2. Referitor la netemeinicia argumentelor invocate în cuprinsul expunerii de motive:
   
   1. Mai întâi, se arată că actul normativ în speță, în forma actuală, ar prevede obligativitatea sterilizării câinilor aparținând rasei comune, precum și a metișilor acestora fără însă a se face diferență între câinii cu și fără stăpân.

în privința acestei afirmații, se impune a se observa că un text de lege nu poate fi privit, interpretat și aplicat fără a se analiza actul normativ în speță în integralitatea sa, dar și alte acte normative principale și secundare din acest domeniu.
Astfel, la momentul adoptării acestei ordonanțe de urgență, în anul 2001, obligativitatea sterilizării câinilor nici măcar nu era reglementată.
Prin efectul adoptării Legii nr. 258/2013^ s-a introdus art. 13^ moment în care sterilizarea câinilor aparținând rasei comune, precum și a metișilor acestora, cu sau fără stăpân, a devenit obligatorie. Altfel spus, o asemenea obligație legală, în această formă, există de un deceniu.
De altfel, problema numărului mare de câini (și pisici) de rasă comună (dar și de rasă) fără stăpân este în legătură directă cu nesterilizarea lor și abandonul acestor animale, având în vedere că un procent Însemnat din câinii ajung să fie fără stăpân din cauza însăși abandonului puilor de către stăpâni. Așadar, numărul câinilor fără stăpân, ai celor aflați în adăposturi publice și private, respectiv ai celor eutanasiați, depinde de sterilizarea lor, indiferent că vorbim de exemplare cu sau fără stăpân.
în aceste condiții, este absolut firească soluția adoptată de legiuitor, în urmă cu un deceniu, de a trata problema necesității sterilizării fără a face diferență între exemplare cu sau fără stăpân.

1. Mai departe, se arată că proprietarii câinilor care aparțin rasei comune au deopotrivă obligația sterilizării acestora în pofida faptului că animalele respective nu sunt abandonate, ci se bucură de supraveghere permanentă și îngrijire din partea deținătorilor.

Cu această afirmație sesizăm mai multe probleme, această opinie subiectivă a inițiatorilor datorându-se probabil ori necunoașterii realității, situație în care vorbim de o ignoranță nepermisă, ori de o neacceptare a realității, ceea ce denotă o rea-credință.
Astfel, se pornește de la premisa greșită că un câine cu stăpân nu este abandonat. în realitate, câinele cu stăpân nu este deocamdată abandonat, abandon Însă care poate interveni oricând. în viața reală, nu cea idealistă a inițiatorilor, sute de câini sunt abandonați zilnic în România, din diferite motive, cum ar: decesul stăpânului, Îmbolnăvirea stăpânului, plecarea stăpânului din țară, ajungerea la o dimensiune nepreconizată la momentul achiziției, lipsa resurselor materiale, personalitatea câinelui, agresivitatea etc.
Mai mult, în lipsa unei educări eficiente a populației cu privire la beneficiile adopției câinilor fără stăpân și nu numai, marea majoritate a zecilor de mii de pui care se nasc anual ori vor fi aruncați în șanț, pârâu sau gunoi, ori vor fi omorâți, iar un procent infim va ajunge în adăposturile publice și/sau private, de unde ori nu vor fi adoptați, ori vor fi eutanasiați.
Așadar, faptul că un câine are azi stăpân, nu înseamnă că va avea Întotdeauna, acesta fiind motivul pentru care sterilizarea trebuie să rămână obligatorie.
A doua parte a afirmației inițiatorilor, în sensul că exemplarele cu stăpân se bucură de supraveghere permanentă și Îngrijire din partea deținătorilor. Din păcate, inițiatorii se raportează la un mic segment al populației, care își supraveghează și Își Îngrijesc câinii, întrucât - mai ales în zonele rurale - această supraveghere permanentă înseamnă exclusiv legarea în lanț sau închiderea într-un țarc, iar de vaccinare, microcipare și tratamente veterinare nici nu putem vorbi, animalele agricole beneficiind de o grijă mult superioară față de câini (și pisici).
în viața reală, nu cea eutopică imaginată de inițiatorii acestui proiect, sau interesele care stau în spatele acestui demers inexplicabil, fără a generaliza, chiar proprietarii câinilor sunt cei care abandonează sau neglijează câinii proprii, iar alți proprietari, pe fondul lipsei posibilităților materiale, se adresează asociațiilor de protecție a animalelor ori în vederea preluării câinilor, ori pentru a solicita sprijin financiar pentru Îngrijirea propriilor câini.
2 Publicată în Monitorul Oficial cu numărul 601 din data de 26 septembrie 2013.

