În conformitate cu tratatul UE, Consiliul asigură în domeniul comunitar realizarea obiectivelor fixate prin coordonarea politicilor economice generale ale statelor membre şi prin adoptarea, la propunerea Comisiei, a principalelor decizii relative la politicile comune. Regulamentele si directivele, expresie a puterii normative a Uniunii, sunt în general acte ale Consiliului. 

Consiliul de Miniştri adoptă propunerile Comisiei Europene, cu:

Majoritate calificată, conform unui vot ponderat, în principal pentru domeniile: protecţia consumatorilor, cercetare, politica agricola comună, munca, libera circulaţie a lucrătorilor, reţele transeuropene, etc.

Unanimitate: cultura, educaţie, fiscalitate, fonduri structurale, resursele proprii ale Uniunii, etc.

Spre deosebire de Parlamentul European unde se votează cu majoritate simplă, regula de vot in Consiliu ia consideraţie ponderea fiecărui stat astfel încât legile votate să reflecte atât voinţa cetăţenilor europeni cat şi a ponderea reală a statelor membre ale UE.  

În domeniile în care se aplică procedura de codecizie, introdusă prin Tratatul de la Maastricht, Parlamentul are rol de colegislator, împreună cu Consiliul de Miniştri. În cazul în care cele două instituţii nu pot sa ajungă la un acord după primele două lecturi, concilierea se poate realiza in cadrul uneia a treia lecturi, prin intermediul Comitetului de Conciliere. 

Tratatul de la Amsterdam (2 octombrie 1997) şi mai departe Tratatul de la Nisa, au extins domeniile de aplicabilitate ale procedurii de codecizie, iar Tratatul de la Lisabona o impune procedura legislativă ordinară. Aceasta presupune că Parlamentul va avea acelaşi nivel al puterii de legiferare ca şi Consiliul în anumite domenii pentru care la această dată, PE este doar consultat şi nu implicat. Domeniile sunt: migraţia legală, cooperarea judiciară în domeniul penal, cooperarea poliţienească, anumite aspecte referitoare la politica agricolă şi comercială.

În celelalte două domenii, fundamentate pe cooperarea interguvernamentală, Consiliul joaca un rol predominant. Astfel, in domeniul PESC, Consiliul reprezintă Uniunea, adoptând poziţii si acţiuni comune si asigurând aplicarea lor. În cadrul spaţiului de securitate, libertate, justiţie, Consiliul acţionează prin intermediul acţiunilor comune si a convenţiilor a căror adoptare o recomanda statelor membre. 

Obs.: Tratatul de la Lisabona introduce o nouă regulă de vot în Consiliu.  

În prezent, majoritatea calificată este definită în conformitate cu un sistem complex de ponderare a voturilor, conform căruia Statele membre beneficiază de un număr de voturi raportat la ponderea demografică aferentă.

Tratatul de la Lisabona introduce un sistem mai transparent şi mai democratic fondat pe o dublă majoritate a statelor şi populaţiei, conform căreia o lege va fi adoptată în cadrul Consiliului dacă întruneşte acordul a 55% din Statele UE (15 state într-o Uniune de 27 de ţări), reprezentând cel puţin 65% din populaţia Uniunii. Acest sistem va putea conduce la luarea mai uşoară a deciziilor prin formarea unor majorităţi, condiţie esenţială a funcţionării Uniunii Europene.