L311/2016
Propunere legislativă pentru modificarea şi completarea Legii nr.349/2002 pentru prevenirea şi combaterea efectelor consumului de tutun, modificată şi completată prin Legea nr.15/2016
|
| Număr de înregistrare: |
319
|
| Data de postare a opiniei: |
13.04.2016 15:53:00
|
| De la: |
Cristina Elena Andrei
|
|
|
| Textul opiniei: |
Legea 15/2016 antifumat ar trebui pur si simplu abrogata, din urmatoarele motive:
1. Prin unele prevederi si prin definitiile incorecte sau incomplete si interpretarea (eronata si abuziva) a acestora (Art. 2 m), n), n1), n2), Art. 5), precum si prin Ghidul de implementare, incalca sau vine in contradictie cu prevederi din Constitutie (Art. 44), Codul Civil (Art. 555), Codul Muncii (Art. 247-252), Declaratia Universala a Drepturilor Omului (art. 1, 2, 7, 12, 17), legile privitoare la transportul in comun, la constructii si autorizarea constructiilor. Cel mai grav aici mi se pare faptul ca nu se fac distinctii necesare intre spatiul public, semipublic, semiprivat si privat si SE PERMITE AMENDAREA OMULUI LA EL ACASA, daca se intampla sa desfasoare activitati economice la domiciliul lui PRIVAT. Atentie: chiar si un spatiu public, de stat poate deveni spatiu PRIVAT (atunci cand este inchis) sau poate cuprinde spatii private (locuri in care publicul NU are deloc acces). Nu mai vorbesc de pravalii, localuri, institutii, taxiuri, firme private – care pot fi semiprivate sau private, IN FUNCTIE DE GRADUL DE ACCES (si da, patronul are dreptul de a limita sau interzice accesul ORICUI – inclusiv fumatorilor sau nefumatorilor – si, desigur, de a permite sau nu consumul unor produse LEGALE).
2. Legea 15/2016 (ca si legea 349/2002) NU SERVESTE SCOPULUI PENTRU CARE A FOST ELABORATA SI ADOPTATA, netinand, de altfel, seama nici de ultimele directive europene in materie sau de ultimele studii si recomandari din "tarile civilizate". Desi, teoretic, a fost adoptata pentru PREVENIREA si COMBATEREA efectelor fumatului, precum si pentru PROTECTIA FUMATORILOR (nu doar a nefumatorilor), interzice in mod abuziv tigara electronica in "mijloacele de transport in comun" (si acestea prost definite ca fiind "orice vehicul utilizat pentru transportul contra cost al persoanelor" – serios? Daca imi inchiriez o barca, o masina sau o parapanta n-am voie sa fumez cand le utilizez?) Or, UNU la mana: tigara electronica NU face obiectul legii (in sensul ca NU este un produs din TUTUN, al carui consum trebuie prevenit si combatut) si DOI la mana: tigara electronica este chiar UN MIJLOC DE COMBATERE A FUMATULUI si, mai ales, a EFECTELOR NEGATIVE ale acestuia. Mai departe: "exilarea" fumatorilor afara, in conditii improprii (viscol, ger, vant, canicula) NU are darul de a COMBATE efectele daunatoare ale fumatului, ci DIMPOTRIVA, de a le AGRAVA, necontribuind astfel la PROTECTIA FUMATORILOR, pentru care, printre altele, a fost data aceasta lege. De asemenea, din proiectul de lege a disparut (in forma finala) prevederea propusa initial privind varsarea sumelor incasate din amenzi la bugetul Ministerului Sanatatii "pentru finantarea programelor nationale de sanatate". Pentru ca veni vorba, ar fi trebuit mentionata explicit si DESTINATIA TAXEI PE VICIU, care, desi Legea 95/2006 prevede ca va fi folosita (si) pentru programe antifumat, a fost folosita, de fapt, in alte scopuri (in vreme ce programul STOP FUMAT a fost adeseori oprit, din lipsa de fonduri!).
3. Legea a dat deja nastere la numeroase abuzuri: s-au amendat studenti in camerele lor de camin (o urmare a faptului ca spatiul public nu este bine definit), s-au amendat oameni in parcuri in care, intamplator, se jucau copii (locul de joaca pentru copii ar trebui foarte bine definit – "orice loc destinat utilizarii de catre copii" poate fi si curtea omului!), s-au amendat oameni care fumau IN APROPIEREA unei statii RATB (nu IN interiorul unei statii RATB "inchise"), s-au amendat soferi de taxi (taxiul este un spatiu SEMIPRIVAT cand nu e ocupat de clienti si PRIVAT cand este ocupat – in orice caz NU e spatiu public – iar in spatiile semiprivate/private fumatul ar trebui sa fie la latitudinea patronului, INCLUSIV in locuri de munca; NU e treaba statului ce produse LEGALE consuma angajatii mei cand muncesc). Evident, astfel de abuzuri vor continua, daca legea 15/2016 ramane "in picioare" asa cum este ea azi.
4. Inainte de a propune proiectul acestei legi, initiatorii lui nu au analizat impactul ECONOMIC (care a inceput sa se vada din prima zi – si, apropo de asta si dincolo de falimentul multor mii de localuri mici din cauza lipsei clientilor de acum inainte, este ABERANT sa amendezi cu sume intre 5000 si 15000 lei un patron in al carui local s-a fumat, "punandu-se in pericol" sanatatea a 10-15-100 de clienti si cu doar 1000-1500 lei introducerea fara documente sanitare veterinare a animalelor in exploatatiile veterinare, care pune in pericol mii de vieti!), nici impactul asupra SANATATII fumatorilor (vezi mai sus, punctul 2), nici impactul PSIHO-SOCIAL pe care il va avea (dar asta e cel mai "mic" pacat al legii, pentru ca in general statul nu ia in seama consecintele psihologice si sociale ale unei legi). De asemenea, nu s-au pus la curent cu ultimele Directive europene in domeniu, nici cu ultimele studii (in privinta tigarii electronice, de pilda) sau cu legislatiile altor tari (chiar si in tarile cu cele mai restrictive legi – Anglia, Irlanda, SUA exista unele exceptii – necesare – de la lege: pentru spitalele de psihiatrie, penitenciare, manifestari culturale, hoteluri etc. etc.)
