- Traducere neoficială -

 

Rolul parlamentelor în crearea şi funcţionarea unor mecanisme în măsură să asigure judecarea şi condamnarea crimelor de război, a crimelor împotriva umanităţii, a genocidului şi terorismului, astfel încât acestea să nu rămână nepedepsite

 

Rezoluţie adoptată în unanimitate de cea de-a 112-a Adunare

(Manila, 8 aprilie 2005)

 

 

Cea de-a 112-a Adunare a Uniunii Interparlamentare

 

1)             Constatând cu profundă îngrijorare că, în lumea de astăzi, un număr mare de regiuni şi societăţi întregi sunt afectate în mod brutal de persistenţa crimelor de război, a crimelor împotriva umanităţii, a genocidului, şi/sau a terorismului, toate acestea fiind violări grave, care reprezintă un motiv de îngrijorare pentru comunitatea internaţională în ansamblul său,

 

2)             Convinsă că nimic nu justifică aceste crime abjecte,

 

3)             Ştiind că, în conformitate cu principiile consacrate prin Carta Naţiunilor Unite, cu instrumentele privind drepturile omului, dreptul internaţional umanitar şi dreptul penal internaţional, au fost elaborate instrumente adecvate, şi că trebuie neapărat să se vegheze asupra respectării dispoziţiilor acestora, aplicându-se obligaţiile internaţionale la care au subscris Statele,

 

4)             Reamintind, în legătură cu aceasta, importanţa deosebită a respectării drepturilor şi libertăţilor fundamentale înscrise în Declaraţia universală a drepturilor omului, în Pactul internaţional al drepturilor economice, sociale şi culturale, în Convenţiile de la Geneva, din 12 august 1949, pentru protejarea victimelor de război şi în protocoalele adiţionale, în Convenţia pentru prevenirea şi pedepsirea crimelor de genocid, precum şi în alte instrumente, tratate şi acorduri care garantează respectarea demnităţii umane, ca şi a normelor referitoare la drepturile omului, menţionate în dreptul internaţional, aşa cum sunt reflectate în practica statelor,

 

5)             Considerând că, în conformitate cu dreptul international, crimele de război, crimele împotriva umanităţii, genocidul şi terorismul nu pot fi prescrise şi nu pot face obiectul nici unei măsuri de amnistiere, de clemenţă sau de graţiere, aşa cum confirmă judecata tribunalelor naţionale şi internaţionale,

 

6)             Reamintind rezoluţiile privind pacea, securitatea şi dezarmarea, adoptate de UIP începând cu 1990,

 

7)             Subliniind importanţa Curtii Penale Internaţionale (CPI) în prevenirea şi pedepsirea crimelor de război, a genocidului şi a crimelor împotriva umanităţii, şi amintind, în această privinţă, că statele parte la Statutul de la Roma al CPI au datoria de a urmări penal ele însele aceste crime sau de a deferi Curţii Penale Internaţionale persoanele suspecte de comiterea acestor crime, şi, de asemenea, că dreptul internaţional umanitar, consacrat prin Convenţiile de la Geneva, din 12 august 1949, pentru protejarea victimelor de razboi, şi prin protocoalele adiţionale, obligă statele să caute şi să judece persoanele suspecte de a fi comis sau de a fi ordonat violări grave ale legii, indiferent de naţionalitatea lor sau de locul infracţiunilor,

 

8)             Conştientă de limitarea competenţelor CPI la crimele comise începând cu 1 iulie 2002 şi de necesitatea unor mecanisme care să se ocupe de crimele de război, crimele împotriva umanităţii şi genocidul comise înainte de această dată,

 

9)             Având în vedere Statutul de la Roma, care cere ţărilor semnatare să coopereze cu CPI pentru a combate crimele de război, crimele împotriva umanităţii şi genocidul, şi luând de asemenea în considerare cele 12 convenţii şi protocoale internaţionale referitoare la terorism,

 

