Site-ul Senatului României folosește cookie. Navigând în continuare, vă exprimați acordul asupra folosiri cookie-urilor conform OUG 13/24.04.2012 și REGULAMENTUL (UE) 2016/679. OK

Comunicat de presă

Senatorul USR Nicu Fălcoi: Nu sunt de acord cu decizia Comisiei de Contituționalitate privind sesizarea Curții Constituționale în cazul Tăriceanu

Senatorul USR Nicu Fălcoi a votat împotriva raportului de încuviințare a solicitării domnului senator Călin Popescu-Tăriceanu, adresată Președintelui Senatului, în vederea sesizării Curții Constituționale cu privire la un conflict juridic de natură constituțională între Parlamentul României, reprezentat prin Senat și Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție – Secția de Urmărire Penală și Criminalistică. Raportul a fost adoptat de Comisia de Constutuționalitate a Senatului cu 5 voturi pentru și 4 împotrivă.
În condițiile în care Secretarul Comisiei de Constituționalitate, Senatorul  PSD Sibinescu Ionuț a refuzat consemnarea în raport și a opiniei divergente, a celor care au votat împotrivă, Senatorul USR Nicu Fălcoi, care este și Președintele Comisiei, a depus la Biroul Permanent al Senatului, ca anexă, și a punctului de vedere divergent.
Nicu Fălcoi: ”Președintele Senatului este singurul care are ca atribuție sesizarea Curții Constituționale privind conflictul juridic de natură constituțională între Parlamentul României și alte instituții ale Statului Român. Numai că domnul Titus Corlățean se teme să ia o decizie în favoarea domnului Tăriceanu care ar putea deranjeze opinia publică și atunci a pus Biroul Permanent să ceară un punct de vedere din partea Comisiei de Constituționalitate. În acest fel, dl Corlățean se echivează de a lua o decizie corectă – aceea de a nu semnala existența unui conflict de natură constituțională între instituția numită Călin Popescu-Tăriceanu și Ministerul Public. Pentru a-și salva aliatul în dărâmarea justiției, dl Corlățean încearcă să-și acopere o decizie profund greșită printr-o hârtie a unei comisii parlamentare care nu avea niciun rol în acest proces.”
Reamintim că fostul Președinte al Senatului, dl Călin Popescu Tăriceanu a refuzat să soluționeze o cerere adresată Senatului de Agenția Națională pentru Integritate la data de 24 februarie 2017, referitoare la constatarea încetării mandatului domnului senator Marciu Ovidiu Cristian Dan, datorită încălcării regimului legal de incompatibilități.
 
Prezentăm în continuare opinia separată a celor 4 senatori care au votat împortiva cererii dl. Călin Popescu Tăriceanu, de sesizăre a Curții Constituționale cu privire la un conflict juridic de natură constituțională între Parlamentul României, reprezentat prin Senat și Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție.
PUNCT DE VEDERE
referitor la solicitarea domnului senator Călin Popescu-Tăriceanu de sesizare a Curții Constituționale  în vederea constatării existenței unui conflict juridic de natură constituțională între Ministerul Public și Parlamentul României
Noțiunea de conflict juridic de natură constituțională dintre autoritățile publice nu este definită nici în Constituție și nici în Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale. Astfel, conținutul acesteia a fost dezvoltat pe cale jurisprudențială de către Curtea Constituțională.
În Decizia nr. 53/2005, Curtea a reținut că noțiunea de conflict juridic de natură constituțională între autoritățile publice presupune „acte sau acțiuni concrete prin care o autoritate sau mai multe își arogă puteri, atribuții sau competențe care, potrivit Constituției, aparțin altor autorități publice, ori omisiunea unor autorități publice, constând în declinarea competenței sau în refuzul de a îndeplini anumite acte care intră în obligațiile lor. De asemenea, prin Decizia nr. 97/2008, Curtea a reținut că „conflictul juridic de natură constituțională există între două sau mai multe autorități și poate privi conținutul ori întinderea atribuțiilor lor decurgând din Constituție, ceea ce înseamnă că acestea sunt conflicte de competență, pozitive sau negative, și care pot crea blocaje instituționale”. Curtea a mai statuat că textul art. 146 lit. e) din Constituție „stabilește competența Curții de a soluționa în fond orice conflict juridic de natură constituțională ivit între autoritățile publice, iar nu numai conflictele de competență născute între acestea”. Prin urmare, noțiunea de conflict juridic de natură constituțională „vizează orice situații juridice conflictuale a căror naștere rezidă în mod direct în textul Constituției (Decizia nr. 901/2009).
Sintetizând, Curtea Constituțională a reținut, în Decizia nr. 108/2014, că aceste conflicte au următoarele trăsături cumulative:
„- sunt conflicte juridice;
- sunt conflicte juridice de natură constituțională;
- creează blocaje instituționale;
- vizează nu numai conflictele de competență (pozitive sau negative) născute între autoritățile publice, ci și orice situații conflictuale a căror naștere rezidă în mod direct din textul Constituției;
- se referă numai la anumite autorități care pot apărea ca subiecte ale acestuia.”
 
