Muncitorii migranţi, traficul de persoane, xenofobia şi drepturile omului

Rezoluţie adoptată prin consens* de cea de-a 118-a Adunare

(Cape Town, 18 aprilie 2008)

 

Cea de-a 118-a Adunare a Uniunii Interparlamentare,

Amintind că Declaraţia Universală a Drepturilor Omului afirmă că toţi oamenii se nasc liberi şi egali în demnitate şi drepturi şi că toţi indivizii dispun de drepturile şi libertăţile proclamate de acest instrument,

Reafirmând obligaţia statelor de a garanta că toţi indivizii, fără nici un fel de diferenţiere, se bucură de drepturile enumerate în Pactul internaţional privind drepturile civile şi politice, Pactul internaţional privind drepturile economice, sociale şi culturale, Convenţia privind drepturile politice ale femeilor, Convenţia pentru eliminarea tuturor formelor de discriminare împotriva femeilor, Convenţia privind drepturile copilului, Declaraţia UNESCO privind rasa şi prejudecăţile rasiale, Convenţia internaţională pentru eliminarea tuturor formelor de discriminare rasială, Convenţia ONU împotriva criminalităţii transnaţionale organizate şi Protocolul său facultativ pentru prevenirea, eliminarea şi pedepsirea traficului de persoane, în special femei şi copii, şi Convenţia internaţională privind protecţia drepturilor tuturor muncitorilor migranţi şi ale membrilor familiilor acestora, 

Amintind că Declaraţia şi Programul de acţiune de la Durban, adoptate de Conferinţa mondială din 2001 împotriva rasismului, discriminării rasiale, xenofobiei şi intoleranţei asociate, constituie un angajament global de eliminare completă a flagelurilor rasismului, discriminării rasiale, xenofobiei şi intoleranţei asociate, 

Ţinând seama de instrumentele internaţionale fără caracter obligatoriu, inclusiv Principiul 12 şi Linia directoare 4 ale Principiilor şi Liniilor Directoare Recomandate privind drepturile omului şi traficul de persoane, elaborate de Biroul Înaltului Comisar al Naţiunilor Unite pentru Drepturile Omului,

Amintind că Articolul 6 al Declaraţiei privind dreptul la dezvoltare, adoptată de Adunarea Generală a Naţiunilor Unite, în rezoluţia sa nr. 41/128, afirmă că « toate statele trebuie să coopereze pentru promovarea, încurajarea şi întărirea respectării universale şi efective a tuturor drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale pentru toţi, fără nici o diferenţiere legată de rasă, sex, limbă sau religie »,

Recunoscând pertinenţa altor instrumente, inclusiv Convenţia privind sclavia şi Convenţiile OIM nr. 92, privind munca forţată şi 182, privind cele mai rele forme de muncă a copiilor,

Ţinând seama de definiţia traficului de fiinţe umane, stabilită în Protocolul pentru prevenirea, eliminarea şi pedepsirea traficului de persoane, în special femei şi copii,

Ţinând seama totodată de definiţia contrabandei cu persoane, enunţată în Protocolul împotriva contrabandei de migranţi pe uscat, pe apă şi în aer, care completează Convenţia Naţiunilor Unite împotriva criminalităţii transnaţionale organizate,    

Cunoscând că, în conformitate cu Principiile şi Liniile Directoare Recomandate privind drepturile omului şi traficul de persoane, « statele au obligaţia, în virtutea dreptului internaţional, să acţioneze cu diligenţa necesară pentru prevenirea traficului, anchetarea şi aducerea în justiţie a făptuitorilor şi să acorde asistenţă şi protecţie victimelor »,

Cunoscând totodată eforturile realizate de UIP şi UNICEF pentru îmbunătăţirea legislaţiei naţionale anti-trafic în întreaga lume, prin publicarea, în 2005, a Ghidului pentru parlamentari cu tema « Combaterea traficului de copii »,  

