I. PREZENTARE GENERALĂ
a. Istoric, obiective, componență
Adunarea Parlamentară a Francofoniei (APF) - adunarea consultativă a Organizaţiei Internaţionale a Francofoniei, reprezintă legătura democratică între guvernele şi popoarele francofone. Acest „Parlament al Parlamentelor Francofone” se constituie într-un forum de dezbateri şi de schimb de informaţii, care acţionează pentru promovarea păcii, democraţiei şi drepturilor omului, sprijină educaţia, cercetarea şi dezvoltarea durabilă, precum şi întărirea solidarităţii pe care folosirea limbii franceze o stabileşte între membrii săi, contribuind, astfel, la instaurarea unui veritabil dialog între culturi şi civilizaţii.
Precursoare a APF de astăzi, Asociaţia Internaţională a Parlamentarilor de Limbă Franceză, constituită în 1967, la Luxemburg , reunea 23 de parlamente din Africa, America, Asia, Europa şi Oceania. Principalul deziderat al parlamentarilor, cel de creare a unui nucleu guvernamental de cooperare francofonă, s-a concretizat la data de 20 martie 1970[1] când a fost constituită Agenţia de Cooperare Culturală şi Tehnică (ACCT) care a devenit, în 1998, Organizaţia Internațională a Francofoniei (OIF).[2] Prin adoptarea, de către OIF, a Cartei Francofoniei, organizaţia parlamentară a primit oficial statutul de „adunare consultativă a Francofoniei”, fapt ce a condus la transformarea acesteia în Adunarea Parlamentară a Francofoniei (iulie 1998).
În prezent, APF este compusă din secţiuni membre, asociate sau cu statut de observator, reprezentând 90 de parlamente naţionale sau regionale din Africa, America, Asia-Pacific şi Europa.
Secţiunile membre aparţin unor state sau comunităţi în care limba franceză este limbă oficială, se foloseşte în administraţie sau este vorbită în mod curent (56 de secţiuni membre, între care Belgia, Canada, Elveţia, Franţa, Grecia, Jura, Luxemburg, Monaco, Ontario, România, Québec, Vietnam).
Secţiunile asociate aparţin statelor sau comunităţilor care utilizează limba franceză îndeosebi în cadrul reuniunilor internaţionale şi care sprijină folosirea, învăţarea şi difuzarea limbii franceze (15 secţiuni asociate, între care Albania, Andorra, Bulgaria, Cantonul Geneva, Republica Macedonia de Nord, Republica Moldova, Lituania, Polonia, Serbia, Ungaria).
În scopul întăririi cooperării şi promovării valorilor francofone pe plan internaţional, APF poate acorda statutul de observator permanent (19 observatori, între care parlamentele Bosniei și Herţegovinei, Croaţiei, Georgiei, Kosovo, Letoniei s.a., Uniunea Interparlamentară, Parlamentul Panafrican, Confederaţia Parlamentară a Americilor s.a. ).
Principalele obiective statutare ale APF sunt:
Din patru în patru ani, APF elaborează şi adoptă un Cadru strategic - document programatic care statuează priorităţile de acţiune, ţintele de performanţă, precum şi măsurile şi resursele avute în vedere pentru atingerea obiectivelor sus menţionate. În prezent, este în curs de implementare Cadrul strategic al APF pentru perioada 2019-2022 a cărui deviză este Transparenţă - Dinamism - Modernitate – Solidaritate.
Cel de al doilea document programatic al APF este Programul multilateral anual de dezvoltare parlamentară prin care, cu sprijinul financiar şi logistic al OIF, APF furnizează asistenţă parlamentelor aflate în procese de tranziţie/consolidare democratică.
