„Am avut, în această dimineață, o întâlnire oficială cu domnul Gianni Buquicchio, Președintele Comisiei de la Veneția. Apreciez foarte mult această întâlnire, cunoșteam personalitatea Președintelui Comisiei de la Veneția și am avut un schimb de păreri foarte util, având în vedere că România, în anul 2002, atunci când am făcut revizuirea Constituției, a cerut o opinie Comisiei de la Veneția care, parțial, a fost luată în considerare.
Ulterior, în 2012, când s-a pus din nou problema revizuirii Constituției în România, au existat și alte consultări cu Comisia de la Veneția, proiectul de revizuire a Constituției fiind transmis Comisiei de la Veneția pentru observații și sugestii.
De asemenea, actualul ministru al Justiției a participat, în urmă cu aproximativ două sau trei săptămâni, la una dintre cele patru sesiuni pe care Comisia de la Veneția le organizează anual. Dacă nu mă înșel, domnul ministru Tudorel Toader a fost la Veneția, unde a și prezentat situația referitoare la ancheta făcută de DNA asupra adoptării, de către Guvern, a Ordonanței de Guvern numărul 13.
Am discutat cu domnul Gianni Buquicchio chestiuni care țin, mai degrabă, de ceea ce numim statul de drept și probleme de ordin constituțional și am fost bucuros să aud din partea sa că este un bun cunoscător al arhitecturii constituționale din România și al sistemului pe care îl avem. În discuția cu domnia sa am trecut în revistă lucruri care sunt, îndeobște, cunoscute ca de exemplu, practica ce a devenit abuzivă, în decursul anilor, din partea guvernelor succesive, din România, de a utiliza excesiv ordonanțele de urgență, lucru care afectează rolul Parlamentului, rolul dezbaterii, calitatea dezbaterilor. Este un deziderat pe care îl împărtășesc acela ca actualul Guvern să micșoreze cadența aprobării ordonanțelor de urgență.
De asemenea, am discutat despre suprapunerea puterilor executive în stat. Este una dintre observațiile pe care Comisia de la Veneția le-a făcut pe proiectul de Constituție pe care noi l-am trimis în perioada despre care am vorbit mai înainte. Și este o necesitate ca viitoarea revizuire să limpezească ceea ce este România: o republică parlamentară sau altceva. Pentru că, altfel, conflictul dintre puterile executive va rămâne o caracteristică a acestei perioade politice.
M-am bucurat că am găsit un interlocutor foarte bine pus la punct cu realitățile politice nu numai din România, dar și din alte țări din Europa și, pentru mine, aș spune că a fost un bilanț pozitiv al acestei discuții.”