Pentru motivele aratate mai sus, Legea 15/2016 pentru modificarea Legii 249/2002 antifumat ar trebui ABROGATA. Iar viitoarele modificari ar trebui sa tina serios seama de toate problemele pe care le-am expus (poate si de altele, evident), pentru ca, de fapt, prevederile Legii Antifumat, in forma ei actuala, sunt un atac la drepturi si libertati fundamentale, nicidecum masuri pentru " prevenirea si combaterea consumului produselor din tutun … având ca scop protejarea sanatatii persoanelor fumatoare si nefumatoare de efectele daunatoare ale fumatului…" (Art. 1, Legea 349/2002, modificata prin Legea 15/2016)
Cristina Andrei www.cristinaandrei.blogspot.com
P.S. Am incercat sa incarc un fisier pdf alaturi de acest mesaj, cuprinzand o analiza amanuntita a legii 15/2016, dar la trimitere primesc o eroare, pe care o reproduc mai jos; in orice caz, daca va intereseaza, puteti gasi aceasta analiza aici: http://cristinaandrei.blogspot.ro/2016/04/vechea-noua-si-viitoarea-lege-antifumat.html
Mesajul de eroare este acesta: Server Error in "/" Application.
The given path"s format is not supported.
Description: An unhandled exception occurred during the execution of the current web request. Please review the stack trace for more information about the error and where it originated in the code.
Exception Details: System.NotSupportedException: The given path"s format is not supported.
Source Error:
An unhandled exception was generated during the execution of the current web request. Information regarding the origin and location of the exception can be identified using the exception stack trace below.
Stack Trace:
[NotSupportedException: The given path"s format is not supported.] System.Security.Permissions.FileIOPermission.QuickDemand(FileIOPermissionAccess access, String fullPath, Boolean checkForDuplicates, Boolean needFullPath) +14168328 System.IO.Directory.InternalCreateDirectoryHelper(String path, Boolean checkHost) +55 System.IO.Directory.CreateDirectory(String path) +34 Stiri.LegiProiect.GridViewProiecte_RowCommand(Object sender, GridViewCommandEventArgs e) in C:\Projects\www\Stiri\LegiProiect.aspx.vb:65 System.Web.UI.WebControls.GridView.OnRowCommand(GridViewCommandEventArgs e) +140 System.Web.UI.WebControls.GridView.HandleEvent(EventArgs e, Boolean causesValidation, String validationGroup) +93 System.Web.UI.WebControls.GridView.OnBubbleEvent(Object source, EventArgs e) +128 System.Web.UI.Control.RaiseBubbleEvent(Object source, EventArgs args) +50 System.Web.UI.WebControls.GridViewRow.OnBubbleEvent(Object source, EventArgs e) +143 System.Web.UI.Control.RaiseBubbleEvent(Object source, EventArgs args) +50 System.Web.UI.WebControls.Button.OnCommand(CommandEventArgs e) +142 System.Web.UI.WebControls.Button.RaisePostBackEvent(String eventArgument) +230 System.Web.UI.WebControls.Button.System.Web.UI.IPostBackEventHandler.RaisePostBackEvent(String eventArgument) +18 System.Web.UI.Page.RaisePostBackEvent(IPostBackEventHandler sourceControl, String eventArgument) +23 System.Web.UI.Page.RaisePostBackEvent(NameValueCollection postData) +48 System.Web.UI.Page.ProcessRequestMain(Boolean includeStagesBeforeAsyncPoint, Boolean includeStagesAfterAsyncPoint) +6016
|
|
|
|
|
L311/2016
Propunere legislativă pentru modificarea şi completarea Legii nr.349/2002 pentru prevenirea şi combaterea efectelor consumului de tutun, modificată şi completată prin Legea nr.15/2016
|
| Număr de înregistrare: |
317
|
| Data de postare a opiniei: |
12.04.2016 22:21:00
|
| De la: |
vladan tudor
|
|
|
| Textul opiniei: |
· Ghidul de implementare a Legii Antifumat nu are nici o putere juridica · Abuzuri si interpretari eronate ale legii: studentii nu ar fi trebuit amendati, masina de serviciu nu este loc de munca, fumatul e interzis ÎN locurile de joaca si ÎN statiile RATB închise, NU în apropierea acestora · Modificarile propuse de Daniel Fenechiu amelioreaza, dar nu rezolva problemele reale ridicate de Legea Antifumat · Legea nu face distinctie între spatiul public si cel privat · Carente mari în definirea unor termeni: locul de joaca definit incomplet, mijlocul de transport în comun definit incorect · Prevederi aberante privind tigara electronica: tigara electronica nu este un produs din tutun si nu ar trebui interzisa niciunde · Legea vine în contradictie cu alte legi, cu Constitutia României, cu Codul Civil si Codul Muncii, precum si cu Declaratia Universala a Drepturilor Omului · Prevederile Legii Antifumat nu urmaresc de fapt prevenirea si combaterea fumatului, nici protectia fumatorilor – adica scopul declarat al legii · Lipsesc o serie de exceptii necesare: penitenciare, camere de hotel, spitale psihiatrice etc.