1. Al treilea argument folosit de inițiatori este în sensul că aceste patrupede, respectiv câinii cu stăpân, sunt identificate "prin microcipare sau prin alt mijloc de identificare stabilit de către Autoritatea Națională Sanitară Veterinară și pentru Siguranța Alimentelor", proprietarul lor putând fi determinat oricând, astfel neexistând niciun motiv pentru care s-ar putea susține obligația sterilizării lor.

Din păcate, realitatea contrazice această afirmație.
Zilnic sunt găsiți câini „cu stăpân" care Însă nu sunt microcipați. Asemenea evenimente sunt semnalate în fiecare județ, în fiecare localitate, pe multitudinea de grupuri de Facebook înființate inclusiv în scopul returnării câinilor la stăpânii lor, la fel cum și asociațiile de profil sunt contactate pentru a ajuta cu adăpostirea acestor câini, până se găsește stăpânul sau, și mai rău, ajung să fie eutanasiați.
Mai mult, chiar și când se găsesc câini microcipați, de multe ori se reușește identificarea doar a primului proprietar, nu și ai celor subsecvenți.
Cu toate acestea, se poate observa absurditatea argumentului invocate de inițiatori, în condițiile în care necesitatea sterilizării câinilor nu are nicio legătură cu evidența exemplarelor și posibilitatea identificării proprietarilor, ci cu Înmulțirea necontrolată, ceea ce determină abandonul masiv din țară.

1. Mai departe, se susține că, pe termen lung operațiunea sterilizării va conduce la dispariția acestor animale, deși de cele mai multe ori fac parte din viața întregii comunități, astfel încât nu se justifică ca acestea să dispară pentru simplul motiv că sunt de rasă comună sau metișii acestora.

Nu putem decât să constatăm, cu stupoare, caracterul irațional al acestei afirmații.
Pornind de la o asemenea logică, ar trebui interzise și metodele contraceptive umane, întrucât acestea ar duce la dispariția omenirii.
Am fi totuși interesați de studiile de specialitate în baza cărora inițiatorii proiectului au ajuns la această concluzie.
Mai departe, un câine cu stăpân nu trebuie să facă parte din „viața Întregii comunități". În realitate, atât în mediul urban, dar mai ales în mediul rural, nu există o stradă fără un câine (sau chiar o haită) al „comunității", exemplare abandonate de stăpân, care trăiește din mila locuitorilor din zonă.

1. Un alt argument invocat, este în sensul că mulți câini de rasă comună s-au păstrat datorită ciobanilor, nevoia de protecție a turmelor înfăptuindu-se cel mai bine de câinii de turmă, crescuți de-a lungul generațiilor în natură în special pentru a se lupta cu animalele sălbatice în vederea protejării diferitelor turme, fiind de neînlocuit pentru stăpânii lor, câinii de rasă neputând îndeplini același rol, respectiv de a păzi oile și alte animale precum și de a muta, controla și gestiona acestea.

Practic, se afirmă - din nou, fără niciun fundament științific - că mulți câini de rasă comună s-au păstrat datorită ciobanilor. Astfel, se ignoră însăși faptul că Împerecherea unor câini de rase diferite, în mod necontrolat, creează mai multe riscuri pentru sănătatea și bunăstarea animalelor.
Mai departe, se afirmă că, câinii de rasă nu ar putea Îndeplini sarcinile unor astfel de exemplare deținute de ciobani, așa cum ar face câinii de rasă comună „dezvoltați" de ciobani.
Evident, inițiatorii acestui proiect nu au auzit de rasele de câini ciobănești. Pentru o mai bună informare mai ales a inițiatorilor, propunem o documentare concretă^.
De altfel, se folosește un exemplu care vizează o categorie profesională (ciobanii) și o pondere redusă de câini de rasă comună (cei deținuți de ciobani), prin raportare la fenomenul în sine.
Mai mult, nu se ia în considerare faptul că un număr extrem de ridicat de câini abandonați provin Însăși de la stâne și ciobani, întrucât la finalul sezonului, majoritatea ciobanilor, abandonează în zonele de păscut acești câini, Întrucât în perioada iernii nu le prezintă niciun folos practic.
Așadar și acest argument este contrar Însăși realității și absolut inexplicabil. ’ hțîPSj/ZkirțyafajțakjTu/iuhașzlaj^^
• https://life.ro/rase-caini-ciobanesti/
- https://spiritdofitraining.com/breeds/tvpes-of-shepherd-dofis/

3. Necesitatea păstrării obligativității sterilizării câinilor de rasă mixtă si metișii acestora:
   
   1. Având în vedere că expunerea de motive care stă la baza acestui proiect de lege nu cuprinde nicio mențiune privind studiile, lucrările de specialitate sau statisticile pe care se bazează, în susținerea a Însăși necesității sterilizării câinilor și efectele omisiunii respectării acestei obligații, pentru o cât mai corectă informare atât a inițiatorilor, a tuturor decidenților și factorilor implicați, dar și a publicului, considerăm necesare mai multe observații.

