- Traducere neoficială -

 

Catastrofele naturale: rolul parlamentelor în materie de prevenire, reabilitare, reconstrucţie şi în protecţia grupurilor vulnerabile

 

Rezoluţie adoptată în unanimitate de cea de-a 112-a Adunare

(Manila, 8 aprilie 2005)

 

Cea de-a 112- Adunare a Uniunii Interparlamentare,

 

1.      Notând cu îngrijorare că seismele, tsunami, ploile torenţiale, furtunile de zăpadă, vânturile puternice (taifunuri, tornade etc.), inundaţiile, alunecările de teren, erupţiile vulcanice, incendiile din păduri, seceta, invaziile de greieri şi alte catastrofe naturale majore sunt o ameninţare importantă transnaţionala, şi că persoanele defavorizate din punct de vedere social, din ţările în curs de dezvoltare, care sunt foarte vulnerabile la catastrofe, sunt adesea lovite cel mai dur şi ajung să devină persoane deplasate în interiorul propriei ţari sau refugiaţi, ca urmare a unei catastrofe naturale, şi că efectele secundare ale catastrofelor naturale, de exemplu penuriile alimentare şi deteriorarea condiţiilor sanitare, devin probleme grave şi de durată,

 

2.    Conştientă că toate catastrofele, inclusiv cele datorate oamenilor, constituie o ameninţare directă pentru umanitate şi că, din acest punct de vedere, pentru a garanta securitatea umană, este crucial să existe siguranţa că ajutorul acordat atenuează în mod real suferinţele victimelor, şi să se acorde populaţiei şi colectivităţilor locale mijloace sporite de a lua iniţiativa,

 

3.    Notând că peste 270.000 de vieţi nevinovate, din Indonezia, Sri Lanka, Thailanda, Malaezia, Myanmar, Maldive, Bangladesh, Somalia, Kenya, Tanzania şi din alte ţări, au fost pierdute pe 26 decembrie 2004, în urma unui puternic seism, care s-a produs în largul coastelor Sumatra şi care a declanşat tsunami-ul din Oceanul indian, şi că zeci de mii de persoane sunt date încă dispărute, iar replicile seismice care s-au produs în Indonezia trei luni mai târziu au mai făcut câteva sute de victime,

 

4.    Exprimând sincerele sale condoleanţe celor care au pierdut persoane dragi în timpul catastrofelor provocate de tsunami şi de replicile seismice, ca şi populaţiei, parlamentelor şi guvernelor ţărilor devastate,

 

5.    Salutând rolul primordial jucat de ţările afectate în acţiunea intreprinsă pentru a face faţă catastrofelor şi aducând un omagiu comunităţii internaţionale pentru rapiditatea cu care a cooperat la activităţile de salvare, răspunzând apelului lansat de Naţiunile Unite pentru ajutor de urgenţă,

 

6.    Constatând cu satisfacţie că Organizaţia Naţiunilor Unite şi instituţiile sale specializate, precum Înaltul Comisariat al Naţiunilor Unite pentru Refugiaţi, Fondul Natiunilor Unite pentru Copii (UNICEF), Organizaţia Mondială a Sănătăţii (OMS), Programul Alimentar Mondial (PAM), precum şi alte instituţii, cum ar fi Mişcarea Internaţională a Crucii Roşii şi Semilunei Roşii şi Banca Asiatică de Dezvoltare, ca şi guvernele şi nenumarate organizaţii umanitare internaţionale s-au mobilizat imediat pentru a acorda un ajutor umanitar de urgenţă pentru a răspunde nevoilor victimelor tsunami şi pentru a asigura, cât mai repede posibil, pentru populaţiile ţărilor afectate de catastrofă, îngrijire, adăpost şi mâncare, şi exprimând respectul său şi mulţumiri Secretarului General al Naţiunilor Unite, care s-a deplasat fără întârziere pentru a evalua la faţa locului efectele devastatoare ale tsunami-ului şi haosul pe care acesta l-a produs;

 

7.    Reamintind Declaraţia pentru întărirea ajutorului de urgenţă, a reabilitării, reconstrucţiei şi  prevenirii catastrofei cauzate de seism şi de tsunami din 26 decembrie 2004, adoptată la reuniunea extraordinară a liderilor Asociaţiei Naţiunilor din Asia de Sud-Est (ASEAN), care a avut loc la Jakarta, pe 6 ianuarie 2005, ca şi alte numeroase dezbateri consacrate acestei teme la nivel internaţional,

