Pe 14 noiembrie a.c., senatoarea Anca Dana Dragu, în calitate de președintă a Comisiei pentru drepturile omului, egalitate de șanse, culte și minorități a Senatului a participat la masa rotundă privind apatridia, organizată de Reprezentanța UNCHR în România împreună cu Serviciul Iezuit pentru Refugiați (JRS) din România.
În cadrul reuniunii de evaluare periodică universală a respectării drepturilor omului de către statele membre ale Organizației Națiunilor Unite au fost adresate 3 recomandări pe tema apatridiei:
•  Problema lipsei datelor fiabile privind apatridia și a unei proceduri dedicate de determinare a apatridiei
• Recomandarea stabilirii unei proceduri de determinare a apatridiei echitabile și accesibilă în lege și care să ofere apatrizilor dreptul de ședere și o oportunitate de naturalizare și alte drepturi
•   Problema absenței prevederilor legale, astfel încât copiii născuți apatrizi în România să obțină naționalitate română.
La momentul actual în n România sunt 288 de persoane apatride, dintre care 113 beneficiază de protecție internațională.
„0rice persoană are dreptul la o cetățenie. Nimeni nu poate fi lipsit în mod arbitrar de cetățenia sa sau de dreptul de a-și schimbă cetățenia.” – este articolul 15 al Declarației universale a drepturilor omului din 1948, prevedere care ar trebui să constituie un punct de referință util pentru legislațiile referitoare la cetățenie, putând contribui la rezolvarea unor conflicte de drept, demonstrând, totodată, hotărârea comunității internaționale de a reduce cazurile de apatridie” a afirmat Anca Dragu.
Stoparea apatridiei este un obiectiv important la nivel global, și există diferite acțiuni pe care statele și comunitatea internațională le pot întreprinde pentru a aborda această problemă.
 Prevenirea apatridiei se poate realiza prin diverse modalități:
•  Reformarea legislației în materie de cetățenie. Multe cazuri de apatridie apar din cauza problemelor legate de legea cetățeniei pentru a facilita procesul de acordare a cetățeniei celor care ar putea deveni apatrizi.
•  Educația publică și sensibilizarea cu privire la apatridiei pot contribui la creșterea conștientizării cu privire la această problemă și la promovarea unor acțiuni pentru prevenirea ei.
•  Colaborarea între state și organizații internaționale este esențială pentru abordarea problemelor apatridiei. Comunitatea internațională poate oferi sprijin tehnic și financiar pentru a ajuta statul să îmbunătățească legislația și practicile legate de cetățenie, exemple de bună practică fiind state precum Ungaria și Spania.
•   Apatrizii ar trebui să primească protecție și asistență umanitară pentru a le fi asigurat accesul la nevoile de bază, cum ar fi adăpost, hrană, apă și asistență medicală.
• Promovarea egalității și eliminarea discriminării bazate pe statutul de apatrid sunt de asemenea esențiale în prevenirea apatridiei.