Rolul parlamentelor în stabilirea unor mecanisme internaționale novatoare,
financiare și comerciale, în măsură să permită reglementarea problemei datoriei și realizarea Obiectivelor de Dezvoltare ale Mileniului
Rezoluție adoptată în unanimitate de cea de-a 112-a Adunare
(Manila, 8 aprilie 2005)
Cea de-a 112-a Adunare a Uniunii Interparlamentare,
1) Amintind Declarația președinților de parlamente naționale, intitulată “Viziunea parlamentară privind cooperarea internațională în pragul celui de-al treilea mileniu” adoptată la 1 septembrie 2000,
2) Amintind de asemenea Declarația Mileniului din 8 septembrie 2000, care enunță cele 8 obiective, cu termene limită, cunoscute în ansamblu drept Obiectivele de Dezvoltare ale Mileniului (ODM), reprezentând criterii stabilite în comun de comunitatea internațională în scopul eliminării sărăciei, ca și Rapoartele privind Dezvoltarea Umană, elaborate de Programul Națiunilor Unite pentru Dezvoltare,
3) Amintind declarațiile finale ale conferințelor specializate ale ONU, în particular Conferința internațională pentru finanțarea dezvoltării, de la Monterrey (Mexic), din 2002, Summit-ul mondial pentru dezvoltare durabilă, de la Johannesburg (Africa de Sud), din 2002, și cea de-a treia Conferință a Națiunilor Unite pentru țările cel mai puțin dezvoltate, de la Bruxelles (Belgia), din 2001,
4) Aminitind Declarația adoptată de 120 de țări, la finalul Summit-ului consacrat luptei împotriva foametei și sărăciei (New York, 20 septembrie 2004), raportul din septembrie 2004 al Grupului tehnic pentru mecanismele inovatoare de finanțare, precum și rapoartele finale ale Proiectului Mileniului al Națiunilor Unite, prezentate pe 17 ianuarie 2005,
5) Amintind rezoluțiile Uniunii Interparlamentare, în special cele adoptate la : cea de-a 73-a Conferință interparlamentară (Lome, 1985), privind rolul parlamentelor și contribuția lor la eliminarea sărăciei, prin eliminarea poverii datoriei internaționale; cea de-a 74-a Conferință interparlamentară (Otawa, 1985), privind contribuția parlamentelor la identificarea măsurilor și acțiunilor care să elimine povara datoriei externe care afectează țările în curs de dezvoltare; cea de-a 88-a Conferință interparlamentară (Stokholm, 1992), privind necesitatea soluționării radicale a problemei datoriei din lumea în curs de dezvoltare ; cea de-a 102-a Conferință interparlamentară (Berlin, 1999), privind necesitatea revizuirii actualului model financiar și economic mondial, ca și documentul final al Conferinței interparlamentare “Un dialog Nord-Sud pentru o lume prosperă”, organizată de Uniunea Interparlamentară la Ottawa, în 1993; rezoluțiile adoptate la cea de-a 107-a Conferință interparlamentară (Marrakech, 2002), privind rolul parlamentelor în definirea politicilor publice în era mondializării, a instituțiilor multilaterale și a acordurilor internaționale, la Reuniunea parlamentară cu ocazia Summit-ului mondial pentru dezvoltare durabilă (Johannesburg, 2002), la cea de-a 108-a Conferință interparlamentară (Santiago de Chile, 2003), privind rolul parlamentelor în întărirea instituțiilor democratice și a dezvoltării umane într-o lume fragmentată, precum și la cea de-a 109-a Adunare a Uniunii Interparlamentare (Geneva, 2003), privind bunurile publice mondiale: o nouă provocare pentru parlamente,
6) Extrem de îngrijorată de faptul că peste 1,2 miliarde de persoane- sau o persoană din cinci din lume - supraviețuiesc cu mai puțin de un dolar SUA pe zi, sub pragul internațional de sărăcie, fixat la un dolar pe zi și că, în anii ’90, 54 de țări, dintre care 35 de țări africane, au regresat în materie de sărăcie, devenind mai sărace la sfârșitul acelui deceniu decât în anul 1990,
7) Îngrijorată de faptul că este clar că cel puțin câteva sute de milioane de persoane vor continua să trăiasca în sărăcie totală în țările în curs de dezvoltare, chiar dacă proporția persoanelor aflate în situație de sărăcie extremă va fi redusă la jumătate în 2015 față de 1990,
8) Considerând că rolul parlamentelor în realizarea celor 8 ODM este crucial și că adoptarea legislației corespunzătoare și alocările bugetare adecvate sunt indispensabile,
9) Subliniind necesitatea asistenței și sprijinului în scopul îmbunătățirii capacității instituționale a parlamentelor din țările în curs de dezvoltare, pentru a le permite, în acest mod, să-și exercite funcțiile legislative, bugetare și de control în raport cu ODM,