Constatând că globalizarea le-a dat ţărilor o şansă de dezvoltare, dar, în acelaşi timp, a accentuat inegalităţile structurale şi sărăcia şi nu a fost însoţită de recunoaşterea faptului că drepturile omului sunt importante în elaborarea şi punerea în practică a programelor de combatere a sărăciei, a marginalizării şi excluderii sociale,

Cunoscând că un număr tot mai mare de oameni trăiesc şi muncesc în prezent în afara patriei lor, 

Constatând că drepturile în materie de muncă, migraţia legală, circulaţia şi mobilitatea indivizilor şi schimbările în forţa de muncă tind să fie excluse din proiectele de liberalizare a comerţului care îşi propun să dezvolte procesele de integrare economică şi comerţul liber, 

Considerând că diversitatea culturală şi interacţiunea economică dintre popoarele lumii sunt importante şi că societatea globală trebuie să fie pluralistă şi să se bazeze pe imperativele diversităţii culturale, egalităţii de gen şi toleranţei rasiale, etnice şi religioase, favorizând totodată integrarea şi prevenind conflictele şi distrugerile, 

Considerând de asemenea că Obiectivele ONU de Dezvoltare ale Mileniului nu vor fi atinse decât atunci când statele vor recunoaşte în totalitate şi la nivel global că drepturile omului – civile, politice, economice, sociale şi culturale – sunt universale şi indivizibile, interconectate şi interdependente, şi că se consolidează reciproc,    

Convinsă că procesul de integrare, care are loc în numeroase regiuni ale lumii, trebuie să includă – în plus faţă de integrarea economică – integrarea politică, socială şi culturală, care facilitează fluxurile migraţioniste între popoare, în scopul apărării drepturilor migranţilor în general, şi ale celor ale grupurilor vulnerabile, precum femeile şi copiii, în particular,

Amintind că panelul cu tema Migraţia şi dezvoltarea, organizat la cea de-a 112-a Adunare a UIP, a stabilit că dezbaterea globală privind migraţia şi dezvoltarea trebuie să includă « cei trei D » - demografie, dezvoltare şi democraţie – care sunt principalele forţe ale migraţiei ; amintind de asemenea prezentarea, la cea de-a 112-a Adunare a UIP, a Raportului Comisiei Globale privind Migraţiile Internaţionale, precum şi panelul cu tema Naţionalitate şi apatridie, organizat cu aceeaşi ocazie de UIP şi de Înaltul Comisar al Naţiunilor Unite pentru Refugiaţi,   

Afirmând că migraţia poate şi trebuie să aducă beneficii atât pentru ţările sursă, cât şi pentru cele de destinaţie şi, mai important, pentru migranţi şi familiile acestora,    

Conştientă de contribuţiile economice, sociale şi culturale pe care migranţii le pot aduce în ţările de destinaţie şi de origine,

Cunoscând că inegalitatea de gen afectează şansa fiecărui individ de a participa pe piaţa muncii şi de a migra, precum şi că impactul de gen al politicilor statelor în domeniul migraţiei sporeşte vulnerabilitatea femeilor în raport cu încălcarea drepturilor omului, 

Cunoscând că muncitorii migranţi şi familiile lor, îndeosebi copiii şi migranţii fără documente, constituie un grup vulnerabil ale cărui drepturi fundamentale trebuie apărate,

Convinsă că traficul de persoane constituie o crimă gravă şi o încălcare a drepturilor omului, ce trebuie combătute prin cooperare în plan internaţional şi acţiune la nivel naţional,

Cunoscând că interzicerea sclaviei face parte din dreptul internaţional cutumiar şi consituie jus cogens, şi reamintind guvernelor şi parlamentelor necesitatea de a-şi onora obligaţiile internaţionale asumate şi de a coopera în plan internaţional pentru întărirea aplicării legii,