Conform studiilor organizațiilor internaționale de profil, dar și conform Organizației Mondiale a Sănătății (Ghidul pentru managementul populației canine. Geneva 1990) uciderea în masa a câinilor este o metodă ineficientă și costisitoare.
Studiile au arătat că în urma aplicării unei campanii de ucidere, orice teritoriu rămas liber de câini va fi ocupat în scurt timp de către alți câini, deoarece resursele (hrană, apă, adăpost) sunt în continuare disponibile. Mai mult decât atât, conform OMS, reducerea populației prin mortalitate este compensată rapid prin creșterea calității vieții și a puterii de reproducție a supraviețuitorilor. Astfel, câinii rămași vor fi mai rezistenți și vor avea mai mulți urmași, pentru că rata de înmulțire crește și depășește cu mult rata de prindere și omorâre.
Principiul de bază care trebuie aplicat în managementul populației canine este controlul reproducției, pentru stoparea înmulțirii necontrolate a animalelor. Controlul reproducției canine fără stăpân presupune: prinderea animalelor, deparazitarea și vaccinarea lor, identificarea și marcarea Într-un mod vizibil (crotaliu) sterilizarea, și returnarea din locurile de unde au fost ridicate.
Această metodă este eficientă pentru că, pe de o parte oprește Înmulțirea necontrolată, elimină riscul de zoonoze și asigură securitatea teritoriului (alți câini nu vor putea intra pe acel teritoriu).
În plus, controlul reproducției trebuie aplicat și în proprietatea privată, pentru eliminarea sursei câinilor fără stăpân (câini abandonați -pui și adulți, câini pierduți, câini lăsați liberi pe stradă).
Aceste acțiuni, Împreună cu măsuri legislative (recensământ, Înregistrare și identificare, pedepsirea abandonului), măsuri educative și campanii de încurajare a adopțiilor pot duce la un rezultat pe termen lung și anume o țară fără câini pe stradă.
Toate aceste măsuri care fac parte din ghidul pentru managementul câinilor fără stăpân trebuie aplicate simultan și continuu, pentru obținerea de rezultate vizibile în cel mai scurt timp, dar și pentru menținerea acestora, prin rezolvarea problemei câinilor fără stăpân la nivelul întregii țări. De asemenea, este nevoie de o colaborare, pentru eficientizarea întregului proces.'*
în fiecare an, în S.U.A., peste 6 milioane de câini și pisici pierdute, abandonate și nedorite intră în adăposturile de animale, iar aproximativ 2 până la 3 milioane dintre ei (inclusiv mulți sănătoși, tineri și adoptabili) trebuie eutanasiați din cauza lipsei de locuințe responsabile și permanente pentru ei.
Cel mai important lucru pe care oamenii îl pot face pentru a salva pisicile și câinii de suferința și moartea cauzate de suprapopularea lor este sterilizarea acestora. Operațiile de sterilizare/castrare sunt o modalitate de rutină, sigură și accesibilă de a preveni ca mii de animale să se nască într-o lume deja suprapopulată.
Statisticile arată ce diferență face sterilizarea: doar o femelă nealterată și puii ei pot produce 67.000 de căței în numai șase ani, în timp ce o pisică și puii ei pot produce 370.000 de pisoi în doar șapte ani.
în fiecare an, comunitățile cheltuiesc milioane de dolari contribuabililor pentru a se ocupa de problemele pe care le provoacă eșecul sterilizării. Cheltuielile pentru adunarea animalelor fără stăpân, precum și pentru hrănirea și adăpostirea celor abandonați sunt mult, mult mai mari decât costul unic al unei intervenții chirurgicale de sterilizare sau castrare - și multe comunități oferă clinici de sterilizare/castrare la prețuri reduse sau gratuite. Zonele cu legi obligatorii de sterilizare/castrare au raportat o reducere semnificativă a numărului de animale care sunt duse la unitățile lor și ulterior eutanasiate, ceea ce arată că sterilizarea animalelor salvează vieți.
'* Sursă: https://revistatango.ro/sterilizare-versus-eutanasiere-pentru-cainii-fara-stapan-2310.
