Competenţele Parlamentului European

Competenţele Parlamentului European au crescut cu fiecare revizuire a Tratatelor. Dacă iniţial, tratatele acordau Parlamentului doar un rol consultativ în procesul de adoptare a legislaţiei, odată cu intrarea în vigoare a Tratatelor de la Maastricht, Amsterdam şi Nisa, Parlamentul a devenit co-legislator împreună cu Consiliul European. De asemenea el decide în privinţa bugetului Uniunii şi exercită un control democratic asupra tuturor instituţiilor europene.

Competenţa legislativă

În procesul legislativ al Uniunii Europene sunt implicate mai multe instituţii precum Comisia Europeană, Parlamentul European şi Consiliul Uniunii Europene. În timp ce Comisia este singura instituţie cu drept de iniţiativă legislativă, Parlamentul şi Consiliul adoptă actele comunitare, în baza procedurilor legislative aplicabile (cooperarea, consultarea, avizul conform, codecizia).

Procedura ordinară de adoptare a legislaţiei europene este codecizia, introdusă prin Tratatul de Maastricht (1992) şi extinsă prin Tratatul de la Amsterdam (1999). Această procedură acordă putere de decizie egală Parlamentului European  şi Consiliului, într-o gamă largă de domenii (transport, mediu, protecţia consumatorilor). În prezent două treimi din legile europene sunt adoptate în comun de cele două instituţii.

O propunere legislativă, venită din partea Comisiei Europene,  poate fi analizată şi amendată atât de Parlamentul European, cât şi de Consiliu, în două lecturi succesive. Dacă, după cea de-a doua lectură nu se ajunge la un acord, se creează un Comitet de Conciliere, format dintr-un număr egal de membri ai celor două instituţii, care încearcă să conceapă o formă comună a textului legislativ, ce va fi trimisă Parlamentului şi Consiliului pentru o a treia lectură. Textul este adoptat numai în cazul în care cele două instituţii îşi dau acordul. 

Procedurile legislative speciale (consultarea, avizul conform şi cooperarea) se aplică doar în cazuri specifice în care Parlamentul are doar rol consultativ. Asemenea domenii sunt: politica fiscală, politica în domeniul concurenţei, politica agricolă comună, majoritatea problemelor ce ţin de spaţiul de libertate, securitate şi justiţie (regimul vizelor, politici în domeniul imigrării). De asemenea, avizul conform al parlamentului este obligatoriu pentru anumite decizii importante precum aprobarea participării la acordurile internaţionale, aderarea noilor state membre, sistemul electoral pentru alegerile europene. Procedura cooperării este foarte rar întâlnită în procesul de adoptare a legislaţiei comunitare.

Parlamentul European are şi rol de iniţiativă legislativă prin solicitarea Comisiei Europene să prezinte Consiliului anumite propuneri legislative.

Prin intrarea în vigoare a Tratatului de la Lisabona, procedura codeciziei va fi extinsă la mai multe domenii, în care Parlamentul European nu a fost implicat până în prezent sau în care a fost doar consultat: imigrarea legală, cooperarea judiciară în materie penală (Eurojust, prevenirea infracţiunilor, armonizarea legislaţiilor în domeniul penal, a infracţiunilor şi sancţiunilor), cooperarea poliţienească (Europol) şi alte câteva aspecte legate de politica comercială sau de politica agricolă comună. În acest fel, Parlamentul European va interveni în aproape toate domeniile legislative.

Competenţa bugetară

Parlamentul European şi Consiliul decid asupra bugetului Uniunii Europene. Procedura de examinare şi de adoptare a planului de cheltuieli şi venituri durează din luna iunie până la sfârşitul lunii decembrie, când se adoptă bugetul pentru anul următor.

Cheltuielile UE sunt limitate prin tratate şi printr-un acord multianual încheiat între membrii Parlamentului European, ai Consiliului şi ai Comisiei Europene, care cuprinde aşa-numitul „cadru financiar multianual”, ce acoperă planurile de cheltuieli pentru o perioadă de şapte ani. În prezent funcţionează cadrul multianual 2007 – 2013. 

Veniturile la bugetul Uniunii provin din patru surse principale: taxele vamale aplicate schimburilor comerciale cu ţările terţe, o parte din baza taxei pe valoarea adăugată (TVA) armonizate a fiecărui stat membru, resursa PNB, calculată pe baza cotei părţi a fiecărui stat membru din PNB-ul comunitar total şi impozitul agricol asupra produselor importate din terţe state.