Asa cum probabil cititorii acestui blog au observat deja de mult, niciodata nu critic o lege fara a o citi da capo al fine si fara a face o analiza riguroasa, însotita de o documentare extinsa. Evident ca nu puteam face o exceptie în privinta noii Legi Antifumat, despre care am mai scris si asupra careia revin azi din mai multe motive:
1. Pe site-ul Guvernului a aparut Ghidul de implementare
În primul rând, acest Ghid nu se constituie în norme de aplicare a legii. În al doilea rând, nu a fost publicat în Monitorul Oficial. În al treilea rând, pentru a avea putere de act legislativ trebuie sa fie cuprins într-o Hotarâre de Guvern, cu numar si data, semnata si stampilata de prim-ministrul României. Din punct de vedere juridic, acest ghid nu ar trebui sa aiba nici o putere. Este un text aruncat pe site-ul Guvernului, fara numar, fara data, fara semnatura, fara nici un element care i-ar putea da putere juridica. Dar mai grav mi se pare faptul ca acest Ghid vine sa confirme ceea ce nu doar eu am observat când s-a adoptat aceasta lege: cetatenii României vor putea fi amendati la ei acasa, daca se întâmpla sa munceasca acasa si sa fumeze în locuinta proprie. O zice chiar Ghidul, la punctul 1: În cazul în care într-o zona a unui spa?iu pentru locuit se desfa?oara activitate economica, atunci respectiva zona devine loc de munca iar fumatul este interzis. Mai pe româneste, pentru cei ce înca nu au înteles: daca esti scriitor si scrii la tine acasa, fumând; daca esti pictor si pictezi la tine acasa, fumând; daca esti creator de bijuterii artizanale si faci margele la tine acasa, fumând; daca esti programator si faci programe la calculatorul tau de acasa, fumând – în toate aceste cazuri (si altele asemenea) esti pasibil de amenda pentru încalcarea legii antifumat. Dupa toate astea, faptul ca o perdea sau o folie de plastic sunt considerate pereti, conform Legii Antifumat (si Ghidului aferent), pare un amanunt nesemnificativ. Dar NU este. În arhitectura, în constructii si în legislatia româneasca aferenta nu este niciunde specificat ca peretele poate fi din material textil sau folie de plastic. Dimpotriva, materialele din care poate fi fabricat peretele sunt riguros enuntate. Printre ele, evident, nu se numara materialele textile si foliile de plastic. Pentru ca un material textil e, la urma urmei, o perdea, iar o folie de plastic e o folie de plastic. _____________________________________________ Semneaza petitia online Fumatul Permis in Locuri Special Amenajate in Spatiile Publice aici
Fa-ti opinia cunoscuta comisiilor care se ocupa cu modificarile legii 15/2016 antifumat, propuse de deputatul Daniel Fenechiu aici (pozitia corespunzatoare propunerii legislative B125 / 2016) _____________________________________________
2. Abuzuri si interpretari eronate ale legii
Fiecare agent care a dat amenzi a interpretat legea (de multe ori abuziv) dupa cum l-a dus capul si multe interpretari ale legii – atât din partea oamenilor legii, cât si a populatiei – sunt eronate. Pentru ca legea lasa loc pentru asemenea interpretari. Astfel:
2.1. S-au dat amenzi în apropierea locurilor de joaca pentru copii. Aceasta este o interpretare eronata si abuziva a legii. Conform Legii Antifumat nr. 15/2016, fumatul este interzis "în locurile de joaca pentru copii" (Art. 1), nicidecum "în apropierea" sau "în preajma" acestor locuri. NOTA: Ghidul de implementare (daca nu legea însasi sau normele de aplicare a legii, înca inexistente) ar fi trebuit sa defineasca exact ce anume se întelege prin loc de joaca pentru copii. Actuala definitie ("orice spatiu închis sau în aer liber, destinat utilizarii de catre copii") este destul de obscura: copiii utilizeaza tot soiul de locuri, pentru joaca sau nu. Cine decide ca un loc e special destinat pentru joaca? ATENTIE: nu se specifica faptul ca e vorba de un spatiu public destinat copiilor – ceea ce poate naste abuzuri în sensul amendarii omului în propria curte – nu m-ar mira asta, de vreme ce s-au dat amenzi în apropierea locurilor de joaca, dar si în apropierea statiilor RATB…
2.2. S-au dat amenzi studentilor din Regie, nu doar în interior, în camine, ci si în parcul campusului. Este o interpretare abuziva a legii – pentru ca aceasta lasa loc unor astfel de interpretari, interzicând fumatul "în unitatile de învatamânt" – nespecificând anume "în spatiile publice închise din unitatile de învatamânt", de pilda. În orice caz, se impun aici doua observatii: a) vechea lege nu interzicea fumatul în unitatile universitare de învatamânt si b) camera pe care studentul a închiriat-o în campus este un spatiu locativ, asa cum e si un apartament închiriat, o camera de hotel sau pensiune etc. Acest spatiu, conform Constitutiei si dreptului international, devine spatiu privat pe durata ocuparii lui de catre student. Însa legea, asa cum este ea formulata în prezent, lasa loc pentru astfel de abuzuri. NOTA: Astfel de abuzuri provin din lipsa unei definitii a spatiului public. Legea pune accent pe definirea spatiului închis, lasând interpretarea spatiului public la mintea fiecarui organ de control în parte. Dar pe aceasta tema voi reveni mai jos.
2.3. Masina de serviciu a fost interpretata ca loc de munca. Este o interpretare eronata, în chiar sensul legii antifumat. Aceasta interzice fumatul în spatiile închise de la locul de munca "astfel cum este definit în Legea securitatii si sanatatii în munca nr. 319/2006, cu modificarile ulterioare". Mergem la Legea 319 si gasim definitia locului de munca la Art. 5. Lit. k): loc de munca - locul destinat sa cuprinda posturi de lucru, situat în cladirile întreprinderii si/sau unitatii, inclusiv orice alt loc din aria întreprinderii si/sau unitatii la care lucratorul are acces în cadrul desfasurarii activitatii. Având în vedere aceasta definitie, precum si faptul ca în general masina este destinata deplasarii si nu desfasurarii activitatii de munca (cu unele exceptii, desigur, prevazute în alte legi), rezulta ca fumatul în masina de serviciu nu este ilegal – nici macar conform actualei legi aflate în vigoare.
