| Proiect | Opinie |
L510/2019
Propunere legislativă pentru modificarea şi completarea Legii nr.134/2010 privind Codul de procedură civilă
|
| Număr de înregistrare: |
643
|
| Data de postare a opiniei: |
02.09.2019 17:52:00
|
| De la: |
Calin Cosmin
|
|
|
| Textul opiniei: |
Datorita faptului ca reglementarea procedurii de executarea hotararilor judecatoresti privitoare la minori este incompleta si astfel devine ineficienta ducand la abuzuri grave asupra copiilor, este necesara completarea acesteia clar si concis, avand la baza situatiile diferite care se intalnesc in viata de zi cu zi. De aceea, este laudabila si multasteptata aceasta propunere legislativa insa, aceasta inca nu cuprinde toate situatiile intalnite in practica. In afara situatiilor in care copilul lociueste cu parintele cu care instanta de judecata a decis ca trebuie sa locuiasca, mai exista si situatia in care, copilul refuza sa aiba domiciliul la acel parinte, chiar daca instanta de judecata a decis astfel. Pentru ca ulterior modificarilor aduse de aceasta lege sa fie reprezentate interesele superioare ale tuturor copiilor, trebuie avute in vedere toate cazurile intalnite in practica, in special acum, dupa decizia nr 18/2019 a CCR publicata in MO din 20 august 2019 care mentioneaza in cuprinsul ei urmatoarele: „ copilul nu poate fi obligat sa aiba rela?ii personale cu parintele divor?at, tocmai de aceea este necesara parcurgerea unei etape de consiliere psihologica prin care sa se deceleze cu claritate op?iunea reala a copilului. În Hotarârea din 8 iulie 2003, pronun?ata în Cauza S. împotriva Germaniei, s-a re?inut ca un minor în vârsta de 13 ani al reclamantului î?i exprimase dorin?a clara de a nu se vedea cu acesta, dorin?a pe care o men?inuse timp de mai mul?i ani. Instan?ele na?ionale au considerat ca a for?a pe minor sa îl vada pe reclamant i-ar putea afecta grav echilibrul emo?ional ?i psihologic. „ Datorita acestor aspecte, consider ca pentru a reglementa cu adevarat situatia copiilor, trebuie avute in vedere toate aceste situatii, si completat proiectul de lege, fiind de asemeni foarte important de specificat clar in textul de lege ce inseamna „parinte culpabil”, pentru a nu lasa loc de interpretari, iar aceasta sintagma sa fie explicata clar ca fiind parintele care se opune executarii prin neprezentarea minorului sau prin nepermiterea accesului executorului judecatoresc la minor, deoarece, in parctica actuala, „culpabil” este si parintele care prezinta copilul la executare si are toata deschiderea spre a executa hotararea judecatoreasca insa, datorita refuzului minorului, totusi acesta nu ajunge la parintele creditor. In acest caz, parintele este considerat „culpabil” datorita faptului ca nu ia copilul ca pe un obiect sa il inmaneze celuilalt parinte, la care copilul nu doreste sa mearga. Nu putem decat sa ne intrebam, in aceste conditii, care este interesul superior al copilului si cine vegheaza pentru respectarea lui?! In ceea ce priveste penalitatile, acestea nu ar trebui aplicate parintelui care nu isi indeplineste obligatia datorita refuzului minorului, ci doar parintelui care se opune executarii prin „ascunderea”copilului. A penaliza la nesfarsit un parinte, din 3 in 3 luni, cu niste sume deloc de neglijat, in conditiile in care acel parinte are si copilul in grija, nu face altceva decat sa destabilizeze si mai mult situatia copilului. De asemeni, in ceea ce priveste consilierea, aceasta ar trebui sa aiba o durata cuprinsa intre 3 si 6 luni si sa fie efectuata de un psiolog de libera practica, desemnat de instanta, in conditiile legii 213/2004. In cazul in care instanta considera utila continuarea consilierii, aceasta nu ar trebui sa dureze mai mult de un an de la data debutului pentru ca, daca intr-un an nu se pot observa ameliorari aduse de consiliere, nu este in interesul copilului sa fie supus unei consilieri nesfarsite. Asadar, pentru a cuprinde toate situatiile posibile, pentru ca textul de lege sa fie clar, predictibil si sa aiba finalitate, consider ca se impun urmatoarele completari fata de textul proiectului de lege actual: 1. Alineatul (2) al articolului 910 se modifica si va avea urmatorul cuprins: „(2) în aceste cazuri, executorul judecatoresc va trimite parintelui sau persoanei la care se afla minorul încheierea de încuviintare a executarii împreuna cu o somatie în care îi va comunica acesteia obligatia de a se prezenta la sediul sau în vederea stabilirii modalitatii în care celalalt parinte îsi va exercita dreptul de a avea legaturi personale cu minorul, potrivit programului stabilit în titlul executoriu sau in vederea preluarii copilului de catre debitor, dupa caz. Data si ora întrevederii se vor stabili de comun acord, dar nu pot depasi 10 zile de la data comunicarii.” 