L435/2018
Propunere legislativă pentru completarea art.287 din Legea nr.286/2009 privind Codul penal
|
| Număr de înregistrare: |
196
|
| Data de postare a opiniei: |
15.05.2018 20:23:00
|
| De la: |
Nagy Gabriella
|
|
|
| Textul opiniei: |
De ce sunt de parere ca propunerea legislativa pentru completarea art. 287 din Legea nr. 286/2009 privind Codul penal este oportuna ?i binevenita?
Reglementarile sanc?iunii contraven?ionale a prestarii unei activita?i în folosul comunita?ii au ridicat, de-a lungul timpului, atât probleme de interpretare ?i aplicare, determinând interven?ia Înaltei Cur?i de Casa?ie ?i Justi?ie, pe calea unei decizii prin care s-a pronun?at asupra unui recurs în interesul legii, cât ?i probleme de constitu?ionalitate solu?ionate de Curtea Constitu?ionala care a fost sesizata în acest sens, jurispruden?a acesteia conducând, de altfel, ?i la modificari ale principalelor acte normative aplicabile în aceasta materie.
Prin O.G. nr. 17/26.08.2014 publicata în Monitorul Oficial al României nr. 629/27.08.2014, a fost modificat alineatul 3 al art. 9 din O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contraven?iilor, în sensul trecerii competen?ei de sesizare a instan?ei cu o cerere de înlocuire a amenzii cu sanc?iunea obligarii contravenientului la prestarea unei activita?i în folosul comunita?ii, în cazul în care contravenientul persoana fizica nu a achitat amenda în termen de 30 de zile de la ramânerea definitiva a sanc?iunii ?i nu exista posibilitatea executarii silite, din sarcina organului constatator al contraven?iei în sarcina compartimentelor de specialitate ale unita?ilor administrativ teritoriale cu atribu?ii în domeniul executarii silite a crean?elor fiscale cuvenite bugetelor locale.
Astfel dupa aceasta modificare, conform prevederilor art. 9 alin. (3) din O.G. nr. 2/2001 ”În cazul în care contravenientul persoana fizica nu a achitat amenda în termen de 30 de zile de la ramânerea definitiva a sanctiunii si nu exista posibilitatea executarii silite, organul de specialitate al unitatii administrativ-teritoriale prevazut la art. 39 alin. (2) lit. a) în a carui raza teritoriala domiciliaza contravenientul va sesiza instanta judecatoreasca în a carei circumscriptie domiciliaza acesta, în vederea înlocuirii amenzii cu sanctiunea obligarii contravenientului la prestarea unei activitati în folosul comunitatii, tinându-se seama de partea din amenda care a fost achitata.”, iar potrivit art. 39 din acela?i act normativ: ”Art. 39. - (1) Punerea în executare a sanctiunii amenzii contraventionale se face astfel: a) de catre organul din care face parte agentul constatator, ori de câte ori nu se exercita calea de atac împotriva procesului-verbal de constatare a contraventiei în termenul prevazut de lege; b) de catre instanta judecatoreasca, în celelalte cazuri. (2) În vederea executarii amenzii, organele prevazute la alin. (1) vor comunica din oficiu procesul-verbal de constatare a contraventiei si de aplicare a sanctiunii, neatacat cu plângere în termenul legal, în termen de 30 de zile de la data expirarii acestui termen, ori, dupa caz, dispozitivul hotarârii judecatoresti definitive prin care s-a solutionat plângerea, în termen de 30 de zile de la data la care hotarârea a devenit definitiva, astfel: a) pentru sumele care se fac venit integral la bugetele locale, organelor de specialitate ale unitatilor administrativ-teritoriale în a caror raza teritoriala domiciliaza contravenientul persoana fizica sau, dupa caz, îsi are domiciliul fiscal contravenientul persoana juridica; b) pentru sumele care se fac venit integral la bugetul de stat, organelor de specialitate ale unitatilor subordonate Ministerului Finantelor Publice - Agentia Nationala de Administrare Fiscala, în a caror raza teritoriala îsi are domiciliul fiscal contravenientul persoana juridica. (3) Executarea se face în conditiile prevazute de dispozitiile legale privind executarea silita a creantelor fiscale.”