_____________________________________________ Semneaza petitia online Fumatul Permis in Locuri Special Amenajate in Spatiile Publice aici
Fa-ti opinia cunoscuta comisiilor care se ocupa cu modificarile legii 15/2016 antifumat, propuse de deputatul Daniel Fenechiu aici (pozitia corespunzatoare propunerii legislative B125 / 2016) _____________________________________________ 3. Deputatul Daniel Fenechiu a propus unele modificari pentru aceasta lege
Proiectul de lege al deputatului Daniel Fenechiu are 4 articole. Pe scurt:
Articolul 1 modifica definitia spatiului închis, în sensul ca prin spatiu închis se întelege un spatiu "care are un acoperis, plafon sau tavan si care este încadrat de pereti de jur împrejur" – adica elimina aberatia cu "doi pereti si un tavan". De asemenea, se specifica în mod clar ca sunt exceptate spatiile "cu destinatie locativa". NOTA: NU se modifica prevederile referitoare la pereti. Noua lege va interpreta si ea o perdea (chiar gaurita, conform Ghidului) drept "perete". De asemenea, nu sunt aduse modificari referitoare la forma de proprietate sau la dreptul de acces.
Articolul 2 introduce posibilitatea amenajarii în spatii publice închise a unor locuri speciale "care sa serveasca exclusiv fumatului si activitatilor asociate fumatului, cum ar fi de exemplu consumul de cafea, bauturi calde sau bauturi racoritoare, etc." NOTA: Aceasta prevedere nu permite existenta unor localuri de alimentatie publica destinate exclusiv fumatorilor
Articolul 3 permite fumatorilor sa se asocieze în asociatii sau cluburi în care pot fi amenajate spatii destinate fumatului si activitatilor aferente acestuia. NOTA: Legislatia actuala, chiar si dupa intrarea în vigoare a Legii 15, permite înfiintarea de asociatii de fumatori, în conditiile în care spatiul respectiv nu este loc de munca. La fel va fi si dupa adoptarea modificarilor.
Observatii: Desi mai usureaza cumva situatia fumatorilor si a patronilor de localuri, proiectul viitoarei legi este departe de a rezolva problemele ridicate de legea antifumat (care, în paranteza fie spus, ar fi sublima doar daca ar fi abrogata). Este foarte probabil sa se repete situatiile de interpretare abuziva a legii, precum cele enuntate mai sus, dar sa apara si altele.
_____________________________________________ Semneaza petitia online Fumatul Permis in Locuri Special Amenajate in Spatiile Publice aici
Fa-ti opinia cunoscuta comisiilor care se ocupa cu modificarile legii 15/2016 antifumat, propuse de deputatul Daniel Fenechiu aici (pozitia corespunzatoare propunerii legislative B125 / 2016) _____________________________________________
4. Multa lume nu a observat / nu a înteles implicatiile si sensurile legii, dincolo de interdictia de a fuma în localuri publice. Sa le luam pe rând: 4.1. Legea nu face nici o distinctie între spatiul public si spatiul privat
Celebra definitie a spatiului public închis încalca flagrant dreptul la proprietate si la intimitate (asa cum s-a vazut în cazul studentilor si cum se vor mai vedea, probabil, alte cazuri). Ceea ce nu înteleg autorii legii este faptul ca chiar si un spatiu public îsi pierde atributul de "public" în anumite circumstante, el devenind spatiu semiprivat sau chiar privat. Ca sa înteleaga si cei ce (se fac ca) nu înteleg: un WC public NU mai este public în momentul în care este ocupat; câta vreme o persoana se afla în acel WC, spatiul acelui WC devine privat. La fel – spatiul unei camere de hotel, de camin, de pensiune, de spital, de azil. La fel – o camera de sedinte, un vestiar, un birou personal, o camera dintr-o banca unde se numara banii, un local cu restrictii de acces pentru publicul larg, o organizatie / institutie / firma închisa pentru public. Nimeni nu are dreptul sa intre într-un WC public pe perioada folosirii lui de catre o alta persoana. Nimeni nu are dreptul sa foloseasca cum vrea si când vrea un spatiu public atunci când acesta este închis sau când accesul este restrictionat. Rascolind Internetul dupa legislatia româneasca în materie, am dat peste niste interesante principii de drept urban, conform carora exista distinctii între spatiul public, spatiul semipublic, spatiul semiprivat si spatiul privat.
Inconvenientul major al Legii Antifumat este ca nu face aceste distinctii. Si majoritatea problemelor legii s-ar rezolva daca aceste spatii ar fi definite cum se cuvine. De pilda:
a) "Prin spatiu public se întelege un spatiu aflat în proprietatea si / sau administrarea statului, accesibil si deschis publicului si destinat utilizarii publice si colective, gratuit sau contra cost, fara restrictii speciale de acces". Aici ar intra, de exemplu, strazile, parcurile, mijloacele de transport în comun, institutiile de stat administrative (primarii, ministere etc.) si culturale (muzee, teatre, cinematografe etc.) etc.
b) "Prin spatiu semipublic se întelege un spatiu aflat în proprietate si / sau administrare privata, accesibil si deschis publicului si destinat utilizarii publice si colective, gratuit sau contra cost, fara restrictii speciale de acces". Spatiul semipublic ar include, de pilda, sedii si puncte de lucru ale institutiilor, firmelor si organizatiilor private, localurile de alimentatie publica (baruri, cluburi, restaurante etc.), institutiile si organizatiile culturale private (muzee, teatre etc.) s.a.
c) "Prin spatiu semiprivat se întelege un spatiu aflat în proprietate si / sau administrare privata sau de stat, accesibil si deschis unei parti a publicului, destinat utilizarii private colective sau individuale, gratuit sau contra cost, si supus unor conditii speciale de acces (regulament de acces, legitimatie, taxa, afisarea la vedere a conditiilor de acces etc.) ". În aceasta sfera ar intra toate spatiile, indiferent de forma de proprietate si de destinatie, în care accesul publicului este restrictionat într-un fel sau altul – si anume: cluburile, organizatiile si asociatiile private, localurile de alimentatie publica destinate unor anume categorii de consumatori, zonele închise publicului din spatiile publice sau semipublice (birouri, vestiare, sali de sedinta, cabina soferului RATB, etc.), taxiurile si mijloacele de transport închiriate, hotelurile, pensiunile, caminele, azilele, spitalele etc.