2. Dupa alineatul (2) al articolului 910 se introduce un nou alineat, alin. (21), cu urmatorul cuprins: „(21) în urma întrevederii, executorul judecatoresc va consemna modalitatea de punere în aplicare a drepturilor parintelui creditor precum si acordul parintelui debitor. Daca parintele debitor invoca refuzul minorului, executorul judecatoresc se deplaseaza la domiciliul sau resedinta minorului împreuna cu un reprezentant al Directiei Generale de Asistenta Sociala si Protectia Copilului si a unui psiholog desemnat de aceasta. Prezenta psihologului nu este necesara daca reprezentantul directiei are aceasta calificare. In situatia în care se constata refuzul minorului se va proceda în conformitate cu prevederile art. 913.” 3. Alineatele (1) si (3) ale articolului 911 se modifica si vor avea urmatorul cuprins: „(1) Daca în termen de o luna de la data întrevederii prevazuta la art. 910 alin. (2) debitorul nu executa obligatia sa, executorul judecatoresc va proceda la executarea silita. (3) La solicitarea executorului judecatoresc, agentii fortei publice sunt obligati sa îsi dea concursul la executare, în conditiile legii. Agentii fortei publice vor purta tinuta civila.” 4. Alineatul (1) al articolului 912 se modifica si va avea urmatorul cuprins: „(1) Daca debitorul nu îsi îndeplineste obligatia de a se prezenta impreuna cu minorul la biroul executorului judecatoresc sau nu permite executorului judecatoresc accesul in locul in care se afla minorul, penalitatea stabilita de instanta potrivit art. 906 va curge pâna la momentul executarii, dar nu mai mult de 3 luni de la de la data întrevederii prevazuta la art. 910 alin. (2). In cazul in care executorul judecatoresc constata refuzul minorului, dispozitiile art. 906 nu sunt aplicabile. 5. Alineatele (1), (2), (4) si (5) ale articolului 913 se modifica si vor avea urmatorul cuprins: „(1) Daca în cadrul procedurilor reglementate de art. 910 alin. (21), respectiv art. 911, executorul constata ca însusi minorul refuza în mod categoric sa îl paraseasca pe debitor sau manifesta aversiune fata de creditor, va întocmi un proces-verbal în care va consemna constatarile sale si pe care îl va comunica partilor si reprezentantului directiei generale de asistenta sociala si protectia copilului. (2) Reprezentantul directiei generale de asistenta sociala si protectia copilului va sesiza instanta competenta de la locul unde se afla minorul, pentru ca aceasta sa dispuna, în functie de vârsta copilului, un program de consiliere psihologica, pentru o perioada cuprinsa între 3 si 6 luni. Cererea se solutioneaza de urgenta în camera de consiliu, prin încheiere nesupusa niciunei cai de atac, pronuntata cu citarea parintilor si, dupa caz, a persoanei la care se afla copilul. Dispozitiile legale privind ascultarea copilului ramân aplicabile. (4) Dupa primirea raportului care constata reconcilierea dintre minor si parintele creditor, executorul va relua procedura executarii silite potrivit art. 911, respectiv va dispune masurile prevazute la art. 912 alin. (2). (5) Daca la finalizarea programului de consiliere psihologica psihologul constata faptul ca refuzul minorului subzista, instanta poate dispune continuarea consilierii pentru o perioada de inca 6 luni sau poate dispune revizuirea masurilor stabilite în hotarârea judecatoreasca cu privire la exercitarea legaturilor personale dintre parinte si minor sau cu privire la domiciliul minorului”. Se introduce alin (6) care va avea urmatorul cuprins: (6) Daca in urma celor doua consilieri de maxim 6 luni, refuzul copilului persista, Directia Generala de Asistenta Sociala si Protectia Copilului va sesiza instanta de judecata in vederea revizuririi masurilor stabilite in hotararea judecatoreasca.