Analiza modului de transpunere în practica a acestei prevederi, în perioada 2014-2018 a eviden?iat existen?a unor proceduri birocratice, mari consumatoare de resurse financiare, logistice, de timp ?i nu în ultimul rând, de resurse umane, fapt ce contravine scopului urmarit de legiuitor, de eficientizare a procesului de încasare a amenzilor.
În cadrul autorita?ii publice locale în care ocup func?ia publica de consilier juridic, în perioada anilor 2014-2018 au fost înregistrate de peste 350 cauze având ca obiect înlocuirea amenzii cu munca în folosul comunita?ii. Statistica anilor preceden?i atesta faptul ca în foarte pu?ine cazuri se prezinta contravenien?ii la primar pentru prestarea muncii în folosul comunita?ii.
De?i, la fiecare cauza în parte au fost solicitate rela?ii de la Compartimentul de Eviden?a a Persoanelor din cadrul primariei cu privire la ultimul domiciliu cunoscut al contravenien?ilor, în multe cauze instan?a nu a putut efectua procedura citarii, cita?ia fiind restituita cu men?iunea ”destinatar mutat”.
În atare condi?ii, contravenientul fiind insolvabil ?i fara un domiciliu stabil, acesta nu poate fi citat decât prin publicitate conform prevederilor art. 58 ?i art. 167 C.proc.civ. ?i art. 48 din O.U.G. nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru. În baza art. 167 alin. (1) C.proc.civ., ”când reclamantul învedereaza, motivat, ca, de?i a facut tot ce i-a stat în putin?a, nu a reu?it sa afle domiciliul pârâtului sau un alt loc unde ar putea fi citat potrivit legii, instan?a va putea încuviin?a citarea acestuia prin publicitate.” Din interpretarea sistematica ?i gramaticala a acestei dispozi?ii, rezulta ca, este lasat la latitudinea instan?ei oportunitatea luarii acestei masuri, citarea prin publicitate nu reprezinta o masura ce trebuie dispusa în mod obligatoriu de catre instan?a.
În temeiul prevederilor art. 58 ?i art. 167 C.proc.civ., citarea prin publicitate se face afi?ându-se cita?ia la u?a instan?ei, pe portalul instan?ei de judecata competente ?i la ultimul domiciliu cunoscut al celui citat. În cazurile în care apreciaza ca este necesar, instan?a va dispune ?i publicarea cita?iei în Monitorul Oficial al României sau într-un ziar central de larga raspândire.
Odata cu încuviin?area citarii prin publicitate, instan?a va numi un curator dintre avoca?ii baroului, potrivit art. 58, care va fi citat la dezbateri pentru reprezentarea pârâtului. De?i, art. 48 din O.U.G. nr. 80/2013 prevede la alin. (1) ca ”avansarea remuneratiei curatorului special numit de instanta în conditiile art. 58 si 167 din Codul de procedura civila este în sarcina persoanei ale carei interese sunt ocrotite prin numirea curatorului”, alin. (2) deroga de la acest alineat stipulând ”instanta poate stabili, prin încheierea prevazuta de art. 58 alin. (4) din Codul de procedura civila, ca avansarea remuneratiei curatorului sa se faca de cealalta parte, când o asemenea masura este în interesul continuarii procesului.”
În continuare, este prevazut ca sumele avansate cu titlu de remuneratie a curatorului special se includ în cheltuielile de judecata si vor fi puse în sarcina partii care pierde procesul. Atâta timp cât, organul fiscal ca urmare a procedurilor de executare silita poate stabili cu exactitate ca o persoana este insolvabila, nu beneficiaza de niciun venit, nu are în patrimoniu bunuri, se pune întrebarea fireasca, cum pot fi recuperate aceste cheltuieli?
