Discursul doamnei senator Gabriela Crețu, președinta Comisiei pentru Afaceri Europene, în cadrul conferinței "Președinția română a Consiliului UE 2019. Impreună pentru consolidarea proiectului european" (fragmente)

Buna dimineața, tuturor! Mă bucur privind in sala. Sunt prezenți cei implicati, informați, interesati. Multi dintre cei putini care reunesc aceste calități! Intrucat moderator avem, m-am gandit sa joc rolul provocatorului. La o dezbatere serioasă! Democratica, adica cu participarea sălii.
Am avut de ales abordarea. Putea fi una tehnica-administrativă. Sa incep prin a face lista tuturor "facutelor si nefacutelor" (mai ales) în privinta exercitării Presedintiei UE. Lucru util, de altfel. Am un text de vreo zece pagini despre.
Rolul conferinței nu e sa faca lista, desi poate contribui la ea si impulsiona ritmul de aplicare.
Are un rol de adâncire a reflecției despre UE, poziției noastre ca parte componenta, de diagnostic corect si conștientizare a statutului, a Uniunii si a României, a relației.
La 10 ani de la aderare, la multi ani, dragi europeni romani, auzim prea adesea un discurs dublu! La cei mai multi. In politica, mediul academic si in mass media. Declaratii formale de europenism, combinate cu răspândirea directa sau subliminala a unui zvon: Uniunea Europeana Europa si-a facut datoria, Uniunea Europeana trebuie sa moara. Nu subscriu! Nici la dublul discurs, nici la zvon. Asa cum stiti, sunt federalistă! Realista!
Cred ca pentru a avea o președinție de succes, trebuie sa fim onesti. Cu noi înșine întâi!
1. Președinția reprezinta un test de normalitate politica, nu este test de performanta! E un test de capacitate administrativă, planificare si de voința politica; de cunoaștere si implementare! Daca președinția este cel mai mare proiect, draga doamna ministra si draga Ana, concluzia e ca suntem in mare criza de proiecte! Nu ca e președinția e atat de importanta. Nu ar trebui sa fie asa si nici nu este.
Spun normalitate pentru ca toate statele membre au deținut președinția și au reusit sa preia, gestioneze si transfere responsabilitățile. S-a intamplat inclusiv in situatia in care intr-un stat membru a căzut guvernul in timpul președinției. S-a intamplat in Cehia, cred ca in 2009. Si era prima lor președinție, ca si in cazul nostru. O moțiune de cenzura a demis guvernul; s-a instalat altul.... Si a fost si un transfer intern de putere. Exact la mijlocul președinției! Alianța transnatională a birocraților (secretariatul Consiliului) functioneaza.
Performanta ar fi sa fim normali, excepționalitatea (ieșiți din rand) ne e mai la îndemâna...
2. O provocare ar fi să ieșim din norma birocratică și să punem amprenta politică necesară!
Presedintia poate fi un barometru al integrarii; sau neintegrării noastre! Avem zece de zece ani statutul de membru. Inca nu am depășit raportarea ei (Europa, europenii, etc) și noi! Chiar si astazi. Conferința noastra este structurata pe doua parti 
- responsabilități, provocări, oportunitati interne
- responsabilități, provocări, oportunitati externe
Nu am întrebat organizatoarea pentru ca am preferat sa inteleg ca e vorba de contextul intern al Uniunii Europene si cel extern al Uniunii Europene (nu al României, straina in UE.) Va fi o oportunitate! Sa spunem noi, Uniunea, de cat mai multe ori.
Stimati participanti si dragi prieteni, exista doua planuri; cel al faptelor si cel al imaginii noastre despre ele.
Faptele spun ca UE este inca cel mai dezvoltat, pașnic si echitabil loc de pe Terra. Inca! Acest loc se confrunta cu probleme reale - normale si rezolvabile. Ele se manifesta, cu diferențele de rigoare, si in alte parti ale lumii.
O inegalitate in creștere in interiorul societatilor, un sistem monetar care necesita o reforma urgenta, o coordonare mult mai serioasă in materie de politica externa si de asigurare a păcii, in interior si exterior... al uniunii!
Se confrunta si cu un fenomen conjunctural. Brexitul. Mai avem si probleme periodice - negocierea pentru CFM si gestionarea perioadei de încheiere a unui mandat democratic (al PE si CE) si alegerea altora.