|
|
|
|
|
L510/2019
Propunere legislativă pentru modificarea şi completarea Legii nr.134/2010 privind Codul de procedură civilă
|
| Număr de înregistrare: |
642
|
| Data de postare a opiniei: |
02.09.2019 17:47:00
|
| De la: |
Campean Anca
|
|
|
| Textul opiniei: |
Subsemnata Campean Anca Paraschiva, cetatean roman cu domiciliul in orasul Talmaciu, str. Samuel Micu Klein nr 26, jud Sibiu, prin prezenta va solicit sa aveti in vedere sotuatia faptica din tara, situatie in care eu si fiul meu in varsta de 12 ani ne aflam inca de la nasterea copilului, si in special un aspect extrem de important, in lipsa convietuirii fiului nostru cu tatal sau, copilul fiind abandonat de catre tata inca dinainte sa se nasca, este inadmisibil ca eu , mama care cresc copilul singura inca din prima zi de nastere si pana in prezent, insa din cauza legislatiei prost gandita si pusa in practica, am ajuns in situatia in care sa fiu penalizata cu suma de 500 lei pe zi calendaristica , rezultand suma totala de 45.000 lei IN FAVOAREA TATALUI pe motiv ca fiul nostru care nu a avut viata de familie cu tatal lui , refuza categoric plecarea cu tatal lui. Pentru credibilitatea celor expuse si prin care trec, rog verificati portalul judecatoriei Avrig si al Tribunalului Sibiu. Asa cum se afla legislatia( art 913 cpc si toate articolele derivate din procedura executarii silite ) la momentul de fata, este clar si fara dubiu ca este extraordinar de bine sa fi tata in Romania, sa nu iti pese ca ai un copil de crescut, iar brusc peste noapte ai toate sansele maxime sa te imbogatesti pe urma refuzului copilui de a merge in program cu un strain. Ba mai mult, intetionat te comporti urat cu copilul si mama acestuia in prezenta copilui , tocmai pentru a fi refuzat , pentru ca stii ca acest refuz iti aduce beneficii majore chiar bani luati de la gura copilului. Propunerea si punctul meu de vedere il gasiti mai jos, de care sper din tot sufletul sa tineti cont, tocmai pentru a proteja interesul superior al minorului in aceasta tara in care nu mai ai curaj sa dai viata unui copil.
