Delegaţia Partidului S.O.S. România, condusă de europarlamentarul Diana Iovanovici -Şoşoacă, preşedintele Partidului S.O.S. România, prezintă următorul plan care să reflecte poziţia României în cadrul Consiliului European din 6 martie 2025:

1. România nu trimite nici un fel de trupe în Ucraina, indiferent sub ce denumire ar fi ele camuflate şi se poziţionează ferm împotriva continuării războiului ruso-ucrainean, precum şi a participării României în acest conflict.
2. România propune încheierea imediată a războiului ruso-ucrainean prin negocieri de pace şi demararea unui plan amplu de reconstrucţie a zonei afectate de conflict, astfel cum     s-au pronunţat Statele Unite ale Americii după negocierile cu Federaţia Rusă.
3. România are dreptul şi solicită să fie implicată în reconstrucţia Ucrainei prin firmele româneşti şi cu angajaţi români, alese prin licitaţii libere şi neviciate, pentru a-şi recupera pierderile avute în timpul conflictului şi contravaloarea ajutoarelor acordate Ucrainei, dar şi pentru a contribui în acest fel la dezvoltarea economică a companiilor româneşti aproape falimentate de conducerea României.
4. România se opune ferm şi va vota fără rezerve împotriva planului Uniunii Europene de continuare a conflictului prin sprijinirea unilaterală a Ucrainei chiar şi după ce Statele Unite au anunţat că nu mai susţin financiar şi militar Kievul. Demersul UE de a alimenta conflictul în continuare este sinucigaş pentru pacea  europeană şi mondială, pentru economia românească şi europeană în general, plus că,  în acest fel, există riscul ca războiul să escaladeze şi să se extindă până la o conflagraţie mondială fără precedent.
5. România solicită şi se impune să fie invitată la masa negocierilor de pace şi să fie parte directă în negocieri, atât din punct de vedere al deciziilor geopolitice, cât şi al celor economice, având în vedere poziţia sa strategică, implicarea ţării noastre de către UE şi NATO în acest conflict şi proximitatea României faţă de ţările aflate în conflict, precum şi faptul că România are cea mai lungă graniţă cu Ucraina.
6. România solicită negocierea imediată, cu toate părţile implicate, ca parte integrantă a soluţiei de pace şi reconstruţie, a realizării unirii cu Republica Moldova şi cu teritoriile româneşti din Ucraina care au aparţinut şi aparţin de drept României, smulse samavolnic prin pactul Ribbentrop-Molotov care la acest moment este denunţat şi totuşi reimpus politic de către Ucraina care joacă rolul Uniunii Sovietice. Unirea Republicii Moldova şi a teritoriilor româneşti din Ucraina cu ţara mamă, România, este un act de reparaţie istorică şi o consecinţă normală şi de drept a denunţării pactului Ribbentrop-Molotov care contribuie la stabilitatea zonei şi oferă o şansă reală de dezvoltare şi pace locuitorilor din regiunile amintite, în marea lor majoritate etnici români.
   Unirea cu România reprezintă în acest moment singura şansă de evoluţie şi de dezvoltare stabilă a Republicii Moldova şi a părţii din Ucraina care a aparţinut României. România invocă în acest sens Rezoluţia nr. 148 din 28 Iunie 1991 a Senatului SUA prin care acesta hotărăște că Guvernul SUA trebuie să susțină eforturile Moldovei de negociere a reunificării României cu Moldova şi cu Bucovina de Nord. Pentru conformitate, ataşăm în Anexa prezentului document Rezoluţia amintită.
7. România propune prin această unire, în condiţiile negocierii actuale americano-ruse la care România trebuie să fie parte, dezvoltarea şi stabilitatea acestei zone, lucru care va fi în beneficiul întregii Europe şi al păcii internaţionale.
8. România solicită reluarea discuţiilor UE cu Bucureştiul, fiind obligatorie implicarea României în toate deciziile Uniunii Europene, în caz contrar România îşi va sista orice implicare în demersurile UE şi va bloca deciziile UE.
9. Consiliul European trebuie să îi invite pe preşedintele SUA Donald Trump şi pe preşedintele Federaţiei Ruse Vladimir Putin la negocieri cu UE, să oprească sancţiunile împotriva Rusiei şi să negocieze un plan de pace benefic pentru Europa.