Mai mult inca decat toate aceste probleme obiective, are o mare problema subiectiva. Sufera de depresie. Societatea Europeana a ajuns depresiva. Si-a pierdut farmecul pe care odata il avea in rândul cetatenilor. Doua motive sunt principale. Politicile neoliberale care au afectat o mare parte a populației si a accentuat decalajele in interiorul societatilor europene si intre ele. Comunicarea de tip populist, "cale usoara" - tot ce-i bun vine de la guvern, tot ce-i rau vine de la Bruxelles. La noi, s-a aplicat fara sa vedem daca nu cumva capitalismul ar fi fost mult mai sălbatic fara politicile europene (coeziune, protecția mediului, protecția consumatorului, drepturile sociale, egalitate de sansa) in statele care nu puteau purta inca eticheta de economii sociale.
Avem nevoie de o abordare incadrabila in psihologia sociala sau cea politica... trebuie sa re-încântăm ideea de Uniune in ochii cetatenilor. Începând cu noi înșine.
1. Trebuie sa evitam transformarea președinției intr-un fapt glorios. Avem precedente. Doua mize relativ mici - aderarea la Schengen și eliminarea MCV au fost transformate in mize mari, substitut de obiective naționale; pentru atingerea lor am cheltuit timp, energie, bani, facut concesii de nefăcut; neatingerea lor a generat frustrări si sentimentul ca toti ceilalti au ceva cu noi. Unii dintre ceilalti, in țara si in restul Uniunii, au simțit si folosit asta. Sa nu repetam eroarea!
2. Este o provocare sa alegem accentele pe care vrem sa le dam președinției noastre, adica temele politice. Exista o tentație. Sa punem pe agenda teme pe care le consideram cu mare sensibilitate interna, teme "mari" pentru noi dar inexistente pentru altii. SUA de neatins. Sa facem din ele un subiect fara a avea si capacitatea de a mobiliza suportul celorlalte state. Si sa eșuăm in a le promova. Atat cat e posibil intr o perioada scurta. Sase luni este nimic pentru o schimbare sensibilă.
3. Urmează frustrări si utilizarea lor in bataliiile domestice mult timp. Parteneriatul estic a eșuat. Din motive de concepție dar mai ales de implementare. A fost inlocuit de noua politica de vecinatate. Sau, sa alegem teme care pot mobiliza o larga majoritate si sa reușim. Sau sa eșuăm glorios macar! Se presupune ca președinția e un "honest brocker" ( nu-mi place ideea de bursa pe care o introducem); o doza importanta de imparțialitate i se solicita pentru a fi un negociator de succes intre interese divergente. E timpul scurt pentru a face efectiv ceva de mare amploare. Cea mai pragmatica opțiune - sa nu căutam interesul particular ci dintre interesele comune să alegem pe cel in jurul căruia s-ar putea coaliza multi. Ca țara cu milioane de cetateni in mobilitate, cu cea mai mare inegalitate interna si decalaj fata de ceilalti, construcția pilonului social ar fi esențială. A fost lansat. Vom prezida pe perioada alegerilor europene. Bun prilej sa ne facem auzita vocea!
Nu are UE politica externa si o sa o facem noi?! Inseamna ca nu am înțeles nici de ce nu are, nici ce valori o mâna.
3. Sa nu transformam intr-o afacere banala. Organizarea de firme de comunicare, organizare de evenimente... o vacanța politica de lux. Cat mai este timp, sa specializat si pregătim personalul, sa implicam politicienii. Senatul o face deja. De la inceputul mandatului, o zi de dezbateri de plen, marți, e dedicată afacerilor europene.
4. Agenda (puterea de a accelera sau amâna un dosar); prioritizare a dosarelor in discuție. Punerea lor la sertar...
5. Definirea problematicii europene incluzând-ne! Pana acum, o viziune confrontationista. Est cu vestul. Unii voiau ceva (de exemplu, Europa cu multe viteze) si noi ne opuneam! Redefinirea problemei. Europa nu are o problema legată de viteze, are una legată de direcție si de centre decizionale! Exemplu. Zona Euro. Nu avem derogare permanenta.
6. Ca Senat, ne angajam sa controlam guvernul! Sa definim impreuna temele politice! Sa organizam dimensiunea parlamentara a Președinției. Sediu, noi ave, sali dotate cu cabine pentru 24 de limbi, nu avem. Interpreți care sa faca acest serviciu macar pentru conferința comisiilor de afaceri europene, COSAC, nici atat. Personal pregătit in redactarea si comunicarea...
Cred ca trebuie implicat nivelul administrației locale. Impotriva așteptărilor noastre, administrațiile județene si locale s-au europenizat mai repede decat alte niveluri; cunosc avantajele si vad problemele. Cele legate de Bruxelles dar si cele pe care ni le facem noi înșine, mai ales in domeniul utilizării fondurilor. Experiența lor e utila.


Go to top