Comisia pentru drepturile omului, egalitate de șanse, culte și minorități a Senatului României, împreună cu Centrul de Resurse Juridice (CRJ), a organizat în data de 12 octombrie a.c. dezbaterea națională privind  „Monitorizarea respectării drepturilor persoanelor cu dizabilități și a vârstnicilor”.
Scopul dezbaterii a fost identificarea lacunelor legislative și a verigilor instituționale lipsă care au făcut posibile abuzurile din căminele groazei, precum și a soluțiilor pentru evitarea unor asemenea situații și pentru asigurarea implicării societății civile, inclusiv garantarea accesului în azile. 
Urmare a adoptării Raportului Grupului de lucru privind evaluarea periodică universală a României s-au făcut în total 251 de recomandări, printre care și luarea măsurilor împotriva tratamentelor inumane și degradante față de persoanele vulnerabile din instituțiile statului.
În acest sens, au fost invitate, pentru prima dată, toate cele 4 instituții naționale pentru drepturile omului: Avocatul Poporului, Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminării, Institutul Român pentru Drepturile Omului și Consiliul de Monitorizare. Acestea sunt instituții independente pentru apărarea drepturilor omului care ar trebui să lupte alături de societatea civilă mai ales pentru respectarea drepturilor persoanelor vulnerabile, vârstnice sau cu dizabilități, aflate în instituții: centre rezidențiale publice sau private, unități medico-sociale, spitale de psihiatrie și secții de psihiatrie.
În discursul din deschidere, senatoarea Anca Dragu a vorbit despre importanța colaborării dintre societatea civilă, mediul academic, comisiile parlamentare și instituțiile naționale pentru semnalarea abuzurilor, dar și pentru găsirea unor soluții reale. De asemenea, a apreciat activitatea și a salutat prezența fizică a conducerii Consiliului de monitorizare, Institutului Român pentru Drepturile Omului precum și a Colegiului Psihologilor din România.
Participanții la eveniment au identificat provocări precum lipsa de profesioniști și/sau de personal instruit, absența serviciilor comunitare și absența unui mecanism de protecție. La acestea, în egală măsură, se adaugă abuzul fizic și emoțional, neglijența și problemele legate de administrarea medicației în centrele de îngrijire și spitalele de psihiatrie, mai ales în cazul persoanelor cu dizabilități intelectuale și/sau psihosociale sau cu afecțiuni neurologice, epuizarea personalului, lipsa de finanțare, riscul de fraudă.
Subfinanțarea și resursele inadecvate duc la supraaglomerare, lipsa personalului și scăderea calității serviciilor. De asemenea, exista o lipsă de supraveghere a personalului, ceea ce duce deseori la nerespectarea drepturilor persoanelor instituționalizate, supunerea acestora la abuzuri fiind o practică prezentă încă în multe dintre instituții: sedare și contenționare în dezacord cu norma, agresiune fizică și/sau verbală, abuz sexual, înfometare, umilire etc.
Comisia pentru  drepturile omului, egalitate de șanse, culte și minorități a Senatului României are în vedere amendarea proiectului de lege elaborat de Guvern pentru modificarea și completarea unor acte normative în domeniul asistenței sociale. Avem nevoie de reglementări clare și predictibile pentru  a asigura respectarea standardelor de calitate și siguranță, pentru a îmbunătăți calitatea vieții persoanelor aflate încă în instituții și respectarea drepturilor și demnității lor umane.
Senatoarea Anca Dragu recomandă universităților în domeniile psihologie, psihopedagogie, asistență socială, asistență medicală, teologie, stiințe juridice și administrative să încheie parteneriate cu Colegiile profesionale menționate și cu instituțiile publice de îngrijire a persoanelor cu dizabilități intelectuale și/sau psihosociale, cu afecțiuni neurologice și vârstnice pentru încheierea unor convenții de practică a studenților. Monitorizarea și reglementarea adecvată, formarea personalului, implicarea auto-reprezentanților și dezvoltarea unor servicii adecvate în comunitate sunt puncte esențiale în soluționarea problemelor existente, dar și în trecerea către o abordare orientată spre dezinstituționalizare, drept la decizie și viață independentă.
Drepturile omului, mai ales cele ale persoanelor vulnerabile nu trebuie să aibă culoare politică. Lipsa reprezentanților factorilor decizionali de la Ministerul Afacerilor Interne, Ministerul Justiției, Ministerul Sănătății, subreprezentarea Ministerului Muncii și Protecției Sociale, absența ANEPIS -  instituția care transferă milioane în conturile celor care abuzează și torturează persoanele pe care ar trebui să le îngrijească  - de la o dezbatere națională pentru identificarea soluțiilor, organizată de o comisie parlamentară, nu poate fi justificată. Un lucru este cert: persoanele cu dizabilități și vârstnice din instituții sunt supuse în continuare abuzurilor.