Cu imensă tristeţe am primit vestea trecerii în nefiinţă a decanului de vârstă al scenei teatrale româneşti, marele actor Radu Beligan.

Născut odată cu Marea Unire din 1918, Radu Beligan a dedicat aproape 8 decenii teatrului şi filmului românesc, jucând fără contenire, practic până la moarte, sute de roluri în piesele celor mai importanţi autori ai dramaturgiei universale. Între Rică Venturiano din Noaptea furtunoasă a lui Caragiale, ecranizată în 1943 de Jean Georgescu, şi Leon Saint-Pe din Egoistul de Jean Anouilh, în propria regie, se întinde cariera prestigioasă a celui care a fost inclus în Cartea Recordurilor, pe 15 decembrie 2013, drept cel mai longeviv actor din lume aflat încă în activitate. 

Radu Beligan a fost nu numai un mare actor, dar şi un veritabil manager de instituţii de cultură, pe vremea când termenul era departe de a fi intrat în limba română. Teatrul de Comedie din Bucureşti, una dintre cele mai importante instituţii de spectacole din ţara noastră, a fost ctitorit de maestru în 1960 şi condus cu pricepere şi abnegaţie de acesta din 1961 până în 1969. Dar teatrul de care Radu Beligan şi-a legat definitiv numele a fost chiar Teatrul Naţional „Ion Luca Caragiale” din Bucureşti, prima scenă a ţării, în fruntea căruia maestrul a fost mai bine de două decenii, din 1969 până în 1990, anii cei mai grei ai dictaturii ceauşiste, atunci când prestigiul numelui lui Radu Beligan a salvat spectacole şi cariere.

Actor, director de teatru, profesor, scriitor, Radu Beligan a fost un om de cultură în cel mai cuprinzător înţeles al cuvântului. Decizia Academiei Române de a-l alege, în 2004, membru de onoare al său a fost o confirmare supremă în acest sens.

În numele colegilor mei din Comisia pentru cultură şi media a Senatului şi al meu personal, doresc să exprim, pe această cale, cele mai sincere sentimente de regret pentru această imensă pierdere, precum şi de compasiune pentru toţi cei care l-au preţuit pe Radu Beligan.

Fie ca amintirea sa să fie veşnică!   
 
 
PREȘEDINTE,
 
Senator Georgică Severin