Doamnă Prim Ministru,
Dragi membri ai guvernului român, membri ai Parlamentului și membri ai Parlamentului European,
Excelențele voastre,
Distinși invitați,
Dragi prieteni,
Sunt onorat să particip la această conferință și permiteți-mi să profit de această ocazie să mulțumesc gazdelor noastre extraordinare nu doar pentru organizarea excepțională ci și pentru ideea de a organiza această întâlnire. 
Consider că nu există un moment mai potrivit pentru a discuta despre coeziune și prosperitate în Uniunea Europeană decât acesta, când ne confruntăm cu toții cu provocări multiple pe care nu trebuie să le gestionăm separat, ci împreună, printr-un exercițiu complicat de multifuncționalitate și flexibilitate, atribuit mai degrabă contorsioniștilor decât politicienilor.
Fără îndoială, Uniunea Europeană, așa cum o știm cu toții, trece prin schimbări drastice și bruște. Este rapidă, dinamică și câteodată generează confuzie. Cu toate acestea, indiferent de dificultățile cu care s-a confruntat în trecut, Uniunea Europeană nu și-a pierdut niciodată abilitatea de a insufla speranță atât pe plan intern, cât și internațional.
Ca actor global, Uniunea Europeană a devenit un exemplu de cooperare și integrare regională. Chiar dacă provocările cu care ne confruntăm astăzi depășesc cu mult atât granițele teritoriale ale Uniunii cât și dezbaterile politice internaționale consacrate, Uniunea Europeană a reușit să devină un centru de „putere discretă”, contribuind semnificativ la o schimbare către multilateralism, demonstrând că forța militară nu mai este singura unitate de măsură în evaluarea puterii actorilor globali.
Paradigma puterii în relațiile internaționale s-a schimbat. Puterea poate fi privită astăzi drept un joc de șah tridimensional în care capacitatea militară, dezvoltarea economică și legitimitatea cântăresc egal.
În acest context, merită menționat că rolul Uniunii Europene ca actor global depinde foarte mult de rezolvarea problemelor interne arzătoare. Trebuie să recunoaștem că recăpătarea legitimității Uniunii Europene prin depășirea tuturor obstacolelor din calea obținerii consensului între statele membre este, la nivel global, la fel de importantă ca îmbunătățirea nivelului de dezvoltare economică și integrare.
Doamnelor și domnilor, 
Anul viitor va fi unul plin de provocări pentru noi toți. Pe lângă suportarea consecințelor primului eșec major de la crearea Uniunii, „Brexit-ul”, vom fi, de asemenea, martorii unei confruntări a ideologiilor în bătălia pentru alegerile europene.
În acest context, cred cu tărie că ar trebui să jucăm cu toții un rol mai important și să încurajăm toate instituțiile europene să facă demersurile necesare pentru a păstra coeziunea socială la nivelul societăților noastre, care sunt caracterizate de etape de dezvoltare și ambiție diferite. Datorită implicațiilor sale macroeconomice și sociale, Politica de Coeziune a Uniunii Europene poate fi considerată drept cel mai important instrument de corectare a dezechilibrelor regionale și de creștere a bunăstării cetățenilor.  
Documentul de reflecţie referitor la viitoarea construcţie a bugetului Uniunii pentru perioada 2021-2027, care se referă și la structura alocărilor financiare pentru politicile europene, readuce reformarea politicii de coeziune a UE în prim-planul agendei europene.
Având în vedere importanța majoră a fondurilor de coeziune pentru viitorul Uniunii, aș vrea să evidențiez ceea ce experiența noastră comună ne-a învățat: chiar dacă banii contează și contează mult, dezbaterea noastră nu se referă la bani, ci la solidaritate. Politica de coeziune nu este nici o organizație caritabilă, nici un dar pentru cei nevoiași, este o investiție rațională într-un viitor comun bazat pe dezvoltare și prosperitate, bazat pe crearea unei piețe unice menite să genereze bunăstare pentru toate statele membre. Politica de Coeziune nu este o politică „de ajutor pentru vecin”, ci o încercare de a crea o piață mai flexibilă, mai eficientă și mai profitabilă pentru a asigura prosperitate și creștere a nivelului de trai pentru toți cetățenii europeni.
Acesta este motivul pentru care viitorul Europei și implicit viitorul României depind de o ancorare fermă în jurul unui pol democratic de stabilitate pe de-o parte și în jurul unuia de prosperitate pe de altă parte.