d) "Prin spatiu privat se întelege un spatiu aflat în proprietate si / sau administrare privata sau de stat, inaccesibil si închis publicului si destinat utilizarii private", unde gradul si conditiile de acces si de deschidere catre public tin exclusiv de decizia detinatorului sau administratorului spatiului. Aici s-ar încadra, desigur, locuintele si spatiile asimilabile acestora, precum camerele de hotel, de pensiune, de camin, de azil, de spital etc., atunci când acestea sunt ocupate/închiriate de persoane private, precum si orice locuri din spatiile publice, semipublice sau semiprivate destinate temporar sau permanent utilizarii private si implicit închise publicului larg pe durata utilizarii lor de catre persoane private (WC-uri, vestiare, taxiuri, birouri, sali de sedinta, sali de protocol, etc. etc.) sau marcate explicit ca fiind zone private.
Cu alte cuvinte, ca sa înteleaga si parlamentarii care nu prea au idee de notiunile de "public" si "privat": un hotel, de pilda, este un spatiu public sau semipublic prin natura lui (este accesibil si deschis publicului si destinat utilizarii colective), DAR în cadrul acestui spatiu zonele destinate personalului, de pilda, pot fi spatii semiprivate (de exemplu, biroul directorului, unde programul cu publicul se desfasoara între anumite ore si în anumite conditii) sau private (bucatarie, vestiar, WC), în vreme ce camerele hotelului sunt publice sau semipublice când sunt goale, dar devin spatii private pe durata închirierii lor de catre persoane private. Localurile din cadrul hotelului, la rândul lor, pot fi publice / semipublice (intra si iese oricine, oricând) sau semiprivate (accesul permis doar oaspetilor cazati în hotel, cu tinuta obligatorie sau doar în costum de baie, sau pot intra doar femei / barbati / fumatori / nefumatori / persoane gay sau doar familii cu copii etc. etc.) Iar toate aceste locuri, atunci când sunt închise pentru public, devin spatii private. La fel si hotelul în întregul lui, daca este închis. În fine, acestea sunt doar niste observatii si propuneri, fireste ca juristii ar putea veni cu niste definitii si lamuriri mai bune (desi am mari dubii, având în vedere ca legea a trecut ca atare de Consiliul Legislativ de pe lânga Parlamentul României, ba a mai si fost declarata constitutionala de CCR). Este evident însa ca foarte multe probleme legate de aplicarea legii ar fi evitate daca ar exista astfel de definitii.
_____________________________________________ Semneaza petitia online Fumatul Permis in Locuri Special Amenajate in Spatiile Publice aici
Fa-ti opinia cunoscuta comisiilor care se ocupa cu modificarile legii 15/2016 antifumat, propuse de deputatul Daniel Fenechiu aici (pozitia corespunzatoare propunerii legislative B125 / 2016) _____________________________________________ 4.2. Legea are mari carente si în definirea altor termeni
Pe lânga lipsa unei definitii pentru spatiul public, legea antifumat "sufera" de definitii obscure, incomplete sau pur si simplu proaste.
a) Definitia locului de joaca pentru copii ar trebui completata - pentru a se evita situatii precum cele de la punctul 2 al acestui articol. Propunerea mea ar fi urmatoarea: "Loc de joaca pentru copii se întelege orice spatiu public sau semipublic închis sau în aer liber, destinat utilizarii de catre copii prin hotarâre a administratiei publice locale, respectiv prin hotarârea AGA a organizatiei private care are în proprietate / administrare locul respectiv, si marcat vizibil la intrare ca loc de joaca pentru copii". Astfel s-ar evita amendarea abuziva a persoanelor care fumeaza într-un parc, unde întâmplator se joaca niste copii, dar si, nu-i asa, a persoanelor care fumeaza în propria curte, întâmplator "utilizata" si de copii! Pentru ca da, legea în actuala ei forma poate da nastere si unei astfel de interpretari (abuzive).
b) Definitia mijloacelor de transport în comun ar trebui modificata. Actualmente, legea zice ca prin "mijloc de transport în comun se întelege orice vehicul utilizat pentru transportul contra cost al persoanelor". Or, sa ma ierte Dumnezeu, daca închiriez o masina se cheama ca masina aia e mijloc de transport în comun? Oare pe ce lume traiesc legiuitorii nostri? Si pentru ca veni vorba, nici taxiul nu poate fi considerat mijloc de transport în comun; chiar daca, într-adevar, activitatea de taxi este de utilitate publica, ea se desfasoara "în cont propriu", iar transportul cu taxiul se face între entitati private: o persoana privata apeleaza la o persoana / firma privata pentru prestarea unui serviciu privat. Spatiul taxiului este un spatiu semiprivat (accesibil pentru o parte a publicului, în anumite conditii), iar pe timpul ocuparii lui devine un spatiu privat (inaccesibil publicului si destinat utilizarii private). De altfel, în alte legi se face enumerarea mijloacelor de transport în comun, care sunt: autobuze, troleibuze, tramvaie sau metrou (Legea transportului public local) Daca ar fi dupa capul meu, eu as da urmatoarea definitie: "Prin mijloc de transport în comun se întelege un vehicul aflat în proprietatea statului sau în administrarea acestuia, destinat transportului public de persoane pe rute regulate si rute regulate speciale". Nu poate statul sa decida ce produse legale pot fi consumate în mijloacele de transport semiprivate sau private. Sau, teoretic, nu ar trebui sa poata face asta. Dar, ma rog, nu e dupa capul meu. Juristii ar putea avea o definitie mai buna. În plus, ar trebui specificat la interdictii ca e vorba de mijloace de transport în comun închise. De fapt si de drept:
c) Ar trebui definit locul închis, separat de diferitele tipuri de spatiu. Eu vad definitia locului închis cam asa: "Prin loc închis se întelege un spatiu care are un acoperis, plafon sau tavan si care este încadrat de jur împrejur de pereti permanenti sau temporari". Sa lasam natura peretelui sa fie natura peretelui, nu ce-si imagineaza fitecine ca ar fi. Peretii – asa cum învata constructorii la scoala – pot fi facuti din: caramizi, blocuri ceramice, înlocuitori de produse ceramice, beton, piatra, închideri din azbociment, metalice, panouri prefabricate, ipsos, sticla, mase plastice (placi PAS, P. V. C. expandat). Mai mult decât atât: conform legilor românesti în vigoare, ca sa adaugi un perete la o cladire cu doar 3 pereti, îti trebuie autorizatie de constructie; dar ca sa acoperi o deschizatura cu o perdea ("perete din material textil") nu îti trebuie o astfel de autorizatie.