Cunoscând de asemenea că xenofobia, rasismul, sexismul şi intoleranţa asociată afectează grav umanitatea şi ameninţă existenţa a populaţii întregi, că unii imigranţi se confruntă cu dificultăţi de integrare în societăţile de destinaţie şi că după 11 septembrie au apărut noi forme de xenofobie şi rasism,

Subliniind că exploatarea sexuală a femeilor este una dintre cele mai răspândite manifestări ale traficului de persoane,

Subliniind că una dintre consecinţele negative directe ale lipsei unei abordări multilaterale, largi şi cuprinzătoare, a politicii în domeniul migraţiei şi a restricţiilor la migraţia legitimă a fost creşterea fenomenului de respingere, abuzul, relele tratamente, agresiunea şi marginalizarea migranţilor, având ca efect comportamente infracţionale de tipul traficului de persoane şi al crimelor determinate de ura xenofobă,

Conştientă că migraţia forţei de muncă poate produce un gol în potenţialul de resurse umane al ţărilor de origine şi are un efect negativ asupra stabilităţii şi funcţionalităţii familiilor, în special atunci când principalul susţinător al familiei lipseşte pentru perioade îndelungate,

Convinsă că respectarea drepturilor omului constituie o provocare socială de anvergură globală, şi că migraţia în contextul unor politici neadecvate şi ineficiente, traficul de persoane şi xenofobia constituie tot atâtea ameninţări la adresa drepturilor fundamentale ale omului, a libertăţii şi bunăstării individuale,

1.       invită parlamentele membre ale UIP să promoveze şi să apere în mod real drepturile fundamentale ale omului pentru migranţi, în conformitate cu instrumentele internaţionale, ca de exemplu Declaraţia Universală a Drepturilor Omului ; să facă cunoscute şi să promoveze bune practici ale parlamentelor naţionale în scopul unei înţelegeri cuprinzătoare a problemelor şi oportunităţilor asociate migraţiei ; să constituie comisii specializate în domeniul migraţiei, cu rolul de a apăra eficient drepturile migranţilor şi de a găsi soluţii pentru problemele migraţiei şi modalităţi de maximizare a avantajelor migraţiei, acordând o atenţie specială grupurilor vulnerabile, cum ar fi femeile şi copiii ;

2.       recomandă includerea sistematică a temei migraţiei pe agenda dialogului parlamentar dintre ţările de origine, de tranzit şi de destinaţie, în scopul unei abordări parlamentare focalizate, adaptate particularităţilor fiecărui flux migraţionist ; 

3.       face apel la statele membre ONU care nu au făcut încă acest lucru, să aibă în vedere semnarea şi ratificarea Convenţiei internaţionale privind protecţia drepturilor tuturor muncitorilor migranţi şi ale membrilor familiilor acestora ;

4.       roagă insistent guvernele ţărilor dezvoltate să recunoască importanţa economică a migraţiei în cadrul acordurilor de liberalizare a comerţului şi să îmbunătăţească condiţiile de viaţă ale migranţilor în întreaga lume, în scopul contracarării consecinţelor negative ale liberalizării comerţului şi al transformării globalizării « într-o forţă pozitivă pentru toţi oamenii lumii », aşa cum se arată în Declaraţia Mileniului a Naţiunilor Unite ;

5.       încurajează guvernele şi parlamentele să stabilească parteneriate între state, organizaţii internaţionale şi societatea civilă, pentru gestionarea migraţiei într-o manieră echitabilă, corectă şi transparentă şi într-un spirit de solidaritate reciprocă ;

6.       face apel la UIP, la parlamente şi guverne să promoveze o înţelegere nouă, mai cuprinzătoare, inclusivă şi universală a migraţiei şi să realizeze o analiză aprofundată a cauzelor şi consecinţelor migraţiei, utilizând în acest scop date suficient dezagregate, în special pe criterii de gen ;

7.       solicită ţărilor de destinaţie să-şi coordoneze politicile în domeniul migraţiei cu cele ale ţărilor de origine şi de tranzit, în ceea ce priveşte măsurile ce trebuie luate pentru reducerea fluxurilor migraţioniste ;