 

8.    Reamintind, de asemenea, rezoluţia adoptată la cea de-a a 108-a Conferinţă a UIP, la Santiago de Chile, în 2003, privind cooperarea internaţionala pentru prevenirea şi gestionarea catastrofelor naturale transfrontaliere şi a efectului lor asupra regiunilor afectate,

 

9.      Conştientă că pagubele determinate de cutremurele de pământ şi de recentul tsunami au fost agravate de absenţa sistemului de alertă rapidă pentru tsunami în Oceanul Indian şi de lipsa de pregătire în regiune, datorate necunoaşterii legăturilor cauză-efect dintre cutremurele de pământ masive şi tsunami;

 

10.  Notând că sesiunea extraordinară privind dezastrul din Oceanul Indian, organizată cu ocazia Conferinţei mondiale pentru prevenirea catastrofelor (Kobe, Japonia, 18-22 ianuarie 2005), a evidenţiat importanţa unei analize în profunzime a tuturor lecţiilor învăţate în urma dezastrelor provocate de tsunami şi a continuării dialogului şi reflecţiilor la nivel internaţional şi regional, în scopul punerii în practică a unui sistem de alertă rapidă,

 

11.  Notând că într-un raport al UNICEF s-a estimat că mai mult de o treime din victimele cutremurului şi tsunami-ului recent au fost copii, şi profund îngrijorată de faptul că acei copii care au supravieţuit dezastrului sunt expuşi în prezent unor ameninţări precum traficul de fiinţe umane şi maladiile infecţioase,

 

12.  Subliniind importanţa ajutorului umanitar de urgenţă asigurat de UNICEF, Organizaţia Mondială pentru Migraţie, Organizaţia Mondială a Sănătăţii şi de alte instanţe, pentru a asigura supravieţuirea şi protecţia copiilor confruntaţi cu această tragedie,

 

13.  Reafirmând importanţa unei contribuţii, sub diverse forme, a parlamentelor şi parlamentarilor, la asistenţa umanitară de urgenţă în favoarea copiilor şi femeilor, care devin vulnerabili în urma unei catastrofe,

 

14.  Conştientă de necesitatea unui ajutor şi a consilierii psihologice pentru a şterge trauma mentală care afectează milioane de victime inocente în urma catastrofelor umanitare majore, şi cunoscând eficacitatea diverselor forme de sprijin furnizate de organizaţiile neguvernamentale,

 

15.  Având în vedere importanţa cooperării, a solidarităţii şi a parteneriatelor la nivel internaţional, ca şi a bunei guvernări la toate nivelurile, în intărirea acţiunilor care vizează atenuarea efectelor dezastrelor, la scară mondială,

 

1.      Face apel la comunitatea internaţională să-şi reafirme voinţa de a preveni catastrofele, în masura în care este posibil, şi să reducă la maximum efectele catastrofelor inevitabile, valorificând pe deplin lecţiile trecutului, pentru a fi pregătită în faţa catastrofelor naturale care pot să loveasca oriunde în lume şi pentru a da curs dorinţei omenirii, în ansamblul său, de a preveni pagubele masive şi  in special pierderile de vieti omeneşti;

 

2.      Propune naţiunilor din întreaga lume, care sunt deseori victime ale catastrofelor, să-şi coordoneze mai eficient activităţile de prevenire; le incurajează să ofere şi să împărtăşească know-how, experienţă, tehnologie şi alte informatii în scopul instituirii unui sistem de alertă rapidă, şi roagă insistent guvernele în cauză să facă eforturi concrete de realizare a unui sistem de alertă rapidă pentru tsunami în regiunea Oceanului Indian, coordonat la scară internaţională şi administrat de organisme ale sistemului Naţiunilor Unite, mai ales de Comisia oceanografică interguvernamentală (COI), de Organizaţia Naţiunilor pentru Educaţie, Ştiinţă şi Cultură (UNESCO), de Secretariatul Strategiei Internaţionale pentru Prevenirea Catastrofelor (ISDR);

 