Cu aceste definitii la îndemâna, Legea 349/2002 antifumat ar fi putut fi modificata prin doar doua articole: unul care sa cuprinda definitiile de mai sus si unul care sa cuprinda interdictiile, care sa fi sunat am asa:
"Se interzice fumatul în locurile de joaca pentru copii si în locurile închise din spatiile publice si semipublice".
Iar câta vreme produsele din tutun sunt legale, consumarea sau neconsumarea acestora (inclusiv la locul de munca) nu ar trebui sa fie treaba statului în spatiile semiprivate si private – unde reglementarea ar trebui sa tina exclusiv de proprietarii / administratorii acestor spatii. Asa cum fumatul este permis în spatiul privat al locuintei, ar trebui sa fie permis si în alte spatii private (birouri, de exemplu) sau semiprivate (localuri cu conditii speciale de acces). De altfel si în SUA, unde avem de a face cu legi antifumat extrem de prohibitive, spatiul public nu include, de exemplu, birourile private închise, ocupate exclusiv de fumatori, chiar daca biroul poate fi vizitat si de nefumatori .
Mai pe întelesul tuturor (inclusiv al legiuitorilor care nu stiu face distinctia între public si privat) am sa iau de data asta exemplul unui cinematograf. Câta vreme cinematograful este accesibil si deschis oricui, acesta este un spatiu public sau semipublic. Dar daca este un cinema dedicat exclusiv unor anumite categorii de persoane (adulti sau copii, fumatori sau nefumatori, femei sau barbati, persoane cu palarie sau în costum de epoca sau trecute de 50 de ani sau cu handicap etc. etc. etc.), spatiul cinematografului devine un spatiu semiprivat si ce se consuma în acest spatiu este exclusiv la latitudinea proprietarului: înghetata, floricelele de porumb, bauturile alcoolice, cafeaua, tigara, mâncarea pot fi interzise sau permise, în functie de publicul tinta si – de ce sa nu spunem abrupt – în functie de dorinta exclusiva a patronului, pentru ca are acest drept, câta vreme vorbim despre produse legale.
d) Definitia tigarii electronice este pur si simplu tâmpita
Consider ca "tâmpita" este atributul cel mai potrivit pentru aceasta definitie (nu poti defini un produs ca fiind produsul SAU oricare parte a acelui produs!), desi este luata cu copy-paste din Directiva europeana pentru prevenirea si combaterea tutunului. Sa nu uitam, totusi, ca UE a finantat un studiu care a durat 3 (trei) ani pentru a demonstra ca apa nu hidrateaza, iar ca urmare în Anglia afirmatia ca apa hidrateaza poate atrage o pedeapsa cu închisoarea de pâna la doi ani. Nu tot ce vine de la UE e implicit bun sau aplicabil tuturor. Asta n-au înteles parlamentarii nostri. De altfel, veti vedea ca si noul proiect aflat pe masa Ministerului Sanatatii pentru stabilirea normelor de fabricatie a produselor din tutun (si pentru o noua modificare a Legii Antifumat, ce se va produce foarte curând) este luat aproape în întregime cu copy-paste dintr-o directiva europeana. Dar despre asta, alta data.
_____________________________________________ Semneaza petitia online Fumatul Permis in Locuri Special Amenajate in Spatiile Publice aici
Fa-ti opinia cunoscuta comisiilor care se ocupa cu modificarile legii 15/2016 antifumat, propuse de deputatul Daniel Fenechiu aici (pozitia corespunzatoare propunerii legislative B125 / 2016) _____________________________________________ 4.3. Legea cuprinde prevederi aberante si contradictorii privind tigara electronica
Pe lânga definitia tâmpita a tigarii electronice, Legea Antifumat prevede si o interdictie tâmpita, si anume: interzicerea tigarii electronice în mijloacele de transport în comun (si acestea tâmpit definite, cum am vazut mai sus).
De ce este aceasta o interdictie tâmpita? Pentru ca tigara electronica NU este un produs din tutun, ci un dispozitiv de administrare a nicotinei, asa cum mai sunt pe piata si alte produse (plasturi, guma de mestecat, inhalatoare de nicotina) care sunt destinate sa ajute fumatorii în eforturile lor de a se lasa de fumat. Adica sa previna si sa combata efectele consumului produselor din tutun - ceea ce constituie însusi scopul Legii 15/2016. Teoretic. Caci, practic, aceasta lege nu va avea drept rezultat principal decât scoaterea de pe piata a micilor patroni de localuri, în paralel cu efecte negative asupra sanatatii fumatorilor (sa nu uitam, totusi, ca legea este destinata, teoretic, si protectiei fumatorilor), despre care am mai vorbit, cât si expunerea mai frecventa a minorilor la obiceiul fumatului, asa cum bine a observat deputatul Daniel Fenechiu.
Asadar, prevederea care interzice tigara electronica – chiar si numai în "mijloacele de transport în comun" – este aberanta din punctul de vedere al sensului si scopului legii. De altfel, studiile arata ca efectele negative ale tigarii electronice sunt cu 95% mai reduse decât cele ale tigarii clasice, iar în alte tari (da, chiar si în Marea Britanie, care e data de exemplu de activistii antifumatori) se recomanda utilizarea ei în tratamentul fumatorilor care încearca sa se lase si doctorii sunt încurajati sa le ofere fumatorilor aceasta alternativa.