8.       face apel la parlamente să fie deosebit de atente la situaţia femeilor migrante şi la vulnerabilitatea lor în raport cu dubla discriminare bazată pe rasă şi sex ;

9.       solicită dezvoltarea de date şi indicatori trans-naţionali, dezagregaţi pe criterii de gen, în scopul monitorizării modului de aplicare a legilor naţionale şi convenţiilor internaţionale, pentru a permite guvernelor să adopte decizii în funcţie de aceste informaţii ;

10.      solicită insistent ţărilor de destinaţie să asigure protecţia drepturilor muncitorilor, conform standardelor OIM, inclusiv dreptul sindical, şi să se asigure că femeile au acces egal, în baza legii, la protecţie socială şi îngrijiri de sănătate ; subliniază necesitatea implementării de programe care să permită cunoaşterea, de către femeile confruntate cu exploatarea, a drepturilor lor ; 

11.      cere insistent ţărilor de origine să dezvolte programe prin care să promoveze reinserţia muncitorilor migranţi care doresc să se întoarcă în ţările de origine, în special a femeilor, de exemplu prin punerea la dispoziţie de locuinţe, consolidarea capacităţilor şi dezvoltarea competenţelor pentru a le da acces la locuri de muncă plătite corespunzător ;

12.      solicită insistent investigarea, urmărirea penală şi judecarea traficului, realizate în forme adecvate, inclusiv a elementelor sale constitutive şi a comportamentului asociat, fie ele comise de guverne sau de actori non-statali ;

13.      face apel la parlamente şi guverne să revizuiască legislaţia în vigoare sau să adopte legi detaliate privind traficul de femei, îndeosebi referitor la combatere, aducere în justiţie, protecţie şi reabilitare ; cere totodată insistent parlamentelor să prevadă, în cadrul bugetelor naţionale, fonduri pentru aplicarea efectivă a acestor legi şi a programelor corespunzătoare ;

14.      subliniază importanţa stabilirii unor mecanisme de coordonare şi cooperare la nivelul serviciilor de menţinere a ordinii, al aparatului judecătoresc şi al organizaţiilor societăţii civile implicate în protecţia victimelor traficului de fiinţe umane ;

15.      încurajează guvernele să asigure o instruire adecvată pentru agenţii serviciilor de poliţie, să consolideze mijloacele şi tehnicile de investigare şi să înfiinţeze unităţi anti-trafic, acordând o atenţie specială egalităţii de gen şi drepturilor femeilor, şi să pregătească un plan de acţiune pentru implementarea rapidă a unor măsuri anti-trafic, globale şi universale ;

16.      aminteşte guvernelor şi parlamentelor de obligaţia, în baza dreptului internaţional, de a proteja victimele traficului, inclusiv prin procedarea la identificarea victimelor şi respectarea principiului nerespingerii (non-refoulement), asociate cu protecţia împotriva deportării sumare şi cu acordarea unor perioade de reflecţie şi/sau a unor permise de rezidenţă temporare sau permanente ;   

17.      recunoaşte că victimele traficului au dreptul la repatriere voluntară în ţara lor de origine, în virtutea Declaraţiei Universale a Drepturilor Omului, a Protocolului pentru prevenirea, eliminarea şi pedepsirea traficului de persoane, în special femei şi copii, a Pactului internaţional privind drepturile civile şi politice şi a Convenţiei pentru eliminarea tuturor formelor de discriminare rasială, precum şi dreptul de acces la reprezentanţii diplomatici şi consulari din statele ai căror resortisanţi sunt ;

18.     subliniază că investigarea eficientă a cazurilor de trafic este o formă de reparaţie pentru victime, care include dreptul acestora de a participa la investigaţii şi la procesele judiciare împotriva traficanţilor, beneficiind de o protecţie a martorilor şi de o asistenţă adecvate ;  