3.      Solicită tuturor parlamentelor să facă apel la guverne să susţină, în parteneriat cu Naţiunile Unite, proiecte eficiente puse în aplicare de organizaţii internaţionale, cum ar fi Mişcarea Internaţională a Crucii Roşii şi Semilunei Roşii, UNICEF, OIM, Programul Naţiunilor Unite pentru Habitat, OMS şi Fondul de dezvoltare a Naţiunilor Unite pentru Femei, pentru a veni în ajutorul femeilor, copiilor, persoanelor celor mai defavorizate şi altor persoane vulnerabile în urma unei catastrofe;

 

4.      Propune ca parlamentele ţărilor afectate de catastrofe naturale şi organizaţiile internaţionale care participă la acţiuni de salvare să-şi convingă guvernele să pună în aplicare planuri care să asigure protecţia şi supravietuirea copiilor, incluzând: i) măsuri de luptă împotriva traficului de fiinţe umane şi de sprijin pentru reunificarea familiilor, ii) facilităţi pentru protecţia copiilor şi adăposturi temporare pentru familiile cu un singur părinte, iii) servicii de sprijin psihologic, iv) măsuri de combatere a maladiilor infecţioase, şi v) sprijin nutriţional pentru copii;

 

5.      Recomandă parlamentelor din ţările afectate şi statele vecine să-i protejeze împotriva traficului de fiinţe umane, a maladiilor infectioase si a altor efecte secundare pe copiii deveniţi orfani sau care nu au fost identificaţi în urma catastrofelor, prin difuzarea de informaţii, inclusiv prin: atragerea atenţiei, la nivelul societăţii, asupra acestei chestiuni; educarea autorităţilor publice şi a poliţiei; solicitarea, adresată guvernului, de a lua măsuri instituţionale de prevenire, inclusiv consolidarea rapidă şi adecvată a sistemului juridic, de exemplu prin suspendarea temporară a procedurilor de adopţie;

 

6.      Roagă insistent părţile implicate să se asigure în mod special că se acordă importanţă gestionării în plan local a procesului de reconstrucţie; sugerează să se facă eforturi, la toate nivelurile, pentru promovarea participării populatiilor vulnerabile la planificarea, adoptarea deciziilor şi la activităţile operaţionale, ca mijloace de a face această reconstrucţie mai eficace, şi, în acelaşi timp, de a consolida democraţia la nivel local, şi invită pe toţi cei implicaţi în reconstrucţie să ia măsuri pentru a construi societăţi şi economii durabile din punct de vedere al mediului şi al ecologiei;

 

7.      Invită Naţiunile Unite şi celelalte instituţii ale comunităţii internaţionale, şi în special ţările donatoare şi institutiile financiare internaţionale, să-şi onoreze angajamentele de finanţare şi de asistenţă în sprijinul eforturilor naţionale de reabilitare şi reconstrucţie ale ţărilor afectate, şi încurajează parlamentele membre ale UIP, ale caror guverne au promis contribuţii, să-şi concretizeze promisiunile în timp util;

 

8.      Recomandă tuturor participanţilor la proces cea mai mare rigurozitate în combaterea oricărei forme de corupţie, inclusiv a realizării de câştiguri exorbitante cu ocazia elaborării şi gestionării programelor de reconstrucţie;

 

9.      Solicită ţărilor victime ale tsunami să fie responsabile, răspunzătoare şi transparente şi să comunice cât mai rapid comunităţii internaţionale numărul de morţi şi orice alte informaţii relevante privind pagubele, pentru a se asigura o asistenţă adecvată, în conformitate cu situaţia reală, şi pentru a facilita adoptarea deciziilor privind distribuirea acestor ajutoare, şi face apel la ţările afectate să facă toate eforturile pentru a se asigura că asistenţa furnizată este utilizată în cel mai scurt timp posibil, în beneficiul direct al victimelor tsunami şi că ea este folosită cu discernământ pentru reconstrucţia respectivelor naţiuni;

 

10.  Recunoaşte rolul important jucat de presa scrisă şi mass-media electronică, care au furnizat informaţii actualizate despre catastrofa provocată de tsunami, încurajând comunitatea mondială să vină în ajutorul victimelor şi difuzând toate informatiile pertinente, şi cere mass-media să procedeze la fel în toate situatiile de catastrofă;

 