_____________________________________________ Semneaza petitia online Fumatul Permis in Locuri Special Amenajate in Spatiile Publice aici
Fa-ti opinia cunoscuta comisiilor care se ocupa cu modificarile legii 15/2016 antifumat, propuse de deputatul Daniel Fenechiu aici (pozitia corespunzatoare propunerii legislative B125 / 2016) _____________________________________________ 4.4. Legea încalca drepturi prevazute de Constitutie si vine în contradictie si cu alte legi, precum si cu Declaratia Drepturilor Omului
a) Prin definirea aiuristica a spatiului public, a locului de joaca pentru copii si a mijloacelor de transport în comun, dar si prin includerea (prin Ghidul de implementare) a spatiului de lucru din locuintele private în categoria locurilor unde este interzis fumatul, Legea 15/2016 Antifumat încalca dreptul la proprietate, prevazut de Constitutia României (Art. 44) si detaliat de Codul Civil (Art. 555).
b) Prin încadrarea automata a fumatului la locul de munca drept "abatere disciplinara grava", Legea Antifumat vine în contradictie cu o alta lege organica, si anume Codul Muncii, conform caruia gradul de gravitate al unei abateri, precum si sanctiunile aferente, sunt stabilite de angajator, în urma unei cercetari disciplinare (Art. 247-252 ).
c) Pe de alta parte, prin definitia absurda a mijloacelor de transport în comun, aceasta lege vine în contradictie nu doar cu prevederile legale privitoare la dreptul la proprietate, ci si cu Legea transportului public local, precum si cu alte legi conexe, iar prin definitia aberanta a peretelui vine în contradictie cu legile care reglementeaza activitatile de constructii si de autorizare a constructiilor.
d) La o analiza atenta, vom observa ca Legea 15/2016 încalca nu mai putin de 5 articole din Declaratia Universala a Drepturilor Omului (art. 1, 2, 7, 12, 17), privitoare la libertate, demnitate, drepturi, egalitate, viata personala, proprietate.
_____________________________________________ Semneaza petitia online Fumatul Permis in Locuri Special Amenajate in Spatiile Publice aici
Fa-ti opinia cunoscuta comisiilor care se ocupa cu modificarile legii 15/2016 antifumat, propuse de deputatul Daniel Fenechiu aici (pozitia corespunzatoare propunerii legislative B125 / 2016) _____________________________________________
4.5. Legea nu este de fapt conceputa pentru prevenirea si combaterea efectelor consumului produselor din tutun
Legea Antifumat nu este conceputa pentru a servi scopului pentru care, teoretic, a fost adoptata, si anume protejarea sanatatii persoanelor fumatoare si nefumatoare de efectele daunatoare ale fumatului (Articolul 1 al legii). Astfel:
a) Tigara electronica nu ar trebui interzisa (asa cum face aceasta lege, fie si numai în "mijloacele de transport în comun"), ci chiar încurajata si, eventual, încadrata în categoria dispozitivelor medicale (asa cum a început sa discute lumea medicala civilizata) în scopul ajutarii fumatorilor sa renunte la tigara clasica (fata de care cea electronica e mai putin daunatoare). Legea ar fi trebuit, daca ar fi urmat directivele europene pe care le invoca, sa cuprinda prevederi speciale referitoare la tigara electronica (siguranta consumului, ingrediente, avertismente, conditii de comercializare etc.), dar nu sa o interzica.
b) Tot conform directivelor europene în materie, Legea pentru combaterea efectelor tutunului ar fi trebuit sa cuprinda reglementari specifice referitoare la ingredientele permise la fabricarea tigarilor (sa interzica aditivii care pot mari dependenta sau care se pot constitui în factori negativi suplimentari etc.), întru protectia consumatorilor.
c) O reala masura de prevenire si combatere a fumatului ar fi etichetarea completa a pachetelor de tigari (practic, sa se mentioneze pe eticheta toate ingredientele pe care produsul le contine, asa cum se întâmpla la toate produsele de pe piata), astfel încât fumatorul sau potentialul fumator sa se afle în deplina cunostinta de cauza.
d) "Exilarea" fumatorilor în spatii deschise va avea, fara îndoiala, efecte negative asupra sanatatii lor; cum am spus si alta data, fumatul în ger, în vânt, în canicula sau în ploaie nu are cum sa "protejeze" în vreun fel fumatorii, nici cum sa "combata" efectele fumatului; dimpotriva, le va agrava.
e) "Îngramadirea" fumatorilor în fata localurilor va avea ca rezultat expunerea mai frecventa a minorilor la acest viciu. De acum, vor fi mai multi fumatori pe strada, caci li s-a luat acestora posibilitatea de a fuma în spatii închise special dedicate lor, la adapost de privirile curioase ale copiilor. Prevederile acestei legi practic promoveaza un mod de viata considerat daunator, si pe care legea, teoretic, vrea sa îl combata.
f) Daca legiuitorii (nu doar ai nostri) ar fi fost într-adevar interesati de combaterea fumatului si a efectelor acestuia, s-ar fi interesat ce au mai facut si altii în acest scop. De exemplu, mult-blamatul snus (tutun oral) a avut mai mare efect în Suedia (o reducere de 20% a numarului fumatorilor) decât orice lege de interzicere a fumatului din restul Europei. UE insista totusi în interzicerea lui pe piata europeana – cu exceptia Suediei. De asemenea, vânzarea la bucata sau în pachete mai mici de 20 de tigarete ar trebui, poate, reconsiderata. Nu de alta, dar unui fumator care încearca sa se lase si intra în sevraj i-ar prinde bine posibilitatea de a cumpara doar o singura tigara, ca sa-l ajute la nevoie, si nu un pachet întreg, cuprinzând 20 de "tentatii". Dar astea sunt deja fineturi.