19.     subliniază obligaţia clară a autorităţilor competente de a asigura toate măsurile necesare pentru protecţia victimelor traficului şi de a se asigura că aceste măsuri sunt uşor accesibile ; dacă există motive întemeiate pentru a crede că o persoană este victimă a traficului, ele trebuie să se abţină de la deportare până la finalizarea procesului de identificare şi să o deporteze numai dacă repatrierea este oportună ; şi dacă vârsta victimei nu este sigură, să procedeze pornind de la presupunerea că el sau ea este un copil ;

20.      recomandă măsuri adecvate pentru protecţia tuturor victimelor, inclusiv, dar nu limitate la cazare sigură, acces la asistenţă medicală de urgenţă, servicii de traducere şi interpretariat, consiliere psihologică şi oferirea de informaţii în limbi pe care victimele le înţeleg, asistenţă pe parcursul procedurilor judiciare, formare profesională, acolo unde este cazul şi acces la educaţie pentru copii ;

21.     recomandă o perioadă de refacere şi reflecţie de cel puţin 30 de zile, susţinută de permise de rezidenţă reînnoibile, acolo unde există motive rezonabile pentru a considera că o persoană este victimă a traficului, pentru a oferi persoanei  posibilitatea de a se recupera în urma încălcării drepturilor omului, de a lua o decizie informată, în cooperare cu autorităţile şi de a-şi evalua opţiunile personale ;

22.     subliniază că protecţia victimelor traficului trebuie încorporată şi plasată în centrul legislaţiei statelor, ceea ce impune guvernelor să revizuiască legile şi politicile privind imigraţia din perspectiva impactului lor asupra victimelor traficului şi să deplaseze accentul de la controlul imigraţiei la prevenirea exploatării migranţilor şi muncitorilor şi la grija faţă de victime ; 

23.      încurajează guvernele şi parlamentele să sprijine mai mult, inclusiv prin ajutor financiar, furnizorii de servicii pentru victime ;

24.      invită parlamentarii să folosească Ghidul pentru parlamentari : combaterea traficului de persoane, care urmează să fie publicat de UIP, Oficiul ONU împotriva Drogurilor şi Criminalităţii (UNODC) şi Iniţiativa Globală a ONU împotriva Traficului de Fiinţe Umane ;

25.      face apel la toate parlamentele membre ale UIP să adopte legi prin care să interzică partidelor politice şi organizaţiilor publice sau private promovarea rasismului, sexismului, xenofobiei sau intoleranţei asociate, să adopte legi de protecţie a victimelor violenţei şi abuzului având drept cauze rasismul şi xenofobia, în special femei, copii şi migranţi, şi să dezvolte programe educative pentru consolidarea solidarităţii, a diversităţii culturale şi a toleranţei faţă de persoane de origini etnice, religioase şi culturale diferite;

26.      cere tuturor statelor membre ONU care nu au făcut încă acest lucru, să ratifice şi să aplice Protocolul pentru prevenirea, eliminarea şi pedepsirea traficului de persoane, în special femei şi copii, şi să armonizeze legislaţia naţională cu instrumentele internaţionale ;

27.     cere insistent tuturor parlamentelor membre ale UIP să adopte legi de interzicere a diseminării în mass media a ideologiilor rasiste, sexiste sau xenofobe, să dezvolte cercetările cu privire la xenofobie, rasism şi sexism, să promoveze înţelegerea acestor probleme şi să amelioreze integrarea în ţările de destinaţie ;

28.      ncurajează statele să faciliteze integrarea prin politici de îmbunătăţire a statutului muncitorilor migranţi, îndeosebi prin inserţia acestor muncitori pe piaţa muncii, instruirea tinerilor, combaterea şomajului şi adoptarea unor măsuri eficiente împotriva muncii clandestine ;

29.     cere tuturor statelor membre ONU care nu au făcut încă acest lucru să ratifice Convenţia pentru eliminarea tuturor formelor de discriminare împotriva femeilor şi Protocolul său facultativ ;

