www.nato-pa.int

I.          PREZENTARE GENERALĂ

a.                  Istoric, componenţă, obiective

Adunarea a fost înfiinţată în 1955, la Paris. Cunoscută iniţial sub numele de „Conferinţa Membrilor Parlamentelor din Ţările NATO”, organizaţia a fost denumită succesiv „Conferinţa Parlamentarilor NATO” şi apoi „Adunarea Nord-Atlantică”, în prezent denumirea oficială fiind „Adunarea Parlamentară a NATO” (AP NATO).

AP NATO are 281 membri cu drepturi depline din parlamentele celor 32 de ţări membre NATO: SUA (36 membri), Franţa, Germania, Italia, Marea Britanie, Turcia (câte 18 membri), Canada, Polonia, Spania (câte 12 membri), România (10 membri), Belgia, Republica Cehă, Grecia, Ungaria, Olanda, Portugalia, Suedia (câte 7 membri), Bulgaria (6 membri), Danemarca, Finlanda, Norvegia, Slovacia, Croaţia (câte 5 membri), Lituania şi Albania (4 membri), Estonia, Islanda, Letonia, Luxemburg, Macedonia de Nord, Muntenegru și Slovenia (câte 3 membri). Fiecare membru al Adunării poate avea un supleant. Delegaţiile naţionale reflectă componenţa politică din parlamentele respective, fiind cât se poate de reprezentative. Adunarea recomandă să se ia în considerare și echilibrul de gen, la alcătuirea delegațiilor.

La anumite activităţi ale Adunării pot participa inclusiv membrii delegaţiilor parlamentare din 8 ţări/entități cu statut de membru asociat (Armenia, Austria, Azerbaidjan, Adunarea din Kosovo[1], Elveţia, Malta, Republica Moldova, Serbia), 3 țări candidate la aderare (Bosnia şi Herţegovina, Georgia și Ucraina), 4 ţări partenere și mediteraneene asociate (Algeria, Israel, Iordania, Maroc), 7 ţări/entități cu statut de observator (Australia, Egipt, Japonia, Kazahstan, Republica Coreea, Tunisia, şi Consiliul Național Palestinian). Aceștia nu au drept de vot, nu pot fi aleşi în funcțiile de conducere ale Adunării şi nu contribuie la bugetul acesteia. 

Parlamentul European este invitat să participe la majoritatea activităților comisiilor. De asemenea, Adunarea Parlamentară a OSCE (APOSCE) şi Adunarea Parlamentară a Consiliului Europei (APCE), pot trimite câte 2 delegaţi la sesiunile AP NATO, în calitate de observatori. Ocazional, la activităţile Adunării sunt invitaţi reprezentanţi ai altor parlamente sau organizaţii.

Obiectivele de bază ale AP NATO sunt legate direct de rolul parlamentelor membre în domeniul apărării şi securităţii:

• promovarea dialogului între parlamentari, pe probleme majore de securitate;
• facilitarea conştientizării şi înţelegerii, la nivelul parlamentelor, a problemelor cheie de securitate şi a politicilor Alianţei;
• asigurarea unei mai mari transparenţe a politicilor NATO;
• întărirea relaţiei transatlantice;

• sprijinirea dezvoltării democraţiei parlamentare în tot spaţiul euroatlantic, prin integrarea parlamentarilor din ţările nemembre la activităţile Adunării;
• sprijinirea parlamentelor ţărilor care şi-au exprimat activ dorinţa de a deveni membre ale Alianţei.

Distinctă de NATO pe plan instituțional, Adunarea constituie legătura esențială între Organizație și parlamentele țărilor membre ale Alianței.

b.                  Structură organizatorică și funcționare

Organismul de decizie al Adunării este Comisia permanentă, alcătuită din şefii delegaţiilor din țările membre, președintele Adunării, vicepreședinții, trezorierul, președinții de Comisii și secretarul general.  Comisia permanentă examinează chestiuni de ordin politic şi administrativ şi coordonează lucrările Adunării. În cadrul său, doar șefii de delegații au drept de vot (fiecare țară membră are dreptul la un singur vot).

Adunarea îşi desfăşoară activitatea în Comisii, Grupuri de lucru (GSM - Grupul Special pentru Orientul Mijlociu şi Mediterana) şi plen.

Biroul Adunării este constituit în prezent din: preşedinte (Marcos Perestrello de Vasconcellos, Portugalia), 5 vicepreşedinţi (Julie Dzerowicz, Canada; Mikko Savola, Finlanda; Sir Alec Shelbrooke, Marea Britanie; Agnes  Vadai, Ungaria și Johann Wadephul, Germania) și 1 trezorier (Wolfgang Hellmich, Germania). Biroul asigură orientarea generală și coerența politicilor și activităților Adunării în intervalul dintre reuniunile Comisiei permanente. De asemenea, Biroul poate adopta declarații sau decizii atunci când evenimentele interne sau externe solicită o reacție.