sterilizarea beneficiază sănătății și comportamentului animalelor. Pentru femele, sterilizarea elimină stresul și disconfortul pe care le suportă în perioadele de călduri, elimină riscul de a dezvolta cancer uterin și reduce foarte mult riscul de a dezvolta cancer mamar. Pentru masculi, sterilizarea previne cancerul testicular, reduce riscul de a dezvolta cancer de prostată și îi face mult mai puțin probabil să hoinărească sau să se lupte.
Animalele sterilizate trăiesc mai mult în general și sunt mai puțin susceptibile de a contracta boli mortale, cum ar fi SIDA felină și leucemia felină, care se răspândesc prin fluidele corporale. Sterilizarea reduce sau elimină, de asemenea, tipurile de comportament nedorite, agresive, cum ar fi mușcătura și marcarea urinei, precum și starea de spirit legată de hormoni.
Când animalele nu sunt sterilizate, mulți câini și pisici nedoriți sunt abandonați și lăsați să sufere și să lupte pentru a supraviețui pe străzi, abuzați de oameni cruzi și neglijenți care nu își satisfac nevoile de bază sau eutanasiați în adăposturile pentru animale. Și, în timp ce eutanasia animalelor altfel adoptabile este sfâșietoare, depozitarea lor în așa-numitele adăposturi „no-kill" îi lasă să Îndure o soartă și mai rea - în aceste facilități, sunt ținuți în cuști săptămâni, luni sau ani la rând și adesea înnebunesc ca urmare a singurătății și a închiderii.®
De asemenea, sterilizarea prezintă beneficii semnificative atât pentru animalele de companie, cât și pentru stăpâni și comunitatea Însăși.
Din perspectiva stăpânului:
'C Animalele de companie sterilizate sunt Însoțitori mai buni, mai afectuoși.
'^ Pisicile sterilizate sunt mai puțin probabil să pulverizeze și să marcheze teritoriul.
'^ Sterilizarea unei femele de câine sau pisică elimină ciclul său de căldură, care poate dura douăzeci și unu de zile, de două ori pe an, la câini și oriunde de la trei până la cincisprezece zile, de trei sau mai multe ori pe an, la pisici.
'^ Animalele de companie sterilizate sunt mai puțin susceptibile de a mușca. Animalele nealterate prezintă adesea mai multe probleme de comportament și temperament decât cele care au fost sterilizate sau sterilizate.
Din perspectiva animalului de companie:
'^ Câinii și pisicile sterilizate trăiesc o viață mai lungă și mai sănătoasă.
'^ Sterilizarea femelelor de câine și pisici elimină posibilitatea apariției cancerului uterin sau ovarian și reduce foarte mult incidența cancerului de sân.
'C Castrarea câinilor și pisicilor masculi reduce incidența cancerului de prostată.
'^ Animalele sterilizate sunt mai puțin susceptibile de a hoinări și de a se lupta.
Din perspectiva Întregii comunități:
■Z Comunitățile cheltuiesc milioane de dolari pentru a controla și elimina animalele nedorite. Creșterea iresponsabilă contribuie la problema mușcăturilor și atacurilor de câine. Adăposturile pentru animale sunt supraîncărcate cu surplus de animale.®
Castrarea masculilor și ovariohisterectomia sunt două dintre primele operații pe care le Învață studenții la Medicină Veterinară din toată lumea și sunt probabil două dintre cele mai comune intervenții de mare chirurgie care se efectuează în cabinetele veterinare pentru animale de companie.
Beneficiile efectuării precoce a acestei proceduri sunt indiscutabile, dar să convingi proprietarul că riscul și costul unei sterilizări profilactice sunt justificate nu este întotdeauna ușor.
Ovariohisterectomia sau castrarea în limbaj popular, presupune ligaturarea venelor și arterelor ovariene și a celor din porțiunea distală a uterului și scoaterea în bloc a uterului, a trompelor lui Fallope și a ovarelor. Procedura este diferită de cea care se face la om, deoarece ovarele umane continuă să producă hormoni sexuali după înlăturarea uterului și prin urmare sunt lăsate intacte ori de câte ori este posibil, în timp ce la câini și pisici Înlăturarea ovarelor este procedura standard.
® Sursă: https://www.peta.org/teachkind/lesson-plans-activities/spay-neuter-debate-kit/.
® Sursă: https://www.brown.edu/Research/Colwill_Lab/CBP/spaynueter.htm.