10)         Îngrijorată să constate că ţările parte la Statutul de la Roma al CPI, pe de o parte, şi toate celelalte state, pe de altă parte, nu au înregistrat nici un progres în punerea în aplicare a mecanismelor necesare pentru a sprijini Statutul şi dispozitiile adoptate de ONU şi de alte organizaţii în vederea reprimării acestor crime,

 

11)         Conştientă că voinţa politică de denunţare a rasismului, xenofobiei şi intoleranţei reprezintă un element esenţial în stoparea impunităţii,

 

12)         Îngrijorată de faptul că punerea în aplicare a acordurilor referitoare la urmărirea crimelor de razboi, a crimelor împotriva umanităţii, a genocidului şi terorismului a fost întârziată, neglijată sau omisă de anumite state, ceea ce expune aceste acorduri unor interpretări diverse, reducându-le eficacitatea; alarmată de posibilitatea ca această situaţie să fie interpretată drept o atitudine permisivă faţă de impunitate şi preocupată de faptul că anumite state nu au ratificat sau nu au aderat încă la Statutul de la Roma,

 

13)         Convinsă că parlamentele au responsabilitatea primordială şi trebuie, prin adoptarea legislaţiei necesare, să joace un rol central în prevenirea, pedepsirea şi evitarea impunităţii pentru crimele de război, crimele împotriva umanităţii, genocid şi terorism, precum şi de faptul că abordarea multilaterală la nivelul parlamentelor reprezintă o modalitate adecvată de a facilita punerea în aplicare a mecanismelor necesare  aplicării judecăţilor şi pedepselor pentru aceste crime odioase,

 

14)         Reamintind că fiecare stat are obligaţia şi datoria de a urmări şi extrăda autorii crimelor de razboi, ai crimelor împotriva umanităţii, genocidului şi actelor teroriste, indiferent de locul în care s-au produs crimele sau de naţionalitatea autorului sau a victimelor,

 

15)         Amintind totodată că victimele crimelor de război, crimelor împotriva umanităţii, genocidului şi actelor de terorism au dreptul la adevăr, justiţie şi reparaţii,

 

 

1.                       Condamnă ferm, fără exceptie, toate actele, metodele şi practicile asociate crimelor de război, crimelor împotriva umanităţii sau genocidului;

 

2.                       Condamnă ferm toate actele, metodele şi practicile teroriste, sub toate formele şi manifestarile lor, indiferent unde şi de către cine au fost comise, inclusiv cele în care statele sunt implicate direct sau indirect, care ameninţă relaţiile de prietenie dintre popoare, pun în pericol sau răpesc vieţi nevinovate, au consecinţe nefaste asupra relaţiilor internaţionale şi riscă să pună în pericol securitatea şi integritatea teritorială a statelor;

 

3.                       Recomandă ferm tuturor parlamentelor membre ale UIP să-si asume, în faţa statelor şi a cetăţenilor lor, conform legislaţiei nationale şi obligaţiilor internaţionale ale statelor, responsabilitatea de a pune în aplicare, prin adoptarea de legi naţionale, acordurile internaţionale care au fost încheiate în scopul pedepsirii şi prevenirii crimelor de război, crimelor contra umanităţii, genocidului şi terorismului;

 

4.                       Recomandă ca, prin activitatea interparlamentară a membrilor UIP, să se unească eforturile şi să se facă schimb de experienţă în vederea dezvoltării mecanismelor necesare pentru atingerea acestor obiective şi pentru evitarea impunităţii pentru acele persoane, organizaţii sau state care comit crime de război, crime împotriva umanităţii, genocid sau acte teroriste;

 

5.                       Face apel la parlamente să codifice în mod corespunzător în legislaţia penală naţională aceste crime odioase, conform dreptului internaţional, în special a dreptului internaţional umanitar şi a dreptului internaţional pentru refugiaţi, şi să prevadă sancţiuni aplicabile şi mecanisme care să evite nepedepsirea acestora;

 

6.                       Invită acele state care nu au făcut-o până acum să ratifice sau să adere la Statutul de la Roma şi să ratifice Acordul CPI privind privilegiile şi imunităţile; şi încurajează toate parlamentele membre ale căror ţări sunt parte la Statutul de la Roma să adopte legi interne care să autorizeze cooperea cu CPI;

