Senatorul USR de Iași, Marius Bodea, acuză  sistemul de învățământ din România că încalcă din indiferență, indolență și nepricepere drepturilor copiilor. Copiii trebuie să învețe din școli să fie inclusivi și toleranți, însă din pricina inclusiv a profesorilor, societatea românească reprezintă „un transmițător al unor idei din trecut”.

Într-o declarație politică, senatorul USR Marius Bodea arată că, așa cum este prezentat într-un studiu publicat de World Vision România, o treime din copii sunt discriminați pe baza aspectului fizic sau a capacităților intelectuale ori pe criterii precum religie, îmbrăcăminte sau dizabilități. În plus, o mare parte din elevi nu se simt liberi să își exprime opiniile în fața profesorilor și 1 din 5 copii nici măcar în fața părinților. Mai mult decât atât, copiii au prezentat alte două aspecte problematice: profesorii îi pedepsesc prin acordarea notelor mici și li se cer bani pentru culegeri și pentru fondul clasei.

Marius Bodea: „Dacă România își dorește cu adevărat să fie educată – nu doar un concept pe hârtie scumpă, ci o realitate, de aici ar trebui să înceapă: de a-i educa, întâi pe acei dascăli care nu și-au înțeles menirea și de a lupta, inclusiv prin curriculă și prin organizarea cursurilor, pentru ca astfel de situații ca cele descrise mai sus să fie tot mai puține.”

Senatorul USR de Iași, Marius Bodea arată în declarația sa că deși România a făcut progrese în ultimii 30 de ani la capitolul incluziune, integrând mai bine persoanele de altă etnie, religie, orientare sexuală sau statut social, clasa politică depune eforturi insuficiente în această direcție.
 
Iată, în continuare, textul integral al declarației politice:


„Copiii au nevoie de cât mai mulți aliați în lupta pe care o duc pentru drepturile lor!

Societatea românească a făcut, fără îndoială, progrese consistente în ultimii 30 de ani în ceea ce privește integrarea persoanelor de altă etnie, religie, orientare sexuală sau statut social.

Astăzi, mai mult decât în trecutul recent, ne scandalizăm când o vedetă online cataloghează oameni doar pe baza greutății lor, suntem mult mai deschiși în a accepta orientarea sexuală a celuilalt și înțelegem că discriminarea poate cauza tragedii.

Dar, suntem departe încă de o societate cu adevărat deschisă. Iar problemele sunt în continuare prezente inclusiv acolo unde adulții de mâine ar trebui să învețe cum să fie mai incluzivi, mai toleranți și mai buni: în școală.

Școala românească nu este, în totalitatea sa, un laborator al viitorului, ci mai degrabă un transmițător al unor idei din trecut, aduse în prezent chiar de către cadrele didactice.

Un studiu efectuat de World Vision România, intitulat „10 adevăruri despre cum sunt încălcate Drepturile Copilului în comunitățile dezavantajate”, arată o situație nu tocmai roz când vine vorba mai ales de elevii din mediile vulnerabile.

O treime dintre copii au declarat că, în clasa lor, profesorii discriminează elevii, în baza capacității intelectuale, aspectului fizic, religiei, îmbrăcămintei sau dizabilității.

Aproape jumătate dintre copii spun că, în clasa lor, colegii sunt cei care discriminează în baza capacității intelectuale, aspectului zic, religiei, îmbrăcămintei sau dizabilității.

Jumătate dintre tinerii respondenți spun că ei sau colegii lor au fost dați afară din clasă de către profesori. Și 4 din 10 copii spun că primesc note mici drept pedeapsă. Profesorii recurg cel mai des la această practică dacă elevul și-a deranjat colegii, vorbind neîntrebat.

În acest context, aproape jumătate din copii nu se simt liberi să-și exprime opiniile în fața profesorilor. 1 din 5 copii nu se simte liber să-și exprime opiniile în fața părinților. Iar 4 din 10 elevi nu au fost consultați anul trecut nici măcar o dată de către profesori referitor la predarea și evaluarea din clasă.

Mai mult de două treimi dintre copii spun că profesorii le cer să aducă bani de acasă pentru culegeri și alte caiete speciale cu exerciții de lucru. Jumătate dintre copii spun că li se cer bani și pentru fondul clasei.

Dacă România își dorește cu adevărat să fie educată – nu doar un concept pe hârtie scumpă, ci o realitate, de aici ar trebui să înceapă: de a-i educa, întâi pe acei dascăli care nu și-au înțeles menirea și de a lupta, inclusiv prin curriculă și prin organizarea cursurilor, pentru ca astfel de situații ca cele descrise mai sus să fie tot mai puține.

Investiția într-un copil presupune responsabilitate. Dacă strici o piesă, o dai la rebut și faci alta. Dacă strici un copil, distrugi destinul lui, dar și pe al celor din jurul său. Și e greu spre imposibil să mai repari.
Sper ca tot mai mulți dintre noi – politicieni, autorități, cadre didactice – să înțeleagă acest lucru cât mai repede.”