Raportat la cauza de față, apreciem că situația de fapt expusă în cererea formulată de domnul senator Călin Popescu-Tăriceanu nu întrunește condițiile existenței unui conflict juridic de natură constituțională generat de conduita Ministerului Public, din motivele expuse în continuare.
În esență, acesta susține că începerea urmăririi penale și solicitarea unor documente Comisiei juridice, de numiri, disciplină, imunități și validări din Senat, în legătură cu neîntreprinderea demersurilor necesare constatării încetării mandatului dlui. senator Marciu Ovidiu Cristian Dan din motiv de incompatibilitate constituie o interferență a Ministerului Public în activitatea Senatului, de natură a încălca principiul colaborării loiale între instituții și de a genera un conflict juridic de natură neconstituțională.
Potrivit susținerilor domnului senator Popescu-Tăriceanu, faptul că soluționarea cererii înaintate de Agenția Națională de Integritate în data de 2.03.2017, în urma rămânerii definitive prin Decizia Înaltei Curți de Casație și Justiție nr. 949/4.03.2015 a raportului de evaluare nr. 30367/15.07.2012, durează o perioadă mai îndelungată, ține de specificul activității parlamentare și al procedurii de lucru în comisia juridică.
În acest context, amintim următoarele considerente reținute de Curtea Constituțională în Decizia nr. 972/2012: Curtea observă şi reţine că teza potrivit căreia o Cameră a Parlamentului poate, în virtutea dispoziţiilor regulamentare proprii, să cenzureze sub orice aspect o hotărâre judecătorească definitivă şi irevocabilă, care a dobândit autoritate de lucru judecat, echivalează cu transformarea acestei autorităţi în putere judecătorească, concurentă cu instanţele judecătoreşti în ceea ce priveşte înfăptuirea justiţiei. Legitimarea unui astfel de act ar avea ca efect acceptarea ideii că, în România, există persoane/instituţii/autorităţi cărora nu le sunt opozabile hotărârile judecătoreşti pronunţate de instanţele prevăzute de Constituţie şi de lege, deci care sunt mai presus de lege. Ori, o astfel de interpretare dată dispoziţiilor referitoare la autonomia regulamentară este în vădită contradicţie cu dispoziţiile art. 1 alin. (4), art. 16 alin. (2), art. 61 alin. (1), art. 124 şi art. 126 alin. (1) din Constituţie.
Din această perspectivă, Curtea observă că, prin votul negativ cu privire la starea de incompatibilitate constatată irevocabil printr-o hotărâre judecătorească, Senatul a acţionat ultra vires, arogându-şi competenţe care aparţin puterii judecătoreşti. Prin urmare, Curtea constată existenţa unui conflict juridic de natură constituţională între autoritatea judecătorească şi autoritatea legiuitoare, reprezentată de Senatul României, de natură a împiedica puterea judecătorească să îşi îndeplinească atribuţiile constituţionale şi legale cu care a fost învestită.
În lumina jurisprudenței anterior citate, se poate constata că Senatul era obligat să ia act de existența stării de incompatibilitate și de a constata încetarea de drept a mandatului domnului senator Marciu Ovidiu Cristian Dan. Ori, prin refuzul de a supune votului plenului Senatului hotărârea de încetare a mandatului timp de peste 3 ani, Senatul a intervenit în procesul de realizare a justiției, blocând executarea hotărârii judecătorești (Decizia Înaltei Curți de Casație și Justiție nr. 949/4.03.2015). Astfel, situația expusă de dl. Popescu-Tăriceanu întrunește condițiile unui conflict juridic de natură constituțională din perspectiva dispoziţiilor constituţionale ce consacră separaţia şi echilibrul puterilor în stat şi egalitatea în faţa legii, de care se face vinovat, însă, Senatul, și nu Ministerul Public, contrar celor susținute de petent.
            Pe de altă parte, față de cele susținute de dl. Popescu-Tăriceanu, subliniem faptul că demersurile întreprinse de Ministerul Public nu sunt de natură a crea blocaje instituționale, întrucât acestea nu impietează, în niciun fel, asupra activității Senatului. Prin urmare, nu se poate reține un conflict juridic de natură constituțională provocat de Ministerul Public, întrucât lipsește o trăsătură esențială specifică acestor conflicte – „creează blocaje instituționale” (a se vedea Decizia CCR nr. 108/2014).
            În privința susținerilor referitoare la faptul că Ministerul Public nesocotește dispozițiile Regulamentului Senatului care stabilesc rolul Președintelui Senatului, în sensul că acesta nu ar putea fi tras la răspundere pentru nesupunerea la vot în plen a hotărârii de încetare a mandatului dlui. senator Marciu Ovidiu Cristian Dan, întrucât stabilirea ordinii de zi a ședințelor plenului nu este de competența sa, ci a biroului permanent, care ia deciziile prin vot acoperit de imunitatea parlamentară (art. 72 alin. 1 din Constituție), învederăm că acestea au natura unor veritabile apărări de fond. Astfel, analiza acestora este de apanajul exclusiv al organelor judiciare, și nu al Senatului sau al Curții Constituționale.
În concluzie, considerăm că nu există temeiuri pentru sesizarea Curții Constituționale în vederea constatării existenței unui conflict juridic de natură constituțională între Ministerul Public și Parlamentul României.
 

Go to top