L385/2023
Propunere legislativă privind unele măsuri de prevenire și combatere a activităților economice ilicite
|
| Număr de înregistrare: |
235
|
| Data de postare a opiniei: |
18.05.2023 00:00:00
|
| De la: |
Samson Alin
|
|
|
| Textul opiniei: |
1. Prin legea nr. 222/2020 a fost abrogată legea nr. 12/1990, iar o parte din prevederile legii au fost transferate în legea nr. 21/1992 privind protecția consumatorilor. Astfel, prevederile art. 1, lit. e) din Legea nr. 12/1990 au fost preluate la art. 4, alin. (2) din legea nr. 21/1992 ("Se interzice comercializarea de produse sau prestarea de servicii, după caz, care nu îndeplinesc condițiile stabilite prin lege sau de bunuri a căror proveniență nu este dovedită, în condițiile legii. Prin documente de proveniență se înțelege, după caz, factura fiscală, factura, avizul de însoțire a mărfii, documentele vamale, factura externă sau orice alte documente stabilite prin lege.").
Având în vedere principiul ”ne bis în idem” pentru a preveni cazurile când o persoană să fie sancționată de două ori pentru aceeași faptă de două instituții diferite care din păcate nu au o bază de date comună, vă rog să aveți în vedere abrogarea prevederilor art. 4, alin. (2) din Legea nr. 21/1992. Mai mult, trebuie avute în vedere prevederile alin. (2) ale art. 12 din OG nr. 2/2001.
2. Proiectul de lege nu prevede situația în care controlul este efectuat în prezența unor angajați care nu au ca atribuții de serviciu – gestiunea mărfurilor, conducerea evidenței contabile sau reprezentarea societății în fața organelor de control. Mai ales în ceea ce privește modul de curgere a termenului de 24 de ore prevăzut la art. 6 din proiectul de lege.
Potrivit legii nr. 31/1990, administratorul este singura persoană care poate să reprezinte societatea (art. 70-73) sau persoane împuternicite de acesta (prepuși sau angajați cu atribuții de serviciu). Acest lucru reiese și din doctrina de specialitate (cartea Regimul juridic al contravențiilor. O.G. nr.2/2001 comentată. Ediția a 4-a, autori Ovidiu Podaru, Radu Chiriță și Ioana Păsculeț, editura Hamangiu).
Articolele 25 și 26 din OG nr. 2/2001 prevăd că procesul verbal se va înmâna contravenientului când acesta este prezent sau se va comunica prin poștă sau prin afișare când acesta nu este prezent sau refuză semnarea. Conform OG nr. 2/2001, procesul verbal produce efecte de la data înmânării/comunicării, nicidecum de la data întocmirii (art. 14 din OG 2/2001 - Executarea sancțiunilor contravenționale se prescrie dacă procesul-verbal de constatare a contravenției nu a fost comunicat contravenientului în termen de cel mult două luni de la data aplicării sancțiunii.).
Semnarea procesului verbal cu persoane care nu sunt reprezentanții legali ai societății atrage nulitatea relativă a actului.
În situația în care s-ar accepta ca procesul verbal să fie întocmit și comunicat în prezența unei persoane fără calitate de reprezentare, s-ar putea ajunge la situații cel puțin bizare ca actele să fie comunicate persoanelor care au atribuții cu curățenia în respectiva unitate (făcând o paralelă cu verificările efectuate de Curtea de conturi, aceasta nu semnează actele cu orice angajat al instituției verificate ci doar cu persoanele care au atribuții să reprezinte instituția).
Consider că termenul de 24 de ore trebuie să curgă de la data înmânării către reprezentantul legal sau comunicării (de când PVCSC produce efecte), iar în situația în care contravenientul prezintă toate documentele solicitate să fie absolvit de orice răspundere contravențională.
Înțeleg că din motive de operativitate a echipelor de control, verificările să fie efectuate și în prezența unor angajați care să nu reprezinte legal societatea, ci doar să dețină calitatea de martor, respectiv să ateste efectuarea controlului.
3. În vederea prevenirii aglomerării instanțelor de judecată și angrenarea unor costuri inutile ale statului, vă rog să analizați modificarea art. 6, alin. (5) din proiectul de lege, în sensul transformării amenzii contravenționale în avertisment în situația prezentării documentelor de proveniență. Consider că aplicarea unei sancțiuni contravenționale egale atât pentru persoanele care prezintă și nu prezintă ulterior documentele, nu răspunde principiului stabilit la art. 5, alin. (5) din OG 2/2001, conform căruia ”sancțiunea stabilită trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite.”