g). Taxa pe viciu a fost în mod expres conceputa în scopul combaterii consumului produselor din tutun (si alcool) si finantarii unor programe nationale de sanatate în acest scop. Desi exista o lege în care se stipuleaza acest lucru (Legea 95/2006), articolele 361 si 362 ale acestei legi lasa loc de interpretari – în sensul ca sumele încasate din aceasta taxa pot fi redirectionate si catre alte scopuri (de exemplu, "pentru rezerva Ministerului Sanatatii Publice pentru situatii speciale"). O lege într-adevar destinata prevenirii si combaterii fumatului, precum si protectiei fumatorilor ar trebui sa stipuleze în mod clar si fara echivoc faptul ca taxa pe viciu va fi destinata în mod exclusiv prevenirii si combaterii efectelor fumatului, prin programe nationale speciale de sanatate. Nu de alta, dar sumele încasate din taxa pe viciu (cam 325 milioane euro pe an) nu prea au fost folosite în programe destinate fumatorilor. În aceste conditii, programul national STOP FUMAT a fost chiar sistat adeseori (în 2012 a fost oprit de tot; în 2010 – în Timisoara; în 2014 – în Caras Severin si în Târgu Mures; iar acestea sunt doar câteva informatii gasite în 2 minute pe Internet).
h). Proiectul initial de modificare a vechii Legi Antifumat (349/2002) cuprindea, asa cum reiese din documentele de pe site-ul Camerei Deputatilor o prevedere interesanta - si anume aceea ca sumele încasate din amenzile aplicate pentru încalcarea legii antifumat "se fac venit la bugetul de stat si se vireaza catre bugetul Ministerului Sanatatii pentru finantarea programelor nationale de sanatate". În mod surprinzator (sau nu?), aceasta prevedere nu se regaseste în forma finala a Legii 15/2016. Care lege are scopul declarat de a combate si a preveni efectele consumului de tutun, dar si de a proteja fumatorii, prin diverse programe nationale.
Pe scurt: în conditiile în care un fumator (daca fumeaza un pachet de 15 lei pe zi) contribuie anual la bugetul de stat, în medie, cu aproximativ 4.380 lei (cuprinzând aici toate taxele – adica 80% din pretul pachetului), în conditiile în care banii fumatorilor practic sustin Ministerul Sanatatii, statul îi lipseste total de drepturi pe fumatori. Care fumatori, în calitatea lor de consumatori (si de principali contribuabili la bugetul de stat, alaturi de soferi), au drepturi! Drepturi pe care legile pentru combaterea si prevenirea efectelor fumatului – vechi, actuale si viitoare – ar fi trebuit sa le stipuleze clar, negru pe alb, pentru ca scopul lor declarat este, printre altele, si protectia fumatorilor.
_____________________________________________ Semneaza petitia online Fumatul Permis in Locuri Special Amenajate in Spatiile Publice aici
Fa-ti opinia cunoscuta comisiilor care se ocupa cu modificarile legii 15/2016 antifumat, propuse de deputatul Daniel Fenechiu aici (pozitia corespunzatoare propunerii legislative B125 / 2016) _____________________________________________ 4.6. Legea nu prevede o serie de exceptii necesare
În spatiul occidental, chiar si acolo unde exista legi antifumat foarte drastice, sunt prevazute unele exceptii. Astfel, chiar în statele cu legi foarte restrictive, fumatul este permis în: cluburi private (sau în celelalte localuri, dupa închiderea lor pentru publicul larg), penitenciare, arest preventiv, camere de ancheta, camine de batrâni, rezerve de spital, camere de hotel, pensiune si alte spatii locative, spitale si centre de psihiatrie, institutii culturale - în cadrul actului cultural-artistic etc. etc. Am sa închei cu un extras dintr-o lege americana – ca si americanii sunt luati ca exemplu de activistii antifumatori. Nu am sa ma obosesc sa îl traduc – cine vrea cu adevarat poate sa afle varianta în româna, inclusiv initiatoarea legii, care, chiar daca va folosi Google Translate, tot va întelege ideile principale:
"Public place" means any enclosed indoor area used by the general public or serving as a place of work containing two hundred fifty or more square feet of floor space, including, but not limited to, all restaurants with a seating capacity greater than fifty, all retail stores, lobbies and malls, offices, including waiting rooms, and other commercial establishments; public conveyances with departures, travel, and destination entirely within this state; educational facilities; hospitals, clinics, nursing homes, and other health care and medical facilities; and auditoriums, elevators, theaters, libraries, art museums, concert halls, indoor arenas, and meeting rooms. "Public place" does not include a retail store at which fifty percent or more of the sales result from the sale of tobacco or tobacco products, the portion of a retail store where tobacco or tobacco products are sold, a private, enclosed office occupied exclusively by smokers even though the office may be visited by nonsmokers, a room used primarily as the residence of students or other persons at an educational facility, a sleeping room in a motel or hotel, or each resident"s room in a health care facility. The person in custody or control of the facility shall provide a sufficient number of rooms in which smoking is not permitted to accommodate all persons who desire such rooms.
Ei bine, având toate acestea în vedere, eu cred ca Legea Antifumat nr. 15/2016 ar trebui, pur si simplu, abrogata, nu modificata. Astfel, s-ar reveni la vechea lege (349/2002), care era buna, trebuia doar sa se urmareasca aplicarea ei. Iar viitoarele legi privitoare la prevenirea si combaterea fumatului, precum si la protectia fumatorilor ar trebui sa ia serios în seama aspectele pe care le-am evidentiat aici, la punctul 4.5. Si, desigur, sa tina seama de observatiile privitoare la diferitele tipuri de spatii - publice, semipublice, semiprivate si private (4.1.)
Închei, din nou, cu rugamintea ca cititorii nemultumiti de acest articol sa nu se deranjeze sa formuleze comentarii ce depasesc limita bunului-simt, pentru ca nu le voi aproba publicarea. Va multumesc pentru întelegere si s-auzim numai de bine! :)
Si nu uitati: Sharing is caring ;)
|
|
|
|
|