Datorita faptului ca reglementarea procedurii de executarea hotararilor judecatoresti privitoare la minori este incompleta si astfel devine ineficienta ducand la abuzuri grave asupra copiilor, este necesara completarea acesteia clar si concis, avand la baza situatiile diferite care se intalnesc in viata de zi cu zi. De aceea, este laudabila si multasteptata aceasta propunere legislativa insa, aceasta inca nu cuprinde toate situatiile intalnite in practica. In afara situatiilor in care copilul lociueste cu parintele cu care instanta de judecata a decis ca trebuie sa locuiasca, mai exista si situatia in care, copilul refuza sa aiba domiciliul la acel parinte, chiar daca instanta de judecata a decis astfel. Pentru ca ulterior modificarilor aduse de aceasta lege sa fie reprezentate interesele superioare ale tuturor copiilor, trebuie avute in vedere toate cazurile intalnite in practica, in special acum, dupa decizia nr 18/2019 a CCR publicata in MO din 20 august 2019 care mentioneaza in cuprinsul ei urmatoarele: „ copilul nu poate fi obligat sa aiba rela?ii personale cu parintele divor?at, tocmai de aceea este necesara parcurgerea unei etape de consiliere psihologica prin care sa se deceleze cu claritate op?iunea reala a copilului. În Hotarârea din 8 iulie 2003, pronun?ata în Cauza S. împotriva Germaniei, s-a re?inut ca un minor în vârsta de 13 ani al reclamantului î?i exprimase dorin?a clara de a nu se vedea cu acesta, dorin?a pe care o men?inuse timp de mai mul?i ani. Instan?ele na?ionale au considerat ca a for?a pe minor sa îl vada pe reclamant i-ar putea afecta grav echilibrul emo?ional ?i psihologic. „ Datorita acestor aspecte, consider ca pentru a reglementa cu adevarat situatia copiilor, trebuie avute in vedere toate aceste situatii, si completat proiectul de lege, fiind de asemeni foarte important de specificat clar in textul de lege ce inseamna „parinte culpabil”, pentru a nu lasa loc de interpretari, iar aceasta sintagma sa fie explicata clar ca fiind parintele care se opune executarii prin neprezentarea minorului sau prin nepermiterea accesului executorului judecatoresc la minor, deoarece, in parctica actuala, „culpabil” este si parintele care prezinta copilul la executare si are toata deschiderea spre a executa hotararea judecatoreasca insa, datorita refuzului minorului, totusi acesta nu ajunge la parintele creditor. In acest caz, parintele este considerat „culpabil” datorita faptului ca nu ia copilul ca pe un obiect sa il inmaneze celuilalt parinte, la care copilul nu doreste sa mearga. Nu putem decat sa ne intrebam, in aceste conditii, care este interesul superior al copilului si cine vegheaza pentru respectarea lui?! In ceea ce priveste penalitatile, acestea nu ar trebui aplicate parintelui care nu isi indeplineste obligatia datorita refuzului minorului, ci doar parintelui care se opune executarii prin „ascunderea”copilului. A penaliza la nesfarsit un parinte, din 3 in 3 luni, cu niste sume deloc de neglijat, in conditiile in care acel parinte are si copilul in grija, nu face altceva decat sa destabilizeze si mai mult situatia copilului. De asemeni, in ceea ce priveste consilierea, aceasta ar trebui sa aiba o durata cuprinsa intre 3 si 6 luni si sa fie efectuata de un psiolog de libera practica, desemnat de instanta, in conditiile legii 213/2004. In cazul in care instanta considera utila continuarea consilierii, aceasta nu ar trebui sa dureze mai mult de un an de la data debutului pentru ca, daca intr-un an nu se pot observa ameliorari aduse de consiliere, nu este in interesul copilului sa fie supus unei consilieri nesfarsite. Asadar, pentru a cuprinde toate situatiile posibile, pentru ca textul de lege sa fie clar, predictibil si sa aiba finalitate, consider ca se impun urmatoarele completari fata de textul proiectului de lege actual: 1. Alineatul (2) al articolului 910 se modifica si va avea urmatorul cuprins: „(2) în aceste cazuri, executorul judecatoresc va trimite parintelui sau persoanei la care se afla minorul încheierea de încuviintare a executarii împreuna cu o somatie în care îi va comunica acesteia obligatia de a se prezenta la sediul sau în vederea stabilirii modalitatii în care celalalt parinte îsi va exercita dreptul de a avea legaturi personale cu minorul, potrivit programului stabilit în titlul executoriu sau in vederea preluarii copilului de catre debitor, dupa caz. Data si ora întrevederii se vor stabili de comun acord, dar nu pot depasi 10 zile de la data comunicarii.” 