Doamnelor și domnilor, 
Această viitoare reformă contează pentru noi. Având în vedere perspectiva scăderii ritmului convergenţei la nivel European, două din temele care ne preocupă sunt menținerea alocărilor pentru Politica de Coeziune şi Politica Agricolă Comună şi evaluarea intenţiilor unora de a propune noi condiţii de convergenţă pentru implementarea viitorului cadru financiar.
Nu putem vorbi despre credibilitatea şi solidaritatea proiectului european şi, în același timp, să solicităm statelor membre din Europa Centrală și de Est să-și revalideze legitimitatea după aproape două decenii de aprofundare a integrării. Nu înseamnă oare acest lucru o condiţionare a fondurilor de coeziune?
Consider că ne aflăm cu toții într-un punct de turnură în ceea ce privește construirea viitorului nostru. Trebuie să revenim asupra importanței solidarității ca idee centrală a proiectului european și să învățăm din neputința proprie în ceea ce privește gestionarea subiectelor sensibile precum naționalismul local izvorât ca răspuns la tendințele globale, criza migrației și apariția unor mișcări populiste. Consider că, în loc să ajustăm criteriile procesului decizional prin presupuneri calitative discutabile ce încurajează dezintegrarea politică și percepțiile interpretabile ce duc la erodarea, din interior, a construcției europene, ar trebui mai bine să rămânem la utilizarea unor date cantitative imparțiale stabilite de Sistemul Statistic European creat în acest scop.  
Trebuie să recunosc că resping cu fermitate ideea de a făuri o Europă cu mai multe viteze, o construcție în care „suntem cu toții europeni, dar unii sunt mai europeni decât alții”, un sistem în care vor prevala bariere mentale și instituționale ridicate de noțiuni de centru și periferie, de apartenență și excludere (sau aproape excludere).
Pe lângă a ne face contraproductivi și a genera un conflict constant între statele membre, o astfel de abordare ricoșează și contribuie la degradarea rolului Uniunii Europene ca actor global, puternic și legitim.   
În aceste condiții, se pare că ne aflăm cu toții în fața unei decizii grele, dar importante în ceea ce privește viitorul nostru comun. Vom alege divizarea în detrimentul unității, izolaționismul în detrimentul cooperării, criticile în detrimentul dialogului? Vom deschide calea pentru o Europă puternică, bazată pe dezvoltare economică și implicare socială sau ne vom lăsa învinși de consecințele greșelilor noastre din trecut? Consider că acestea sunt întrebări importante ce necesită răspunsuri oneste pentru a putea garanta că următorul cadru financiar multianual va asigura resursele necesare Uniunii Europene în gestionarea provocărilor actuale și viitoare.
Doamnelor și domnilor, 
Suntem onorați că România va deține anul viitor Președinția Consiliului Uniunii Europene. Sibiu, unul dintre cele mai frumoase orașe cu un bagaj istoric aparte în România va găzdui summitul dedicat viitorului Uniunii Europene. În calitate de politician liberal și pro-european, sunt optimist cu privire la concluziile ce se vor contura în urma întâlnirii de anul viitor din Sibiu.
Cu toate acestea, succesul președinției deținute de România depinde și de răspunsurile oneste și cuprinzătoare pe care le vom creiona fiecare dintre noi la unele dintre cele mai profunde întrebări ce pot încheia sau rupe orice înțelegere politică.
Poate fi „Brexit-ul” atribuit exclusiv britanicilor? Cum putem preveni pe viitor astfel de tendințe? Sunt grecii singurii responsabili pentru criza lor financiară? Cum putem consolida piața unică? Este criza migrației un obstacol de nedepășit? Cum putem noi aspira la crearea unei vecinătăți stabile, democratice și prospere fără a ști cum putem obține consens? Atâta timp cât competiția pare să domine cooperarea iar agresiunea, inclusiv cea militară și cu siguranță cea simbolică este în creștere, cum ne putem noi reevalua prioritățile?
Consider că varianta cea mai ușoară și cea mai eficientă de a genera răspunsuri la întrebările anterioare este aceea de a eficientiza Politica de Coeziune europeană. Acest instrument, folosit adecvat, are capacitatea de a preveni adâncirea oricăror clivaje existente și de a vindeca rănile trecutului.
În concluzie, întorcându-mă la începutul discursului meu, vă reamintesc că Uniunea Europeană nu și-a pierdut niciodată abilitatea de a insufla speranță atât pe plan intern, cât și global. De aceea, vă invit pe toți să acționați împreună și să dovediți că această afirmație este adevărată!  
Vă mulțumesc!