Asigurarea unui echilibru între securitatea naţională, securitatea umană şi libertăţile individuale şi combaterea

ameninţării la adresa democraţiei: rolul parlamentelor

Rezoluţie adoptată în unanimitate de cea de-a 118-a Adunare

(Cape Town, 18 aprilie 2008)

 

Cea de-a 118-a Adunare a Uniunii Interparlamentare,

 

Amintind scopurile şi principiile consacrate prin Carta Naţiunilor Unite şi Declaraţia Universală a Drepturilor Omului, îndeosebi dreptul persoanei la viaţă, libertate şi securitate, precum şi faptul că fiecare om are dreptul la un standard de viaţă suficient pentru sănătatea şi bunăstarea individuale şi ale familiei,

 

Conştientă de interdependenţa dintre securitatea naţională, securitatea umană, libertăţile individuale şi democraţie,

 

Cunoscând natura multidimensională a securităţii umane şi notând că înţelegerea securităţii umane trebuie să fie dinamică şi flexibilă, pentru a răspunde numeroaselor provocări în materie, din diferite regiuni,   

 

Cunoscând totodată că democraţia este afectată, în întreaga lume, de factori precum sărăcia, şomajul, HIV/SIDA şi alte epidemii, de poluare, dezastre naturale şi violări ale drepturilor omului, precum şi de ocupaţia străină, de conflicte interstatale, de terorism, trafic de persoane şi crimă organizată,

 

Conştientă că terorismul, în toate formele sale, reprezintă o ameninţare majoră la adresa securităţii naţionale, a securităţii umane şi a libertăţilor individuale, pretutindeni în lume,

 

Profund îngrijorată de violările drepturilor omului, îndeosebi ocupaţia străină, politicile de sancţionare colectivă, detenţia fără proces, centrele secrete de detenţie, supravegherea care impietează asupra drepturilor individuale şi extrădarea către ţări care practică tortura,

 

Afirmându-şi convingerea că tortura, în toate formele sale, nu îşi are locul în secolul 21, reprezentând una din cele mai abominabile violări ale drepturilor omului şi demnităţii umane,

 

Reafirmând că parlamentelor le revine responsabilitatea de a se asigura că măsurile împotriva terorismului nu afectează dreptul de azil sau principiile care guvernează protecţia refugiaţilor, pe de o parte, şi că o astfel de protecţie nu le este refuzată celor care au nevoie de ea, pe de altă parte, şi amintind că dreptul internaţional privind refugiaţii prevede că persoanelor care au comis atrocităţi sau crime grave li se poate refuza protecţia, 

Recunoscând contribuţia parlamentelor şi influenţa lor asupra deciziilor care promovează consensul naţional şi internaţional necesar unor acţiuni eficace şi concertate în aceste domenii, 

 

1.                   roagă parlamentele să ţină seama de legătura dintre securitate, dezvoltare şi drepturile omului, aşa cum este evidenţiată în documentul final al Summit-ului Mondial, înţelegând totodată că este esenţial să se stabilească cauzele şi sursele insecurităţii umane şi să se acţioneze eficient pentru eliminarea lor ;

2.                   roagă de asemenea parlamentarii să facă eforturi pentru asigurarea securităţii umane, prin abordarea, la scară globală, a tuturor formelor actuale de insecuritate, în sferele politică, economică, socială, culturală, de mediu şi umanitară ;

3.                   roagă insistent parlamentele să adopte legislaţia care să permită ţărilor să asigure un echilibru între securitatea naţională, securitatea umană şi libertăţile individuale ;

4.                   face apel insistent la parlamente să se angajeze în realizarea Obiectivelor de Dezvoltare ale Mileniului, ca modalitate de soluţionare a problemelor sub-dezvoltării şi de combatere a marginalizării în lumea în curs de dezvoltare ;

5.                   solicită parlamentelor naţionale să adopte o legislaţie eficace de combatere a terorismului, în conformitate cu instrumentele şi angajamentele internaţionale relevante, inclusiv Strategia mondială a ONU împotriva terorismului, şi să examineze periodic această legislaţie pentru a se asigura că este pe deplin compatibilă cu securitatea naţională şi libertăţile individuale ;

6.                   subliniază că parlamentele trebuie să acţioneze pentru crearea unei situaţii în care statele se abţin să recurgă la ameninţări şi la utilizarea forţei în relaţiile internaţionale, rezolvându-şi diferendele prin dialog şi mijloace paşnice ;

7.                   face apel la parlamente să recunoască faptul că abordarea securităţii umane trebuie să ia în considerare perspectiva de gen, precum şi culturile şi patrimoniile specifice ;

8.                   invită parlamentele să verifice pertinenţa măsurilor legislative în vigoare, destinate apărării oamenilor împotriva atacurilor teroriste şi aducerii făptuitorilor în faţa justiţiei, şi să ia măsurile necesare pentru asigurarea unei protecţii adecvate ;

9.                   subliniază insistent că parlamentele trebuie să controleze activitatea guvernului, inclusiv atunci când votează bugetul şi urmăresc implementarea acestuia, pentru a se asigura că există un echilibru între securitatea naţională, securitatea umană şi libertăţile individuale şi pentru a preveni orice ameninţare la adresa democraţiei ;

10.               consideră că toate drepturile omului, statul de drept şi democraţia sunt interdependente, se consolidează reciproc şi fac parte din valorile şi principiile universale însuşite de comunitatea internaţională, şi recunoaşte necesitatea aderării universale la statul de drept şi aplicarea acestuia, atât la nivel naţional, cât şi în plan internaţional ;  