   
----------------------------------------------------------------------------------------------------  
To express the sense of the Senate that the United States should support the right to self-determination of the people of the Republic of Moldavia and northern Bucovina.
IN THE SENATE OF THE UNITED STATES
 
June 28 (legislative day, JUNE 11), 1991
Mr. PRESSLER (for himself and Mr. HELMS) submitted the following resolution;
which was referred to the Committee on Foreign Relations
RESOLUTION
To express the sense of the Senate that the United States should support the right to self-determination of the people of the Republic of Moldavia and northern Bucovina.
Whereas, the Romanian principality of Moldavia emerged as an independent state in the 14th century;
Whereas, Moldavia was invaded in 1806 by the Russian Army and annexed by the Russian Empire in 1812 as a result of the Russo-Turkish Treaty of Bucharest;
Whereas, on November 15, 1917, the Soviet Government proclaimed the right of the peoples of the Russian Empire to self-determination and the establishment of separate states;
Whereas, on December 2, 1917, the democratically-elected Moldavian constituent assembly, the Sfatul Tsarii, proclaimed Moldavia an independent republic;
Whereas, on April 9, 1918, the Constituent Assembly voted to unite Moldavia with the Kingdom of Romania;
Whereas, the United States, France, Italy, Great Britain, Japan and the other allied states specifically sanctioned and recognized the reunion of Moldavia with Romania in the Peace Treaty of Paris of October 28, 1920;
Whereas, the Soviet Union's armed forces invaded the Kingdom of Romania on June 28, 1940 and occupied eastern Moldavia and northern Bucovina, andHertsa in contravention of the Charter of the League of Nations; the Treaty of Paris of 1920; the General Treaty for the Renunciation of War of 1928; the Romanian-Union of Soviet Socialist Republics Mutual Assistance Pact of1936; the Conventions for the Definition of Aggression of 1933; and generally recognized principles of international law;
Whereas, the annexation of Moldavia, northern Bucovina, and Hertsa was prospectively agreed to in certain secret protocols to a treaty of nonaggression concluded between the Government of the Soviet Union and the German Reich on August 23, 1939;
Whereas, from 1940 to 1953 hundreds of thousands of Romanians from Moldavia and Bucovina were deported by the Union of Soviet Socialist Republics to Central Asia and Siberia;
Whereas, the United States Government has repeatedly stated its refusal to recognize forcible seizure of territory pursuant to the terms of the so-called Stalin-Hitler Pact, including the 1940 Soviet annexation of Estonia, Latvia, and Lithuania;
Whereas, the Governments of the United Kingdom, the Soviet Union and the United States are parties to the Atlantic Charter of August 14, 1941, in which the signatories declared their `desire to see no territorial changes that do not accord with the freely expressed will of the peoples concerned' and affirmed their wish `to see sovereign rights and self-government restored to those who have been forcibly deprived of them' during the course of the Second World War;
Whereas, on August 31, 1989, the Supreme Council of Moldavia declared Romanian to be the official language of the Republic and reestablished the Latin alphabet forbidden by the Soviet Government during the occupation of Moldavia as the alphabet of written Romanian;
Whereas, in March, 1990, the Romanian people of Moldavia were able to vote in free and fair elections for deputies to the Supreme Council of Moldavia;
Whereas, on April 27, 1990, the Supreme Council of Moldavia restored the flag of Romania as the official flag of the republic;
Whereas, on June 23, 1990, the Supreme Council of Moldavia declared the Republic of Moldavia a sovereign state;
Whereas, on December 16, 1990, more than eight hundred thousand Romanians gathered at the Second Grand National Assembly in the Moldavian capital of Chisinau to declare the national independence of Romanians in occupied territories;
Whereas, the people of Moldavia refused to participate in the Soviet referendum of March 3, 1991 despite Soviet governmental efforts to threaten and intimidate the Moldavian people into accepting a new union treaty;
Whereas, the signatory states of the Helsinki Final Act have accepted the principle of the equal rights of people and their right to self-determination;and
Whereas, pursuant to article 8 of the Helsinki Final Act `all peoples always have the right, in full freedom, to determine, when and if they wish, their internal and external political status, without external interference, and to pursue as they wish their political, economic, social, and cultural development': Now, Therefore, be it Resolved, That it is the sense of the Senate that the United States Government should.
(1) Support the right of self-determination of the people of Soviet-occupied Moldavia and northern Bucovina and issue a statement to that effect; and
(2) Support future efforts by the Government of Moldavia to negotiate peacefully,
if they so wish, the reunification of Romania with Moldavia and Northern Bucovina as established in the Paris Peace Treaty of 1920, the prevailing norms of international law, and in conformity with Principle 1 of the Helsinki Final Act.