 

7.                       Recomandă tuturor parlamentelor, inclusiv celor din ţările care nu au ratificat Statutul de la Roma, să adopte legi pentru prevenirea şi pedepsirea crimelor de război, crimelor împotriva umanităţii, genocidului şi terorismului;

 

8.                       Recomandă tuturor parlamentelor să susţină şi să coopereze cu CPI şi cu celelalte instanţe competente (precum comisiile naţionale şi internaţionale de anchetare a crimelor împotriva umanităţii şi tribunalele naţionale şi internaţionale) şi astfel să consolideze acţiunea parlamentară pentru eradicarea crimelor de război, crimelor împotriva umanităţii, a genocidului şi terorismului;

 

9.                       Recomandă statelor să se ocupe în mod special de chestiunea crimelor de război, a crimelor împotriva umanităţii şi a genocidului, comise înainte de intrarea în vigoare a Statutului de la Roma, într-un cadru de justiţie şi legalitate, aceasta reprezentând condiţia necesară pentru a se ajunge la pace şi la respectarea drepturilor omului în fiecare ţară şi în comunitatea internaţională;

 

10.                   Îndeamnă insistent parlamentele membre să respingă acorduri bilaterale care ar oferi imunitate, pentru cetăţenii oricărui stat, în raport cu anchetarea şi urmărirea de către CPI sau în alt mod ;

 

11.                   Recomandă tuturor parlamentelor să facă tot ce le stă în putere pentru a acorda sprijin pentru urmărirea penală a persoanelor căutate de Organizaţia Internaţională de Poliţie Criminală (INTERPOL), inclusiv prin facilitarea  predării lor autorităţilor;

 

12.                   Face apel la parlamente să aibă în vedere ratificarea, daca nu au făcut-o deja, a celor 12 tratate multilaterale referitoare la terorism şi a instrumentelor regionale relevante, să transpună prevederile acestora în legislaţia naţională şi să vegheze la implementarea lor în mod corespunzător;

  

13.                   Recomandă tuturor parlamentelor sa facă apel la guvernele lor respective pentru intensificarea eforturilor în vederea realizării unui acord global privind terorismul, care să exprime o conştientizare comună, de către state, a primejdiei pe care o reprezintă terorismul internaţional şi care să ofere o definiţie exactă a naturii şi caracteristicilor reale ale acestui fenomen, pentru a-l putea combate mai bine;

 

14.                   Solicită recunoaşterea nevoii de a amplifica asistenţa pentru consolidarea capacităţii, în beneficiul ţărilor care manifestă voinţa politică de a subscrie la cele 12 convenţii şi protocoale privind combaterea terorismului şi de a le pune în aplicare, dar care nu dispun de resursele tehnice necesare;

 

15.                   Recomandă tuturor parlamentelor să adopte legi, conforme dreptului internaţional, care să instituie proceduri civile de compensaţii pentru victimele crimelor de război, crimelor împotriva umanităţii, genocidului şi actelor teroriste;

 

16.                   Încurajează parlamentele să-şi utilizeze cât mai bine posibil atribuţiile şi rolurile pentru atingerea acestor obiective;

 

17.                   Recomandă parlamentelor să ia în considerare declaraţiile şi convenţiile internaţionale privind aceste subiecte şi evaluările Naţiunilor Unite, ale CPI şi ale tuturor organizaţiilor, instanţelor şi autorităţilor internaţionale sau regionale pertinente ;

 

18.                   Invită parlamentele să includă pe agenda lor, ca priorităţi, activităţile necesare punerii în aplicare a tuturor mecanismelor care pot contribui la urmărirea crimelor de război, crimelor împotriva umanităţii, genocidului şi terorismului, inclusiv întărirea mecanismelor statului de drept, astfel încât aceste crime să nu rămână nepedepsite şi să se asigure drepturi la reparaţii echitabile pentru victime;

 

19.                   Invită Naţiunile Unite şi parlamentele să încurajeze contribuţiile voluntare la Fondul CPI în beneficiul victimelor.