10) Recunoscând că în îndeplinirea ODM este important să se asigure durabilitatea mediului ; subliniind rolul Deceniului Națiunilor Unite de Educație pentru Dezvoltare Durabilă și al Deceniului internațional de acțiune “Apa ca sursă de viață”, care a început în 2005 ; salutând intrarea în vigoare, în 16 februarie 2005, a Protocolului de la Kyoto, reprezentând un semnificativ pas înainte,
11) Profund preocupată de faptul că în actuala stare a lucrurilor, finanțarea ODM și deci punerea lor în aplicare nu este asigurată,
12) Notând că creșterea economică, reducerea datoriei și asistența oficială pentru dezvoltare - cele trei surse principale ale finanțării pentru dezvoltare - nu sunt în măsură, în circumstanțele actuale, să genereze suma suplimentară de 50 până la 100 miliarde de dolari anual, necesară pentru realizarea ODM,
13) Constatând că angajamentele privind asistența oficială pentru dezvoltare (0,7% din PIB) nu sunt încă respectate de majoritatea țărilor, dar notând cu satisfacție că mai multe țări și-au propus să ajungă să le îndeplinească, până în anul 2010,
14) Notând că, în ciuda progreselor în materie de anulare, reducere și recalculare a datoriei, realizate atât în plan bilateral, cât și multilateral, în cadrul instituțiilor de la Bretton Woods, povara datoriei rămâne o constrângere majoră și un obstacol în calea creșterii economice și a dezvoltării umane,
15) Convinsă ca o creștere a finanțării asistenței oficiale pentru dezvoltare nu va da rezultate decât dacă țările beneficiare promovează democrația și buna guvernare,
16) Convinsă că mondializarea este în același timp o sursă de oportunități și de provocări pentru toate țările și că are impact asupra vieții cotidiene a oamenilor,
17) Notând că numeroase țări în curs de dezvoltare sunt din ce în ce mai excluse din fluxurile internaționale comerciale și de capital, ceea ce sporește sărăcia,
18) Constatând importanța sporită a comerțului și investițiilor internaționale și influența lor directă asupra dezvoltării și bunăstării națiunilor din lumea întreagă, și îngrijorată de faptul că sistemul actual internațional de comerț și investiții este distorsionat în numeroase sectoare în favoarea țărilor dezvoltate, creând probleme multor țări în curs de dezvoltare,
19) Remarcând o conștientizare sporită a importanței comerțului și investițiilor pentru dezvoltarea țărilor, după cea de-a 4-a Reuniune ministerială a Organizației Mondiale a Comerțului de la Doha, reuniune care a încercat să aducă în prim planul negocierilor comerciale internaționale nevoile și interesele țărilor în curs de dezvoltare și a elaborat “Agenda de la Doha pentru Dezvoltare”,
20) Salutând deblocarea negocierilor din cadrul OMC, după eșecul reuniunii de la Cancun, prin Acordul–Cadru de la Geneva, din iulie 2004,
21) Preocupată, totuși, de numeroasele incertitudini care persistă în aceste negocieri, în special asupra unor chestiuni de mare importanță pentru țările în curs de dezvoltare,
22) Constatând insuficiența acută a resurselor disponibile actualmente pentru realizarea, până în 2015, a majorității ODM și subliniind responsabilitatea guvernelor și a parlamentelor care le controlează în ceea ce privește respectarea angajamentelor asumate în anul 2000, la Summit-ul Mileniului,
23) Convinsă că anul 2005 este un an decisiv, în care guvernele trebuie să facă tot posibilul pentru realizarea ODM, în cadrul unor reuniuni la nivel înalt precum Summit-ul G8 din iulie, reuniunea plenară la nivel înalt dedicată evaluării stadiului de implementare a Declarației Mileniului a Națiunilor Unite, din cadrul celei de-a 60-a sesiuni a Adunării Generale a Națiunilor Unite, din septembrie, precum și cea de-a 6-a Conferință Ministerială a OMC, din decembrie,
24) În așteptarea apropiatului Summit al Mileniului + 5, care va avea loc la New York, în perioada 14-16 septembrie 2005, și dorind cu tărie ca acest eveniment să relanseze parteneriatele mondiale pentru realizarea ODM,
1. Roagă insistent parlamentele membre ale UIP, ale căror guverne au aprobat Declarația Mileniului, să susțină realizarea ODM în propriile țări, alocând fonduri pentru programele ODM în cadrul bugetelor lor naționale;
2. Încurajează parlamentele țărilor dezvoltate să ceară guvernelor respective să-și onoreze angajamentul de a aloca 0,7% din PIB pentru Asistența Oficială pentru Dezvoltare, așa cum s-a stabilit în Declarația Mileniului și în Consensul de la Monterrey;
