Redăm integral mesajul senatorului USR
Apartenența la NATO, o reafirmare necesară
La 29 martie s-au împlinit 15 ani de când România a devenit stat membru cu drepturi depline în Alianța Nord-Atlantică. Nu pot să nu le aduc omagiul nostru celor care au participat în teatrele de operații, veteranilor și eroilor căzuți la datorie în misiunile NATO.
NATO, cea mai longevivă alianță militară din istoria Europei, garantul celei mai lungi perioade de pace din ultima mie de ani, dar și unul dintre cele mai selecte cluburi politice, a admis în 2004 că România merită să facă parte din acest mecanism de apărare colectivă.
În Balcani, Irak și Afganistan, în comandamentele multinaționale, în exercițiile militare și pe Flancul Estic, contingentele românești au contribuit la succesul NATO și la dezvoltarea solidarității aliate. În ciuda dotării și înzestrării sale deficitare, România este apreciată pentru calitatea capitalului său uman și pentru solidaritatea de care a dat dovadă în momente importante.
Apartenența noastră la NATO nu s-a câștigat ușor. Au fost necesare sacrificii, decizii grele, ne-am confruntat cu problemele inerente tranziției de la o Armată organizată pe model sovietic la una modernă, profesionistă. În NATO noi am intrat nu doar cu Armata României, ci cu întreaga țară. Poate că acum memoria acestui fapt s-a mai estompat. Au fost uitate probabil momentele de început, atunci când ne-am asumat condiții și obiective care păreau greu de îndeplinit, pentru că vizau nu doar criterii militare, ci dimpotrivă: majoritatea lor se refereau la situația politică și economică a întregii țări.
A fost nevoie de un efort permanent și constant, efort pe care îl cunosc nu doar ca român, ci și ca ofițer al Forțelor Aeriene. Și a mai fost nevoie de aderența întregii Românii, nu numai a militarilor, la un sistem nou de valori și principii. Din punct de vedere militar, România ar fi putut să intre mai repede în NATO, mai devreme de 2004. Însă din punct de vedere politic și al reformelor democratice interne acest pas nu a fost deloc ușor.
Câți își mai aduc aminte că printre valorile trans-atlantice la care România trebuia să adere se afla și existența unui stat de drept?
Astăzi țara noastră a ajuns să se confrunte din nou cu probleme foarte grave în justiție. Probleme care, fără nicio îndoială, acum 15 ani ne-ar fi blocat intrarea în NATO. În acest moment solemn, țin să le transmit tuturor românilor ca, atunci când veți merge la vot pentru referendumul pentru Justiție, să nu uitați acest lucru!
Pentru că apartenența noastră la NATO presupune și o justiție independentă, care să combată marea și mica corupție. Și mai înseamnă un stat de drept care nu poate fi compatibil cu oficiali penali aflați în poziții cheie. Pentru că un guvern dintr-o țară aliată care se confruntă cu corupția reprezintă o vulnerabilitate nu doar pentru cetățenii statului respectiv, ci și pentru NATO. Un guvern dintr-o țară care are oficiali cu condamnări penale nu poate fi de încredere pentru aliați și reprezintă un pericol, nu mai poate fi un aliat credibil pe plan internațional. Un guvern dintr-o țară aliată care își blochează programele majore de înzestrare, care decapitează conducerea Armatei din interese de partid și care exercită presiuni politice reprezintă o poartă larg deschisă pentru riscuri și amenințări foarte mari pentru întreaga națiune.
Uniunea Salvați România reafirmă cu fermitate apartenența țării noastre la NATO.
Pentru că, dragi români, permiteți-mi să vă reamintesc:
NATO suntem noi! Iar România este NATO!