2. Dupa alineatul (2) al articolului 910 se introduce un nou alineat, alin. (21), cu urmatorul cuprins: „(21) în urma întrevederii, executorul judecatoresc va consemna modalitatea de punere în aplicare a drepturilor parintelui creditor precum si acordul parintelui debitor. Daca parintele debitor invoca refuzul minorului, executorul judecatoresc se deplaseaza la domiciliul sau resedinta minorului împreuna cu un reprezentant al Directiei Generale de Asistenta Sociala si Protectia Copilului si a unui psiholog desemnat de aceasta. Prezenta psihologului nu este necesara daca reprezentantul directiei are aceasta calificare. In situatia în care se constata refuzul minorului se va proceda în conformitate cu prevederile art. 913.” 3. Alineatele (1) si (3) ale articolului 911 se modifica si vor avea urmatorul cuprins: „(1) Daca în termen de o luna de la data întrevederii prevazuta la art. 910 alin. (2) debitorul nu executa obligatia sa, executorul judecatoresc va proceda la executarea silita. (3) La solicitarea executorului judecatoresc, agentii fortei publice sunt obligati sa îsi dea concursul la executare, în conditiile legii. Agentii fortei publice vor purta tinuta civila.” 4. Alineatul (1) al articolului 912 se modifica si va avea urmatorul cuprins: „(1) Daca debitorul nu îsi îndeplineste obligatia de a se prezenta impreuna cu minorul la biroul executorului judecatoresc sau nu permite executorului judecatoresc accesul in locul in care se afla minorul, penalitatea stabilita de instanta potrivit art. 906 va curge pâna la momentul executarii, dar nu mai mult de 3 luni de la de la data întrevederii prevazuta la art. 910 alin. (2). In cazul in care executorul judecatoresc constata refuzul minorului, dispozitiile art. 906 nu sunt aplicabile. 5. Alineatele (1), (2), (4) si (5) ale articolului 913 se modifica si vor avea urmatorul cuprins: „(1) Daca în cadrul procedurilor reglementate de art. 910 alin. (21), respectiv art. 911, executorul constata ca însusi minorul refuza în mod categoric sa îl paraseasca pe debitor sau manifesta aversiune fata de creditor, va întocmi un proces-verbal în care va consemna constatarile sale si pe care îl va comunica partilor si reprezentantului directiei generale de asistenta sociala si protectia copilului. (2) Reprezentantul directiei generale de asistenta sociala si protectia copilului va sesiza instanta competenta de la locul unde se afla minorul, pentru ca aceasta sa dispuna, în functie de vârsta copilului, un program de consiliere psihologica, pentru o perioada cuprinsa între 3 si 6 luni. Cererea se solutioneaza de urgenta în camera de consiliu, prin încheiere nesupusa niciunei cai de atac, pronuntata cu citarea parintilor si, dupa caz, a persoanei la care se afla copilul. Dispozitiile legale privind ascultarea copilului ramân aplicabile. (4) Dupa primirea raportului care constata reconcilierea dintre minor si parintele creditor, executorul va relua procedura executarii silite potrivit art. 911, respectiv va dispune masurile prevazute la art. 912 alin. (2). (5) Daca la finalizarea programului de consiliere psihologica psihologul constata faptul ca refuzul minorului subzista, instanta poate dispune continuarea consilierii pentru o perioada de inca 6 luni sau poate dispune revizuirea masurilor stabilite în hotarârea judecatoreasca cu privire la exercitarea legaturilor personale dintre parinte si minor sau cu privire la domiciliul minorului”. Se introduce alin (6) care va avea urmatorul cuprins: (6) Daca in urma celor doua consilieri de maxim 6 luni, refuzul copilului persista, Directia Generala de Asistenta Sociala si Protectia Copilului va sesiza instanta de judecata in vederea revizuririi masurilor stabilite in hotararea judecatoreasca.