11.               recunoaşte importanţa independenţei tribunalelor în asigurarea unui echilibru între securitatea naţională, securitatea umană şi libertăţile individuale şi în prevenirea ameninţărilor la adresa democraţiei ;

12.               solicită parlamentelor să asigure un sistem eficace de participare a publicului la activitatea lor şi le invită să joace un rol central în sensibilizarea cetăţenilor cu privire la drepturile lor constituţionale, să deschidă canale de comunicare în ambele sensuri cu cetăţenii, în vederea întăririi controlului parlamentar asupra executivului şi să se asigure că guvernul este determinat să respecte drepturile şi libertăţile cetăţenilor şi să promoveze drepturile omului ; invită de asemenea parlamentele să utilizeze în acest scop tehnologiile moderne ale informaţiei şi comunicaţiilor, cum ar fi Internet-ul şi canalele speciale de satelit ; şi le încurajează să adopte legislaţia necesară pentru facilitarea procesului de participare publică ;

13.               încurajează guvernele şi parlamentele naţionale să facă eforturi sporite şi să valorifice oportunităţile oferite de activitatea Naţiunilor Unite, în scopul realizării unui consens internaţional cu privire la încheierea rapidă a unei convenţii internaţionale privind toate aspectele terorismului, incluzând o definiţie exactă a acestuia, oferind astfel tuturor ţărilor un instrument juridic comun de combatere a acestui flagel ;    

14.               cere parlamentelor să examineze toate măsurile care limitează libertăţile individuale ;

15.               condamnă opresiunea şi discriminarea cărora le cad victimă minorităţile etnice şi religioase şi solicită parlamentelor să adopte legi care să garanteze drepturile minorităţilor, să identifice toate faptele de opresiune şi discriminare împotriva lor şi să stabilească sancţiuni împotriva celor care le comit ;

16.               încurajează în mod special guvernele naţionale să-şi respecte obligaţiile internaţionale privind drepturile omului şi libertăţile individuale, atunci când elaborează profilul potenţialilor terorişti în scopul prevenirii atacurilor ;

17.               respinge aplicarea standardelor duble în materie de democraţie şi face apel la toate statele să respecte opţiunea oricărei naţiuni de a-şi alege guvernul în mod democratic ;

18.               invită guvernele să se asigure că eventualele lor proiecte de limitare a libertăţii respectă dreptul internaţional şi îndeosebi drepturile omului ;

19.               invită parlamentele naţionale să evalueze oportunitatea unor îmbunătăţiri suplimentare în propriile jurisdicţii, pentru apărarea securităţii umane şi a libertăţilor individuale ;  

20.               încurajează statele, conform practicii lor uzuale, să ratifice şi să implementeze Convenţia împotriva torturii şi a altor tratamente crude, inumane şi degradante, şi Protocolul său Facultativ ;

21.               salută constituirea Consiliului Drepturilor Omului, în baza Rezoluţiei 60/251 din 15 martie 2006 a Adunării Generale a Naţiunilor Unite, precum şi preconizatul mecanism de evaluare periodică universală, care are rolul de a ajuta Consiliul Drepturilor Omului să se ocupe de problemele drepturilor omului într-o manieră obiectivă, echitabilă şi neselectivă, prin dialog şi cooperare ;

22.               invită parlamentele să urmărească îndeaproape procesul naţional de raportare din cadrul mecanismului de evaluare periodică universală şi să se asigure că la el participă toţi factorii relevanţi, inclusiv organizaţiile non-guvernamentale şi instituţiile naţionale pentru drepturile omului, şi invită parlamentele să examineze şi să dezbată rezultatele evaluării şi să urmărească aplicarea lor ;

23.               solicită insistent statelor să stabilească, în modul cel mai adecvat, un mecanism care să asigure respectarea drepturilor omului şi rezolvarea tuturor cazurilor de încălcare sau ignorare a acestora ;    

24.               cere parlamentelor să evalueze aria de cuprindere a sistemelor de supraveghere stabilite de organismele publice şi private şi cantitatea datelor colectate de acestea, să evalueze orice modificări ale echilibrului între cetăţean şi stat şi, în cadrul acestui proces, să se asigure că legile sunt elaborate şi aplicate cu luarea în considerare viteza progreselor tehnologice ;

25.               invită parlamentele să exercite un control asupra funcţionării forţelor de menţinere a ordinii şi siguranţei, responsabilizându-le în ceea ce priveşte apărarea libertăţilor individuale în exercitarea atribuţiilor lor publice ;

26.               subliniază necesitatea instruirii forţelor de menţinere a ordinii şi siguranţei în scopul sensibilizării lor cu privire la drepturile omului atunci când se confruntă cu terorismul şi manifestările asociate ;

27.               cere insistent parlamentelor naţionale să adopte legi care să impună agenţilor forţelor de ordine să predea suspecţii de terorism autorităţilor judiciare imediat după arestare, asigurându-se astfel că aceştia nu sunt duşi în altă parte pentru interogare sau menţinere în detenţie ;  

28.               recomandă guvernelor naţionale să dezvolte cooperarea regională şi globală în implementarea strategiilor anti-teroriste şi stabilirea de centre anti-terorism ;

29.               subliniază că este necesar să se facă distincţia între terorism şi lupta popoarelor pentru eliberarea teritoriilor lor şi redobândirea drepturilor lor legitime în conformitate cu dreptul internaţional ;

30.               face apel la parlamente şi solicită UIP să dezvolte programe de instruire pentru consolidarea capacităţii parlamentarilor de a aborda eficient problemele complexe, şi salută cu satisfacţie schimbul de informaţii între parlamente despre bune practici legate de acest tip de iniţiative.