Aprofundarea şi întărirea constantă a relaţiilor cu OIF au condus, în timp, la diversificarea domeniilor de intervenţie ale APF şi la transformarea APF într-un actor din ce în ce mai relevant al Francofoniei instituţionale în plan internaţional. În acest sens, pot fi menționate:
- participarea constantă a reprezentanţilor APF la reuniunile OIF;
- înaintarea de avize şi de recomandări celor trei instanţe recunoscute de Carta OIF: Conferinţa ministerială, Consiliul permanent şi Conferinţa şefilor de stat şi guvern a ţărilor ce au în comun limba franceză (Sommet-ul);
- colaborarea permanentă cu cei patru operatori direcţi ai OIF: Agenţia Universitară a Francofoniei (AUF), TV5 Monde, Universitatea Senghor din Alexandria şi Asociaţia Internaţională a Primarilor Francofoni (AIMF), precum şi cu alte organisme şi asociaţii francofone regionale şi internaţionale;
- participarea parlamentarilor francofoni, la invitaţia OIF, la misiuni de prevenire sau de soluţionare pe cale paşnică a conflictelor şi la misiuni de observare a alegerilor în diferite state membre ale OIF.
b. Structură organizatorică şi funcţionare
Adunarea plenară este alcătuită din delegaţiile secţiunilor membre, asociate şi cu statut de observator permanent, şi se reuneşte o dată pe an, în sesiune plenară.
Plenul APF adoptă rezoluţii pe teme de interes pentru comunitatea francofonă, în domeniile economic, politic, social şi cultural, precum şi avize şi recomandări, pe care le transmite Conferinţei ministeriale, Consiliului permanent şi Sommet-ului OIF.
Biroul este compus din 28 de membri, aleşi astfel încât să reflecte echitabil componenţa geografică a Adunării, și este condus de preşedinte, un prim-vicepreşedinte, şase vicepreşedinţi şi un trezorier, aleşi pentru un mandat de doi ani. Secretarul general parlamentar, preşedinţii Adunărilor Regionale, preşedinţii Comisiilor permanente, preşedinta Reţelei Femeilor parlamentare şi preşedintele Reţelei Tinerilor parlamentari sunt membri de drept ai Biroului. Biroul se reuneşte la convocarea preşedintelui APF, de cel puţin două ori pe an.
Delegaţia permanentă este alcătuită din următorii membri ai Biroului: preşedintele, secretarul general parlamentar, primul vicepreşedinte, vicepreşedinţii şi trezorierul.
Comisiile permanente ale APF sunt:
· Comisia politică;
· Comisia pentru educaţie, comunicaţii şi cultură, în cadrul căreia funcționează Subcomisia pentru educaţie;
· Comisia pentru afaceri parlamentare;
Comisiile se reunesc în timpul sesiunii plenare anuale, precum şi între sesiuni, la iniţiativa preşedintelui comisiei sau la solicitarea majorităţii membrilor. Din doi în doi ani, fiecare comisie alege, dintre delegaţii secţiunilor membre propuşi de Adunările Regionale, un preşedinte, doi vicepreşedinţi şi mai mulţi raportori. Fiecare secţiune a APF este reprezentată în cel puţin o comisie.
Adunările regionale reunesc secţiunile membre ale unei regiuni geografice (Europa, America, Africa şi Asia), funcţionează după un regulament propriu, cu respectarea Regulamentului APF, şi sunt responsabile cu punerea în practică a obiectivelor APF în contextul particular al regiunilor.
Adunarea Regională Europa
Adunarea Regională Europa (ARE) este alcătuită din cele 31 de secţiuni europene ale APF, dintre care 12 secţiuni membre, 11 secţiuni asociate şi 8 secţiuni cu statut de observator.
Conducerea ARE este asigurată de preşedintele ales (Însărcinatul cu Misiunea Europa), cu un mandat de doi ani, şi de Conferinţa Preşedinţilor, compusă din preşedinţii secţiunilor membre. ARE lucrează în sesiune plenară o dată pe an, iar Conferinţa Preşedinţilor se reuneşte de două ori pe an, o dată în marja sesiunii plenare şi o dată inter-sesional. Secretariatul este asigurat de parlamentul din care face parte preşedintele ales al ARE.