În ceea ce prive?te executarea sanc?iunii, aceasta se realizeaza pe baza unui mandat de executare, emis de instan?a de executare, care se comunica primarului unita?ii administrativ-teritoriale ?i unita?ii de poli?ie în carei raza teritoriala î?i are domiciliul sau re?edin?a contravenientul, precum ?i contravenientului.
Din pacate, legea este deficitara, în sensul ca nu prevede o solu?ie eficienta pentru situa?ia în care contravenientul refuza executarea acestei sanc?iuni.
Potrivit art. 21 din O.G. nr. 55/2002, în cazul în care contravenientul, cu rea-voin?a, nu se prezinta la primar pentru luarea în eviden?a ?i executarea sanc?iunii, se sustrage de la executarea sanc?iunii dupa începerea activita?ii sau nu î?i îndepline?te îndatoririle ce îi revin la locul de munca, judecatoria, la sesizarea primarului, a unita?ii de poli?ie sau a conducerii unita?ii la care contravenientul avea obliga?ia sa se prezinte ?i sa presteze activitatea în folosul comunita?ii, poate înlocui aceasta sanc?iune cu sanc?iunea amenzii. Aceasta solu?ie legislativa este criticabila, fiind contrara scopului uneia dintre ra?iunile instituirii ?i aplicarii sanc?iunii contraven?ionale a prestarii unei activita?i în folosul comunita?ii, respectiv aceea de unica posibilitate de a sanc?iona o persoana lipsita de resurse materiale.
Astfel, prin aplicarea acestei norme se ajunge într-un cerc vicios, în sensul ca, daca unui contravenient insolvabil i se aplica, în considerarea acestui fapt, sanc?iunea contraven?ionala privind prestarea unei activita?i în folosul comunita?ii, iar acesta se sustrage de la executarea sanc?iunii, practic acesta nu va executa nici o sanc?iune contraven?ionala, deoarece remediul prevazut de legiuitor – înlocuirea sanc?iunii ini?iale cu amenda (care nu s-a aplicat sau nu s-a executat pentru ca nu existau resurse bane?ti) – este total ineficient.
Finalitatea acestor proceduri reprezinta art. 211 alin. (1) din O.G. nr. 55/2002, în conformitate cu care ”executarea sanctiunii prestarii unei activitati în folosul comunitatii se prescrie în termen de 2 ani de la data ramânerii irevocabile a hotarârii judecatoresti prin care s-a aplicat sanctiunea.”
Consider ca este inadmisibil ?i inacceptabil ca, într-un stat de drept, sa fim în prezen?a unei astfel de lacune legislative, în care autorita?ile sa nu aiba la îndemâna mijloace de prevenire a savâr?irii faptelor ilicite, de o astfel de natura sa constrânga contravenien?ii în scopul îndreptarii acestora.
Pentru toate aceste motive de fapt ?i de drept, sus?in propunerea legislativa pentru completarea art. 287 din Legea nr. 286/2009 privind Codul penal, care prevede ca: "La articolul 287, dupa alin. (1), se introduce un nou alineat, (11), cu urmatorul cuprins: (11)Nerespectarea hotarârii judecatoresti prin care s-a aplicat sanctiunea prestarii unei activitati în folosul comunitatii savârsita prin neprezentarea la primar pentru luarea în evidenta si executarea sanctiunii, sustragerea de la executarea sanctiunii dupa începerea activitatii sau neîndeplinirea îndatoririlor ce revin la locul de munca se pedepseste cu închisoare de la 3 luni la 2 ani".
Aceasta modalitate ar fi solu?ia oportuna ?i binevenita pentru restabilirea ordinii ?i acoperirea lacunei legislative din domeniul înlocuirii amenzii cu munca în folosul comunita?ii.
|
|
|
|
|