11.  Face apel la toate ţările să fie pregătite pentru eventuale catastrofe naturale de acest gen şi să ajute ţările în curs de dezvoltare să se doteze cu sisteme de alertă şi cu planuri de pregătire în caz de catastrofe naturale; şi cere de asemenea ţărilor avansate din punct de vedere ştiinţific să comunice informaţiile pe care le deţin despre aceste catastrofe celorlalte ţări, Organizaţiei Naţiunilor Unite şi instituţiilor internaţionale competente;

 

12.  Face apel la toate parlamentele să sprijine toate măsurile de prevenire a catastrofelor şi de asistenţă umanitară puse în aplicare de guverne, de organizaţiile internaţionale şi de alte instanţe, şi solicită guvernelor să participe la coordonarea internaţională a asistenţei pentru a asigura utilizarea eficientă a resurselor disponibile; aceasta nu împiedică ţările sau organizaţiile internaţionale să furnizeze ajutoare şi asistenţă bilaterală naţiunilor afectate;

 

13.  Face apel la parlamentele membre să-şi îndemne guvernele să definească politici sau să le consolideze pe cele deja  existente în ceea ce priveşte crearea, formarea şi susţinerea echipelor locale de teren, care să intervină în caz de catastrofă naturală, în toate regiunile şi mai ales în cele predispuse catastrofelor, să acţioneze pentru previziunea, pregătirea, planificarea şi prevenirea în materie de catastrofe naturale sau datorate omului, să facă faţă şi să atenueze efectele pagubelor rezultate, să acorde ajutor, să reabiliteze şi să readucă la viaţă regiunile afectate. Aceste obiective va trebui să fie realizate după urmatoarele metode, dar fără  să se limiteze la acestea:

 

a)      întărirea capacităţii, prin stabilirea unor sisteme de alertă rapidă şi a cartografierii riscurilor; stabilirea căilor de evacuare; instalarea de centre de evacuare şi elaborarea măsurilor de prevenire a catastrofelor;

b)      punerea în aplicare a unor mecanisme rapide şi eficace de raportare, care să ofere informaţii despre - dar nu exclusiv – dimensiunea pagubelor, numărul de familii afectate, bilanţul deceselor, al persoanelor dispărute sau rănite, care să stabilească priorităţi pentru nevoile ce trebuie satisfăcute; care să facă faţă pagubelor şi să le atenueze; care să distribuie articolele de urgenţă, şi anume alimente şi produse nealimentare, materiale pentru adăposturi de urgenţă; şi prevederi pentru reabilitare, inclusiv ajutor financiar, locuinţe şi împrumuturi, fără a se limita, totuşi, la aceste elemente;

c)      stabilirea unor planuri de reabilitare pe termen lung şi mediu, acordând o atenţie specială femeilor, copiilor, persoanelor în vârstă şi altor membri ai societăţii, cei mai vulnerabili în raport cu toate aspectele unei catastrofe;

 

14.  Cere parlamentelor membre să creeze centre regionale, amplasate strategic, de instruire, logistică şi reacţie în caz de catastrofe, având, între altele, rolul de a pregăti echipe locale de intervenţie, de a împărtăşi experienţa, tehnologiile şi tehnicile internaţionale, ca şi orice altă informaţie legată de prevenirea, gestionarea şi instruirea în materie de catastrofe; de a pune în aplicare din timp, pe baza informaţiilor culese anterior din zonele afectate, materialul de urgenţă necesar, care să fie furnizat rapid echipelor internaţionale de intervenţie care se deplasează imediat la faţa locului; de a coordona acţiunile şi de a asigura legăturile cu echipele locale de intervenţie; şi recomandă insistent, totodată, colaborarea acestor centre regionale de instruire, logistică şi reacţie în caz de catastrofe cu organizaţiile internaţionale umanitare, precum cele ale Naţiunilor Unite, ale agenţiilor şi instituţiilor sale şi cu Mişcarea Internaţională a Crucii Roşii şi Semilunei Roşii. Aceasta nu exclude ajutorul şi sprijinul bilateral furnizat părţilor afectate de diferite ţări sau organizaţii internaţionale;

 

15.  Invită toate parlamentele membre ale UIP să acţioneze de urgenţă pentru a da curs recomandărilor din prezenta rezoluţie, reafirmându-şi astfel voinţa de a sprijini toate iniţiativele - îndeosebi în perioade de extremă urgenţă - care au drept scop prezervarea caracterului sacru al vieţii, atenuarea suferinţei umane şi apărarea demnităţii tuturor popoarelor.