Reţelele APF
Reţeaua femeilor parlamentare reuneşte toate femeile membre ale secţiunilor parlamentare şi are ca obiectiv promovarea participării femeilor la viaţa politică, economică, socială şi culturală. Rețeaua se reuneşte anual, cu prilejul sesiunii plenare a APF, şi, după caz, între sesiuni.
Reţeaua de luptă împotriva HIV/SIDA, malariei şi tuberculozei îşi desfăşoară activitatea sub egida Comisiei pentru educaţie, comunicaţii şi cultură a APF. Membrii Reţelei se reunesc anual pentru a discuta situaţia în plan naţional şi internaţional în domeniu, lucrările fiind prezidate de Preşedintele Comisiei.
Reţeaua tinerilor parlamentari reuneşte membrii secţiunilor parlamentare cu vârste de până la 40 de ani. Reţeaua colaborează îndeaproape cu comisiile permanente ale APF şi adoptă moţiuni, rezoluţii, avize sau recomandări pe care le prezintă plenului APF.
Secretariatul general al APF este condus de Secretarul general parlamentar, ales de Adunare, dintre membrii acesteia, la propunerea oricărei secţiuni, cu un mandat de doi ani, şi de un Secretar general administrativ, numit de preşedintele în exerciţiu al Adunării, la propunerea Secretarului general parlamentar, cu un mandat de doi ani.
Sediul Secretariatului general se află la Paris.
Sub egida APF funcţionează şi Asociaţia Secretarilor generali ai Parlamentelor Francofone (ASGPF), care se reuneşte o dată pe an.
Limba oficială şi de lucru a APF şi ASGPF este franceza.
Din doi în ani, în marja sesiunii plenare, APF organizează, cu sprijinul financiar şi logistic al OIF, o reuniune a Parlamentului Tinerilor Francofoni. Documentele adoptate de PTF sunt prezentate plenului APF în cadrul unei sesiuni de lucru comune.
II. PARTICIPAREA PARLAMENTULUI ROMÂNIEI LA APF
Parlamentul României a obţinut în anul 1993 statutul de membru asociat, iar începând cu data de 11 iulie 2016, o dată cu aprobarea, de plenul APF, a solicitării secţiunii române de modificare a statutului său în sensul alinierii la nivelul de reprezentare al ţării noastre în cadrul OIF, a devenit membru cu drepturi depline al APF.
Delegaţia Parlamentului României la APF (Secţiunea română a APF) este alcătuită din 8 membri, fiecare dintre aceştia optând pentru calitatea de membru al uneia dintre cele patru comisii permanente ale APF. Numărul de reprezentanţi ai secţiunii la reuniunile APF este stabilit de Biroul Adunării.
Parlamentul României a organizat, printre altele: trei Conferințe ale Președinților Secțiunilor Europene ale APF (2006, 2014, 2018); Reuniunea Biroului APF cu ocazia celui de-al 21-lea Sommet al Francofoniei, București, 2006; participarea delegației Reţelei femeilor parlamentare a APF la Conferinţa Femeilor Francofone, București, 2017, eveniment co-organizat de România şi OIF, sub înaltul patronaj al Preşedintelui României.
Februarie 2021
[1] Începând cu anul 1988, ziua de 20 martie este sărbătorită ca "Zi Internaţională a Francofoniei".
[2] În prezent, OIF reunește 87 de state şi guverne din întreaga lume, dintre care 68 au statut de membru şi 19 de observator. România a devenit membru observator al comunităţii statelor şi guvernelor având în comun limba franceză cu prilejul Sommet-ului de la Versailles, din 1991. În 1993, prin decizia Sommet-ului din Mauritius, România a obţinut statutul de membru cu drepturi depline al OIF.