Secretariatul internațional are sediul la Bruxelles și este condus de secretarul general  (în prezent, dna Ruxandra Popa, Franța); se ocupă de sarcinile administrative, respectiv de organizarea reuniunilor, și sprijină lucrările comisiilor și subcomisiilor.

În cadrul Adunării funcționează următoarele Comisii şi Subcomisii:

1. Comisia pentru Democrație și Securitate[2] (CDS)

Subcomisia pentru guvernare democratică (CDSRCS)

2. Comisia pentru Apărare şi Securitate (DSC)

Subcomisia pentru viitorul securității și capabilităților de apărare (DSCFC)

Subcomisia pentru cooperare transatlantică în domeniul apărării și securității (DSCTC)

3.   Comisia pentru Economie și Securitate (ESC)

Subcomisia pentru tranziție și dezvoltare (ESCTD)

Subcomisia pentru relaţii economice transatlantice (ESCTER)

4.   Comisia Politică (PC)

      Subcomisia pentru parteneriatele NATO (PCNP)

Subcomisia pentru relaţii transatlantice (PCTR)

5.   Comisia pentru Ştiinţă şi Tehnologie (STC)

Subcomisia pentru tendințe în tehnologie și securitate (STCTTS)

La acestea se adaugă Grupul special pentru Mediterana și Orientul Mijlociu (GSM) și două organisme de lucru speciale: Consiliul interparlamentar Ucraina-NATO (UNIC) şi Consiliul interparlamentar Georgia-NATO (GNIC). Consiliul interparlamentar NATO-Rusia a fost suspendat în 2014.

Membrii AP NATO sunt afiliaţi la trei grupuri politice: Conservatori, Creştin Democraţi şi Asociaţi; Liberali şi Democraţi; Socialişti.

Activitatea Adunării se desfășoară în principal în cadrul comisiilor şi subcomisiilor, care examinează majoritatea problemelor politice majore şi de securitate care preocupă Alianţa.

Comisiile elaborează rapoarte şi recomandări politice generale, care sunt examinate la sesiunea de primăvară a AP NATO (organizată, de obicei, în a doua parte a lunii mai) şi sunt adoptate de plenul Adunării la sesiunea de toamnă (numită şi „anuală”; organizată în luna octombrie sau noiembrie). După adoptare, recomandările sunt comunicate parlamentelor din ţările membre şi asociate, precum şi conducerii NATO. Secretarul general al NATO răspunde în scris fiecărei recomandări.

Între cele două sesiuni plenare, comisiile şi subcomisiile organizează vizite de lucru în zone de interes pentru problematica Alianţei și au diferite reuniuni.

Tot anual, în luna decembrie, în SUA are loc Forumul Parlamentar Transatlantic. Organizat în cooperare cu Consiliul Atlantic şi Universitatea Naţională de Apărare din SUA, Forumul oferă membrilor AP NATO oportunitatea de a dialoga cu experţi politici americani pe diverse subiecte privind Alianţa.

Sub egida AP NATO se organizează de asemenea seminarii și misiuni de monitorizare a alegerilor.

Limbile de lucru ale AP NATO sunt engleza şi franceza.

II.        PARTICIPAREA PARLAMENTULUI ROMÂNIEI LA AP NATO

În perioada noiembrie 1990 - aprilie 2004, delegații Parlamentului României au luat parte la activitățile Adunării cu statut de invitat și apoi de asociat. După aderarea României la NATO, în aprilie 2004, Parlamentului României i-au revenit, conform regulamentului AP NATO, zece locuri de membri titulari, la care se adaugă zece supleanți. 

Membrii Delegaţiei Parlamentului României la AP NATO îşi exprimă opţiunea pentru cele 5 Comisii ale Adunării şi pentru Grupul Special pentru Orientul Mijlociu şi Mediterana. Conform regulamentului AP NATO, României îi revin 3 locuri în Comisia Politică, 3 locuri în Comisia pentru Apărare şi Securitate, 2 locuri în Comisia pentru Economie şi Securitate, 1 loc în Comisia pentru Democrație și Securitate şi 1 loc în Comisia pentru Știinţă şi Tehnologie. La acestea se adaugă 2 locuri în Grupul Special pentru Orientul Mijlociu şi Mediterana.

Parlamentul României a organizat la București trei sesiuni anuale ale AP NATO:

-          a 43-a sesiune anuală (9-15 octombrie 1997)

-          a 57-a sesiune anuală (7-10 octombrie 2011)

-          a 63-a sesiune anuală (6-9 octombrie 2017)

Parlamentarii români au deținut diverse funcții în structurile de conducere și specializate Adunării, între care, în legislatura 2020-2024: președinția Comisiei pentru democrație și securitate (Senat, 2019-2022); funcția de vicepreședinte al AP NATO (Camera Deputaților, 2022-2024); funcția de raportor al Subcomisiei pentru relații transatlantice (Camera Deputaților, 2022); președinția Subcomisiei pentru reziliență și securitate civilă (Senat, 2023-2024).