Semnat: Anca CAMPEAN, O MAMA PENALIZATA CU SUMA DE 45000 LEI PE REFUZUL COPILULUI DE A MERGE IN PROGRAM CU TATAL CARE IL ABUZEAZA FIZIC SI PSIHIC, SI CU CARE NU A LOCUIT NICIODATA
|
|
|
|
|
L510/2019
Propunere legislativă pentru modificarea şi completarea Legii nr.134/2010 privind Codul de procedură civilă
|
| Număr de înregistrare: |
641
|
| Data de postare a opiniei: |
02.09.2019 17:30:00
|
| De la: |
Calin Adina
|
|
|
| Textul opiniei: |
Datorita faptului ca reglementarea procedurii de executarea hotararilor judecatoresti privitoare la minori este incompleta si astfel devine ineficienta ducand la abuzuri grave asupra copiilor, este necesara completarea acesteia clar si concis, avand la baza situatiile diferite care se intalnesc in viata de zi cu zi. De aceea, este laudabila si multasteptata aceasta propunere legislativa insa, aceasta inca nu cuprinde toate situatiile intalnite in practica. In afara situatiilor in care copilul lociueste cu parintele cu care instanta de judecata a decis ca trebuie sa locuiasca, mai exista si situatia in care, copilul refuza sa aiba domiciliul la acel parinte, chiar daca instanta de judecata a decis astfel. Pentru ca ulterior modificarilor aduse de aceasta lege sa fie reprezentate interesele superioare ale tuturor copiilor, trebuie avute in vedere toate cazurile intalnite in practica, in special acum, dupa decizia nr 18/2019 a CCR publicata in MO din 20 august 2019 care mentioneaza in cuprinsul ei urmatoarele: „ copilul nu poate fi obligat sa aiba rela?ii personale cu parintele divor?at, tocmai de aceea este necesara parcurgerea unei etape de consiliere psihologica prin care sa se deceleze cu claritate op?iunea reala a copilului. În Hotarârea din 8 iulie 2003, pronun?ata în Cauza S. împotriva Germaniei, s-a re?inut ca un minor în vârsta de 13 ani al reclamantului î?i exprimase dorin?a clara de a nu se vedea cu acesta, dorin?a pe care o men?inuse timp de mai mul?i ani. Instan?ele na?ionale au considerat ca a for?a pe minor sa îl vada pe reclamant i-ar putea afecta grav echilibrul emo?ional ?i psihologic. „ Datorita acestor aspecte, consider ca pentru a reglementa cu adevarat situatia copiilor, trebuie avute in vedere toate aceste situatii, si completat proiectul de lege, fiind de asemeni foarte important de specificat clar in textul de lege ce inseamna „parinte culpabil”, pentru a nu lasa loc de interpretari, iar aceasta sintagma sa fie explicata clar ca fiind parintele care se opune executarii prin neprezentarea minorului sau prin nepermiterea accesului executorului judecatoresc la minor, deoarece, in parctica actuala, „culpabil” este si parintele care prezinta copilul la executare si are toata deschiderea spre a executa hotararea judecatoreasca insa, datorita refuzului minorului, totusi acesta nu ajunge la parintele creditor. In acest caz, parintele este considerat „culpabil” datorita faptului ca nu ia copilul ca pe un obiect sa il inmaneze celuilalt parinte, la care copilul nu doreste sa mearga. Nu putem decat sa ne intrebam, in aceste conditii, care este interesul superior al copilului si cine vegheaza pentru respectarea lui?! In ceea ce priveste penalitatile, acestea nu ar trebui aplicate parintelui care nu isi indeplineste obligatia datorita refuzului minorului, ci doar parintelui care se opune executarii prin „ascunderea”copilului. A penaliza la nesfarsit un parinte, din 3 in 3 luni, cu niste sume deloc de neglijat, in conditiile in care acel parinte are si copilul in grija, nu face altceva decat sa destabilizeze si mai mult situatia copilului. De asemeni, in ceea ce priveste consilierea, aceasta ar trebui sa aiba o durata cuprinsa intre 3 si 6 luni si sa fie efectuata de un psiolog de libera practica, desemnat de instanta, in conditiile legii 213/2004. In cazul in care instanta considera utila continuarea consilierii, aceasta nu ar trebui sa dureze mai mult de un an de la data debutului pentru ca, daca intr-un an nu se pot observa ameliorari aduse de consiliere, nu este in interesul copilului sa fie supus unei consilieri nesfarsite. Asadar, pentru a cuprinde toate situatiile posibile, pentru ca textul de lege sa fie clar, predictibil si sa aiba finalitate, consider ca se impun urmatoarele completari fata de textul proiectului de lege actual: 1. Alineatul (2) al articolului 910 se modifica si va avea urmatorul cuprins: „(2) în aceste cazuri, executorul judecatoresc va trimite parintelui sau persoanei la care se afla minorul încheierea de încuviintare a executarii împreuna cu o somatie în care îi va comunica acesteia obligatia de a se prezenta la sediul sau în vederea stabilirii modalitatii în care celalalt parinte îsi va exercita dreptul de a avea legaturi personale cu minorul, potrivit programului stabilit în titlul executoriu sau in vederea preluarii copilului de catre debitor, dupa caz. Data si ora întrevederii se vor stabili de comun acord, dar nu pot depasi 10 zile de la data comunicarii.” 