”Amprenta legionarilor, arc peste timp?
George Simion, un extremist declarat persona non-grata în Republica Moldova și Ucraina, a declarat, referindu-se la unii adversari ai săi, că ar trebui jupuiți de vii în piața publică.
Vi se pare familiară sintagma?
Publicația Historia supunea atenției următoarele repere certe istorice:
“Nicolae Iorga a fost un istoric, critic literar, documentarist, dramaturg, poet, enciclopedist, memorialist, ministru, parlamentar, prim-ministru, profesor universitar şi academician român.
Asasinatele politice au rămas întipărite în memoria oamenilor de-a lungul timpului. Înca din cele mai vechi timpuri sunt cunoscute astfel de crime cu premeditare: Caesar, Arhiducele Franz Ferdinand al Austriei, Barbu Catargiu, John F. Kennedy sau Nicolae Iorga sunt doar câteva exemple de mari personalităţi ce au căzut victime cruzilor asasini. Din păcate lista poate continua foarte mult, căci mereu jocul politic a fost dur, „jucatorii” au încercat sa obţina puterea pe căi diferite, sau măcar au încercat sa se răzbune pentru propriul eşec.
În martie 1938, într-o scrisoare, Căpitanul (Corneliu Zelea Codreanu) îi reproşa lui Nicolae Iorga că are o atitudine ambivalentă. Pe de-o parte, a încurajat sentimentele naţionaliste ale tineretului, iar pe de altă parte, face şi politica cealaltă, acceptând nenumărate compromisuri. Savantul s-a simţit jignit şi a făcut o plângere la Parchet că a primit o scrisoare în care este acuzat de o serie de lucruri neadevărate.
Pe 27 noiembrie 1940, in jurul orei 17:30 s-au prezentat la vila lui Nicolae Iorga din Sinaia şapte indivizi, care au spus doamnei Ecaterina Iorga că sunt de la Poliţia Legionară a capitalei şi că au venit să-l ridice pe profesor pentru un interogatoriu. Doamna Iorga a presimţit că era ceva dubios la cei şapte indivizi şi l-a scuzat pe Iorga că nu poate primi vizite, fiind bolnav. Prea puţin au contat spusele doamnei. Necunoscuţii au intrat în casă, unde Nicolae Iorga se afla la biroul său, scriind „Istoria Universală”.
Legionarii l-au luat pe Iorga în maşină, care nu s-a opus şi au zis că merg la Bucureşti pentru interogatoriu. Profesorul, pentru a-şi linişti familia, nu s-a panicat şi a cerut să i se lase materialele pe birou, căci când se va întoarce va mai lucra la ele. În maşină, două persoane s-au urcat în faţă cu Iorga, patru în spate, iar unul a rămas pe jos.
Nu a fost să fie. A doua zi, 28 noiembrie 1940, corpul savantului a fost găsit aruncat pe câmpul dintre Ploieşti şi comuna Strejnic. Lângă cadavru s-au găsit nouă tuburi de cartuşe. Corpul victimei era acoperit cu brumă, ceea ce indică faptul că asasinarea s-a făcut înainte de ora 24. Asasinatul a fost conceput la Bucureşti şi executat tot de persoane cu domiciliu în Bucureşti. Faptele asasinilor lui Iorga prezintă mult sânge rece, iar faptul că gruparea din care făceau parte se afla la guvernare a contribuit teribil. Din aceasta cauză nu au mai simţit nevoia de a-şi argumenta actul sângeros şi nici de a mai da explicaţii. Puterea era în mâna lor, deci erau liberi.”
Acum, în zilele noastre, faceți un exercițiu de imaginație și vedeți cum poate arăta România cu extremiștii neo-legionari la putere. Când un lider al neo-legionarilor din zilele noastre, ca George Simion, îndeamnă la jupuiri de vii în piața publică, când un șarlatan sovietic precum Călin Georgescu îndeamnă românii la revolte violente, când în spațiul virtual cohorte de indivizi ireali amenință pe oricine nu e de acord cu ei, cât ar mai dura până vor avea loc asasinate politice? Cât ar fi până când va mai apărea un caz Nicolae Iorga în zilele noastre?
N-o să vă lăsăm! Nu uităm istoria, nu repetăm istoria!”