Procedura bugetară prevede două lecturi succesive în care Consiliul şi Parlamentul analizează şi amendează proiectul preliminar de buget înaintat de Comisia Europeană. Consiliul are puterea decizională în ceea ce priveşte chetuielile obligatorii (cheltuielile agricole, cheltuielile legate de acordurile internaţionale), iar Parlamentul hotărăşte, în colaborare cu Consiliul, în ceea priveşte cheltuielile neobligatorii (fondurile structurale, energie, cercetare, mediu, educaţie şi cultură). În cazul în care Parlamentul European consideră că proiectul de buget modificat în a doua lectura nu este în concordanţă cu nevoile Uniunii Europene, îl poate respinge şi procedura bugetară se reia. Forma finală a bugetului este adoptată în momentul în care Preşedintele Parlamentului European o semnează.

Comisia Europeană execută bugetul pe propria sa răspundere.

La încheierea anului financiar precedent, Parlamentul European, pe baza unui raport anual al Curţii de Conturi privind execuţia bugetului, a unei recomandări din partea Consiliului şi a evaluării comisiei sale de control bugetar, acordă Comisiei Europene descărcarea de gestiune asupra execuţiei bugetului.

În Tratatul de la Lisabona nu se mai face distincţia între cheltuielile obligatorii şi cele neobligatorii. Ca urmare, în cazul ratificării Tratatului de către toate statele membre, atât Parlamentul, cât şi Consiliul vor decide cu privire la toate categoriile de cheltuieli bugetare.

Competenţa de control

Parlamentul European exercită un control democratic asupra activităţilor europene:

- are un rol important în procesul numirii Comisiei Europene: aprobă nominalizarea Consiliului UE pentru funcţia de preşedinte al Comisiei, audiază candidaţii pentru posturile de comisari, apoi acordă votul de învestitură colegiului comisarilor;

- adresează interpelări scrise sau orale atât Comisiei, cât şi Consiliului UE şi angajează dezbateri în cazuri flagrante de încălcare a drepturilor omului, a democraţiei şi a statului de drept, care duc, de cele mai multe ori, la adoptarea unor rezoluţii; de asemenea, membrii Comisiei şi Preşedintele Consiliului participă la sesiunile plenare şi la dezbaterile importante din Parlament;

- pe durata întregului său mandat Comisia Europeană este direct responsabilă, din punct de vedere politic, Parlamentului European; ea prezintă periodic rapoarte (Raportul anual referitor la funcţionarea comunităţilor, Raportul anual privind implementarea bugetului);

- cu susţinerea majorităţii deputaţilor europeni şi votul a două treimi, Parlamentul poate sancţiona Comisia printr-o moţiune de cezură, care, dacă este adoptată duce la demisia în bloc a Comisiei Europene;

- Preşedintele Consiliului UE prezintă, la începutul şi la sfârşitul mandatului, programul său, respectiv raportul privind rezultatele obţinute;

- Preşedintele Parlamentului participă la reuniunile Consiliului european, în deschiderea cărora prezintă punctele de vedere ale instituţiei pe care o conduce privind temele de interes de pe agenda Consiliului;

- Parlamentul numeşte un Ombudsman (Mediator European), care examinează petiţiile venite de la cetăţenii UE privind remedierea unor probleme ce ţin de activitatea unor instituţii europene şi încearcă să găsească o modalitate amiabilă de soluţionare a lor; în fiecare an Ombudsman-ul prezintă un raport privind rezultatele obţinute;

- poate stabili comisii de anchetă care să investigheze cazurile de încălcare sau de aplicare defectuoasă a dreptului european;

- Preşedintele, vicepreşedintele şi membrii Comitetului Director al Băncii Centrale Europene trebuie să primească aprobarea Parlamentului European înainte de a fi numiţi de Consiliu; de asemenea, în sesiunea plenară a Parlamentului, Preşedintele Bănii Centrale Europene prezintă raportul anual privind activitatea instituţiei pe care o conduce;

- Parlamentul poate sesiza Curtea de Justiţie pentru solicitarea acţiunii în anulare a unui act comunitar considerat ilegal şi pentru acţiunea în constatarea abţinerii de a acţiona împotriva Comisiei sau Consiliului UE, în cazul în care aceste4 instituţii nu şi-au îndeplinit obligaţiile.