3. Îndeamnă parlamentele țărilor în curs de dezvoltare să se asigure că guvernele lor mobilizează resursele necesare dezvoltării, combat corupția, continuă reformele instituționale, adoptă politici economice și sociale adecvate pentru a stimula dezvoltarea țării, stabilesc strategii naționale care plasează ODM în centrul politicilor lor, promovează democrația și drepturile omului, acordând o atenție deosebită punerii în aplicare a noului Program Mondial pentru Educația în domeniul Drepturilor Omului, precum și respectării principiilor bunei guvernări;
4. Încurajează parlamentele țărilor în curs de dezvoltare să apere interesele popoarelor lor în cadrul negocierilor de la OMC și să consolideze cooperarea dintre ele;
5. Cere insistent guvernelor țărilor dezvoltate și în curs de dezvoltare să prezinte parlamentelor lor rapoarte anuale privind aplicarea și implementarea acestor strategii;
6. Sugerează ca astfel de rapoarte să constituie punctul de pornire pentru o dezbatere parlamentară la nivel național și, dacă este posibil, regional;
7. Sugerează ca același tip de demersuri (strategie și raport) să fie prevăzut și la nivel regional;
8. Face apel la țările donatoare, mai ales cele membre ale Organizației de Cooperare și Dezvoltare Economică, să elaboreze rapoarte privind punerea în aplicare a Obiectivului 8 din cadrul ODM (dezvoltarea unui parteneriat mondial pentru dezvoltare), specificând măsurile luate pentru realizarea acestor obiective, atât din punct de vedere cantitativ, cât și calitativ;
9. Cere să se facă eforturi pentru creșterea eficacității asistenței la nivel internațional și național, prin intermediul unor proceduri mai armonizate și printr-o mai bună coordonare între donatori;
10. Face apel la țările donatoare să continue colaborarea cu organismele Națiunilor Unite, cu instituțiile financiare internaționale, cu celelalte țări donatoare, cu ONG-urile și cu sectorul privat;
11. Subliniază faptul că pentru un număr mare de țări în curs de dezvoltare datoria este insuportabilă și cere de urgență accelerarea procedurilor de anulare efectivă a datoriei și de reeșalonare viabilă, luându-se, în același timp, măsurile necesare pentru a evita o nouă supra-îndatorare a țărilor în curs de dezvoltare;
12. Sugerează stabilirea unei legături fundamentale între anularea datoriei și alocarea resurselor astfel disponibilizate pentru investiții legate de ODM, mai ales în domeniile sănătății, educației și egalității dintre sexe, așa cum este indicat în strategia fiecărei țări de diminuare a sărăciei;
13. Recomandă studierea altor mecanisme care să ajute țările ce trec printr-o criză gravă a datoriei, având însă un venit pe cap de locuitor prea mare pentru a putea beneficia de asistența acordată țărilor sărace puternic îndatorate;
14. Își exprimă dorința ca nevoile țărilor în curs de dezvoltare să fie luate în considerare în mod sistematic în negocierile comerciale internaționale în curs, din cadrul OMC, mai ales în ceea ce privește lupta împotriva sărăciei, siguranța alimentară și venitul durabil;
15. Subliniază rolul central al parlamentelor, întruchipând suveranitatea populară, în exprimarea voinței popoarelor în forurile internaționale;
16. Recomandă parlamentelor membre UIP sa creeze comisii specializate, care să se urmărească negocierile comerciale internaționale și acțiunile instituțiilor financiare internaționale și care să monitorizeze acțiunile guvernamentale;
17. Cere guvernelor să ofere parlamentelor informații complete despre stadiul negocierilor internaționale relevante și despre mizele acestora;
18. Cere UIP ca, în colaborare cu OMC, să contribuie la întărirea capacităților parlamentelor în acest domeniu;
19. Sugerează guvernelor să includă parlamentari în delegațiile, la nivelul Executivului, care participă la reuniunile ministeriale ale OMC;
20. Salută adoptarea, de către 120 de țări, la 20 septembrie 2004, la sediul ONU, a Declarației privind acțiunea împotriva foametei și sărăciei, care vizeaza în special să susțină punerea în aplicare de noi instrumente internaționale de finanțare pentru ODM;
21. Recomandă punerea în aplicare a unei resurse noi, în completarea mecanismelor existente, care să fie previzibilă și stabilă în același timp;
22. Sprijină studierea în continuare a propunerilor referitoare la mecanismele internaționale de finanțare, ca modalitate constructivă și, în același timp, realistă de furnizare a unor resurse suplimentare pentru dezvoltare;
23. Solicită Conferinței Președinților, care va avea loc la Națiunile Unite, în 2005, să urmărească această chestiune.