Trebuie avut în vedere că în cazul unui comerciant cu amănuntul volumul documentelor de proveniență pentru stocul de marfă este unul considerabil (mai ales în cazul unor stocuri vechi), iar legea îi permite ca aceste documente să fie arhivate la o societatea de specialitate (care să nu aibă program de lucru în timpul controlului) sau să fie date societății de contabilitate pentru a fi operate (în cazul documentelor din perioada curentă, societatea care poate nu are program de lucru în timpul controlului). Îmi doresc ca legea să fie clară pentru contribuabilii corecți și care depun toate diligențele în vederea respectării legislației.
Totodată, vă rog să analizați posibilitatea introducerii unui sistem de sancționare similar cu cel prevăzut de OUG 28/1999, pentru a preveni aplicare unor sancțiuni disproporționate cu pericolul social. Sancțiunile să fie aplicate în funcție de tipul de comerț practicat (comerț cu ridicata sau cu amănuntul) și valoarea mărfurilor fără proveniență. Consider că fapta săvârșită de un comerciant cu ridicata are un pericol social mai mare, acesta aflându-se la începutul lanțului de tranzacționare generând astfel pierderi mari la bugetul de stat (întreg lanțul de comercializare fiind viciat). Pe când fapta săvârșită de un magazin mic dintr-un sat nu are un impact semnificativ la bugetul de stat.
Ținând cont de prevederile art. 3, alin. (5) din proiectul de lege , consider că trebuie analizată proporționalitatea sancțiunilor stabilite (introducerea unor praguri), pentru a evita scandalul produs în anul 2015 când pentru sume mici se suspenda activitatea unei societăți, ce se poate întâmpla și acum în cazul comercianților cu ridicata. Totodată, introducerea unor prevederi similare cu cele din OUG 28/1999, în ceea ce privește introducerea sumelor de serviciu.
4. Din analiza art. 6 alin. (1) coroborat cu art. 12 din proiectul de lege propus înțeleg că în cazul acestor contravenții agenții constatatori vor întocmi un PVCSC al cărui model va fi stabilit prin ordin comun al instituțiilor competente. În situația în care se dorește ca pentru aceste contravenții să se întocmească un proces verbal distinct de cele utilizate în prezent de agenții constatatori, trebuie avute în vedere prevederile art. 20 din OG nr. 2/2001 (”Dacă o persoana săvârșește mai multe contravenții constatate în același timp de același agent constatator, se încheie un singur proces-verbal.”) în situația în care sunt constatate mai multe contravenții.
5. Un ultim aspect pe care doresc să îl ridic dezbaterii este competența agenților de poliție în constatarea faptelor prevăzute de prezentul OUG. Conform art. 15 din OG nr. 2/2001, ofițerii și subofițerii MAI pot constata contravenții pentru nerespectarea regulilor generale de comerț.
Conform art. 3, alin. 3 din proiect, prin documente de proveniență se înțelege, după caz, factura, avizul de însoțire a mărfii, documentele vamale sau orice alte documente justificative prevăzute de lege care stau la baza înregistrării în contabilitate.
Din analiza legislației în vigoare (legea 227/2015, Legea nr. 82/1991, OMFP nr. 2634/2015, OMFP nr. 2861/2009) ofițerii MAI nu au competență să verifice dacă un documente este document justificativ care să stea la baza înregistrării în contabilitate, fiind un atribut acordat ANAF-ului ca organ de specialitate (nu intră în categoria regulilor generale de comerț așa cum este cazul autorizațiilor de funcționare).
Ofițerii MAI nu au dreptul de a dispune efectuarea unei inventarieri, motiv pentru care nu ar putea să constate legal încălcarea prevederilor stabilit de proiectul de lege (în situația în care sunt diferențe cantitative între cele menționate în documente și cele rezultate în urma unui inventar).
Vă rog să analizați introducerea unei procedurii similare celei existente în cazul contravențiilor silvice, când nici acolo aceștia nu au competențe de constatare a contravențiilor (nu pot efectua inventarul faptic al mărfurilor fiind un atribut de specialitate al lucrătorilor silvici).
Fiind un act normativ nou trebuie să țină cont de legislația în vigoare și să corespundă exigențelor din prezent (specializarea instituțiilor).
|
|
|
|
|