30.     propune dezvoltarea, la nivel naţional, a unui program educativ pentru aprofundarea cunoştinţelor despre drepturile omului, cu accent pe egalitatea şi libertatea persoanelor, pentru a preveni xenofobia care se propagă rapid ;        

31.     face apel la ţările dezvoltate să aibă în vedere acordarea de reparaţii morale şi compensaţiile materiale (donaţii financiare, anularea datoriei în special pentru ţările cele mai sărace, programe şi proiecte care pot contribui la bunăstare şi dezvoltare) pentru popoarele din America Latină, Asia şi Africa, care trăiesc în prezent în sărăcie datorită marginalizării şi decalajelor tehnologice decurgând, parţial, din colonizare ;

32.     invită statele care nu făcut încă acest lucru să ratifice convenţiile pentru protecţia drepturilor popoarelor indigene, în particular cele ale OIM şi UNESCO, şi să se asigure că legislaţia naţională nu contribuie sub nici o formă la discriminare, rasism şi intoleranţă asociată împotriva popoarelor indigene ;

33.     solicită insistent consolidarea alianţelor dintre parlamentele naţionale şi societatea civilă pentru promovarea de programe de studiu şi activităţi în sprijinul păcii şi dialogului între civilizaţii, al exercitării drepturilor omului şi eradicării rasismului, xenofobiei şi intoleranţei asociate ;

34.     invită statele să se asigure că legile, politicile şi practicile lor în domeniul migraţiei sunt compatibile cu programele lor de combatere a rasismului, xenofobiei şi intoleranţei asociate, şi să prevadă în mod special eliminarea tuturor criteriilor rasiste sau xenofobe aplicabile migranţilor care intră sau se află pe teritoriul lor ; 

35.     solicită statelor să dezvolte programe şi politici de combatere a violenţei sexuale împotriva femeilor şi copiilor, inclusiv a celor care sunt migranţi involuntari sau migranţi cu statut ilegal şi care se confruntă cu un risc major de violenţă sexuală motivată de discriminare rasială sau xenofobie ;

36.      încurajează guvernele să aplice strategii eficiente împotriva traficului de persoane, cum ar fi sensibilizarea, asistenţa pentru ţările în curs de dezvoltare în scopul dezvoltării economice şi al aplicării legii, precum şi oportunităţi de migraţie legală, gestionată în mod corespunzător ;

37.      recomandă adoptarea unui cod de conduită privind activităţile de salvare ale organizaţiilor şi ONG-urilor umanitare în zonele de criză sau sinistrate, pentru a se verifica că aceste activităţi nu servesc drept paravan pentru traficul de persoane, în special copii, şi să se prevadă sancţiuni de natură să împiedice orice recidivă ;

38.     reafirmă datoria statelor parte să asigure respectarea deplină a Convenţiei de la Viena privind Relaţiile Consulare, în particular în legătură cu dreptul tuturor resortisanţilor străini, indiferent de statutul lor de imigrant, de a comunica cu un oficial consular din ţara lor de origine, în cazul în care sunt arestaţi, încarceraţi sau plasaţi în custodie sau în detenţie, precum şi obligaţia statului de destinaţie de a informa fără întârziere resortisanţii străini cu privire la drepturile stabilite prin Convenţie ;

39.      face apel la ţările dezvoltate să încurajeze investiţiile în ţări recunoscute în general ca surse de migraţie şi de trafic de persoane, în cadrul unor proiecte pe termen mediu şi lung în măsură să creeze locuri de muncă pentru populaţia locală care ar putea recurge la migraţie din motive economice ;

40.     invită UIP, pornind de la rolul esenţial al parlamentelor în promovarea unei abordări a migraţiei şi traficului bazate pe drepturile omului, să încurajeze o participare parlamentară mai substanţială în procese internaţionale precum Forumul Mondial pentru Migraţie şi Dezvoltare.