După mai bine de trei decenii de degradare, Hotelul Concordia a fost renovat de actualii proprietari, o inițiativă privată ce merită apreciată.
Totuși, întrebările continuă să rămână:
- De ce nu a intervenit statul român, prin Direcția pentru Cultură, Culte și Patrimoniu Cultural al Municipiului București (Ministerul Culturii și Cultelor) sau Primăria Municipiului București (Serviciul de Cultură) pentru a cumpăra acest edificiu de o importanță istorică majoră?
- De ce un loc atât de încărcat de semnificație pentru identitatea națională nu a fost transformat într-un muzeu, un sanctuar al memoriei colective?
Este revoltător faptul că un simbol evident al unității naționale a fost lăsat să ajungă într-o stare de colaps total, mâzgălit de graffitti și cu pereți prăbușiți, fără ca autoritățile să intervină timp de decenii.
Iar acum, când salvarea acestui simbol a venit dintr-un efort privat, întrebarea persistă:
De ce statul român, prin Ministerul Culturii sau alte instituții responsabile, nu și-a asumat rolul de protector al acestui simbol?
Un muzeu al Principatelor Unite în inima Bucureștiului ar fi fost un gest firesc și necesar, o oglindă a respectului pe care îl avem pentru istoria noastră.
În schimb, vedem o pasivitate care vorbește despre o lipsă profundă de viziune și despre nepăsarea față de moștenirea noastră culturală.
În timp ce alte națiuni investesc sume semnificative în conservarea și promovarea simbolurilor istorice, în România acestea sunt „uitate”, distruse sau vândute către inițiative private.
Renovarea Hotelului Concordia este o veste bună, dar nu poate șterge gustul amar al deceniilor în care acest loc a fost ignorat.
Astăzi, de ziua Uniri, trebuie să reflectăm nu doar la trecutul glorios, ci și la prezentul trist în care ne aflăm.
Fiecare ruină a unui simbol istoric, fiecare monument lăsat în paragină reprezintă o trădare a idealurilor celor care au făcut România posibilă.
Este timpul ca statul român să demareze procedurile necesare pentru a proteja patrimoniul nostru național.
Numai astfel vor arăta guvernanții că înțeleg un lucru evident:
Istoria nu este un simplu trecut, ci fundamentul identității noastre.
Să ne bucurăm, așadar, că Hotelul Concordia renaște.
Dar să nu uităm că această renaștere trebuia să vină din partea noastră, ca popor, prin reprezentanții pe care îi alegem să ne conducă.
Iar dacă statul nu învață să prețuiască ceea ce ne definește, atunci vom continua să pierdem nu doar clădiri, ci și o parte din sufletul națiunii noastre.
Până atunci...
La mulți ani, România!
La mulți ani tuturor românilor oriunde s-ar afla!