2. Dupa alineatul (2) al articolului 910 se introduce un nou alineat, alin. (21), cu urmatorul cuprins: „(21) în urma întrevederii, executorul judecatoresc va consemna modalitatea de punere în aplicare a drepturilor parintelui creditor precum si acordul parintelui debitor. Daca parintele debitor invoca refuzul minorului, executorul judecatoresc se deplaseaza la domiciliul sau resedinta minorului împreuna cu un reprezentant al Directiei Generale de Asistenta Sociala si Protectia Copilului si a unui psiholog desemnat de aceasta. Prezenta psihologului nu este necesara daca reprezentantul directiei are aceasta calificare. In situatia în care se constata refuzul minorului se va proceda în conformitate cu prevederile art. 913.” 3. Alineatele (1) si (3) ale articolului 911 se modifica si vor avea urmatorul cuprins: „(1) Daca în termen de o luna de la data întrevederii prevazuta la art. 910 alin. (2) debitorul nu executa obligatia sa, executorul judecatoresc va proceda la executarea silita. (3) La solicitarea executorului judecatoresc, agentii fortei publice sunt obligati sa îsi dea concursul la executare, în conditiile legii. Agentii fortei publice vor purta tinuta civila.” 4. Alineatul (1) al articolului 912 se modifica si va avea urmatorul cuprins: „(1) Daca debitorul nu îsi îndeplineste obligatia de a se prezenta impreuna cu minorul la biroul executorului judecatoresc sau nu permite executorului judecatoresc accesul in locul in care se afla minorul, penalitatea stabilita de instanta potrivit art. 906 va curge pâna la momentul executarii, dar nu mai mult de 3 luni de la de la data întrevederii prevazuta la art. 910 alin. (2). In cazul in care executorul judecatoresc constata refuzul minorului, dispozitiile art. 906 nu sunt aplicabile. 5. Alineatele (1), (2), (4) si (5) ale articolului 913 se modifica si vor avea urmatorul cuprins: „(1) Daca în cadrul procedurilor reglementate de art. 910 alin. (21), respectiv art. 911, executorul constata ca însusi minorul refuza în mod categoric sa îl paraseasca pe debitor sau manifesta aversiune fata de creditor, va întocmi un proces-verbal în care va consemna constatarile sale si pe care îl va comunica partilor si reprezentantului directiei generale de asistenta sociala si protectia copilului. (2) Reprezentantul directiei generale de asistenta sociala si protectia copilului va sesiza instanta competenta de la locul unde se afla minorul, pentru ca aceasta sa dispuna, în functie de vârsta copilului, un program de consiliere psihologica, pentru o perioada cuprinsa între 3 si 6 luni. Cererea se solutioneaza de urgenta în camera de consiliu, prin încheiere nesupusa niciunei cai de atac, pronuntata cu citarea parintilor si, dupa caz, a persoanei la care se afla copilul. Dispozitiile legale privind ascultarea copilului ramân aplicabile. (4) Dupa primirea raportului care constata reconcilierea dintre minor si parintele creditor, executorul va relua procedura executarii silite potrivit art. 911, respectiv va dispune masurile prevazute la art. 912 alin. (2). (5) Daca la finalizarea programului de consiliere psihologica psihologul constata faptul ca refuzul minorului subzista, instanta poate dispune continuarea consilierii pentru o perioada de inca 6 luni sau poate dispune revizuirea masurilor stabilite în hotarârea judecatoreasca cu privire la exercitarea legaturilor personale dintre parinte si minor sau cu privire la domiciliul minorului”. Se introduce alin (6) care va avea urmatorul cuprins: (6) Daca in urma celor doua consilieri de maxim 6 luni, refuzul copilului persista, Directia Generala de Asistenta Sociala si Protectia Copilului va sesiza instanta de judecata in vederea revizuririi masurilor stabilite in hotararea judecatoreasca.
|
|
|
|
|