțin anumite performanțe internaționale notabile însă acei copii sunt excepții iar performanțele nu survin ca o consecință a unor stimuli de învățământ regăsiți într-un plan național. Iar ulterior, toți acei tineri de excepție aleg să părăsească țara pentru că aici sistemul este subfinanțat și nu pot să se dezvolte concomitent cu aptitudinile pe care le au.
Lipsa finanțării publice dimensionate pe nevoile reale ale sistemului public educațional duce la non-performanță, la abandon școlar, la conservarea și acceptarea că sistemul permite existența unor profesori slab pregătiți și dezinteresați să motiveze elevii.
Tot lipsa finanțării corespunzătoare pentru Educație este în spatele școlilor fără aviz ISU, fără toalete, fără mobilier și alte dotări didactice care limitează și chiar blochează evoluția educațională a multor elevi.
Părinții sunt obligați să susțină artificial din buzunarul propriu sistemul public de învățământ prin tot felul de mecanisme tipice fiecărei școli pentru că Guvernul nu alocă banii necesari reparațiilor, materialelor sau altor nevoi din școli.
 
Corupția este cea de-a doua mare problemă cu care se confruntă sistemul educației din România și afectează în mod direct traiectoria calității educaționale.
Directorii de școli și inspectorii școlari continuă să fie numiți sau promovați pe criterii și afinități politice fiind astfel într-un cerc al șantajului din care elevul și părinții pierd iar anumite găști clientelare câștigă.
La nivel ministerial, secretarii de stat și directorii diverselor departamente sunt lipsiți de motivație, creativitate și voință instituțională pentru a genera programe naționale ale educației care să fie cu adevărat performante și acest lucru se observă în degringolada manualelor școlare, a programei care se schimbă mult prea des și fără studii de impact.
Economia oricărui stat este influențată de nivelul de pregătire al cetățenilor care o compun. Dacă vom continua să privim cu indiferență și acceptare la prăbușirea sistemului educațional românesc, devenim automat complicii scăderii economiei și a nivelului de trai a fiecărui individ.
Nevoia schimbării vechii clase politice este obligatorie pentru a opri acest picaj în care se află Educația și de care depinde viitorul nostru, al tuturor.
Partidul Uniunea Salvați România propune transparență și eficiență în administrația publică, fără clientelism și fără angajamente imposibil de realizat într-un termen rezonabil, fără directori și inspectori numiți politic și o creștere a alocării bugetare pentru Educație proporțională cu optimul de dezvoltare a țării în raport cu celelalte state europene.