PARLAMENTUL ROMÂNIEI

Grupul Român al Uniunii Interparlamentare

 

DECLARAŢIE

 cu ocazia

 Zilei Internaţionale a Democraţiei – 15 septembrie 2011

 

Ce aşteaptă cetăţenii de la Parlamentul lor?

 

 

Deputat Emil Radu MOLDOVAN

Preşedintele Grupului Român al Uniunii Interparlamentare

Grupul parlamentar al PSD

 

 

 

 

Doamnă Preşedintă,

Stimaţi colegi,

 

 

La 15 septembrie, întreaga lume celebrează Ziua Internaţională a Democraţiei. Aceasta este, mai mult decât oricare altă Zi Internaţională sau Europeană, o sărbătoare a Parlamentelor, o dată simbolică la care, reafirmând valorile perene ale democraţiei, reconfirmăm rolul central al instituţiei parlamentare în orice societate democratică.

 

Nu întâmplător, alegerea, de către Naţiunile Unite, a zilei de 15 septembrie corespunde adoptării, de către Uniunea Interparlamentară, în septembrie 1997, a Declaraţiei Universale privind Democraţia, document care reafirmă principiile fundamentale ale democraţiei şi elementele definitorii ale unei guvernări democratice.

 

La începutul anului viitor, Uniunea Interparlamentară şi Programul Naţiunilor Unite pentru Dezvoltare vor publica prima ediţie a Raportului Parlamentar Mondial, un proiect ambiţios care încearcă să ofere o imagine globală asupra situaţiei parlamentelor lumii.

 

Este firesc, deci, ca azi să dedicăm câteva momente unei reflecţii atente asupra stadiului în care a ajuns consolidarea democraţiei româneşti în anul de graţie 2011.

 

Ocupă oare Parlamentul României rolul central în procesul democratic al societăţii noastre? Beneficiază România anului 2011 de o democraţie  fundamentată pe instituţii funcţionale ale statului de drept? Avem o arhitectură instituţională solidă, menită să reziste la abuzuri şi derapaje? Am depăşit cu adevărat perioada de tranziţie spre o societate democratică sănătoasă?

Dacă ar fi să ne ghidăm după celebra profeţie formulată de Silviu Brucan în zorii democraţiei noastre, am fi tentaţi să răspundem: DA!

Însă, dacă ne uităm în jurul nostru, dacă vorbim cu oamenii din colegiile noastre, dacă pur şi simplu citim presa cotidiană, constatăm că Brucan s-a înşelat amarnic: 20 de ani nu au fost suficienţi pentru ca ţara noastră să deprindă democraţia.

 

Dar nimeni nu-i poate reproşa lui Brucan că n-a avut capacitatea să anticipeze accidentele istorice care s-au produs în ultimii ani pe scena politică românească şi care au deviat România de pe cursul său firesc spre democratizare. Brucan nu avea cum să prevadă că procesul început în 1989 poate deveni unul reversibil, aşa cum vedem că se întâmplă tot mai mult în ultimul timp.

 

Aderarea României la Uniunea Europeană a însemnat pentru opinia publică internă şi internaţională o garanţie a faptului că tranziţia de la regimul dictatorial la democraţie este o reuşită şi că societatea românească a internalizat iremediabil valorile, atitudinile şi comportamentele democratice.

 

Din păcate, la aproape cinci ani de la aderarea la Uniunea Europeană, consolidarea democraţiei româneşti se dovedeşte a fi tot mai mult un obiectiv greu de atins. Nu avem voie să permitem ca, după mai bine de 20 de ani de la Revoluţie, sub bocancul politizărilor iresponsabile, instituţiile statului de drept să devină instrumente de reprimare a drepturilor democratice. Parlamentul este un element indispensabil oricărei democraţii reprezentative, iar rolul său nu poate fi asumat de nicio altă instituţie.

 

Iată însă cum, în anul 2011, Parlamentul României devine pe zi ce trece tot mai puţin o instituţie solidă şi independentă. În doar doi ani de zile, Guvernul a trecut prin Parlament nu mai puţin de 12 asumări de răspundere şi cca. 200 de ordonanţe de urgenţă. Nu avem voie să subminăm rolul legislativului ca factor de control şi legiferare în România!

 

Parlamentul trebuie să îşi recâştige credibilitatea. Pentru aceasta, trebuie sa dea dovezi în fiecare şedinţă publică cu privire la respectarea legilor şi a Constituţiei, chiar de către membrii săi. Pentru că, altfel, reverberaţiile unor astfel de încălcări pot rămâne mult timp de aici încolo, asemeni unor răni maligne produse democraţiei româneşti!

 

Parlamentul trebuie să fie reprezentativ. Vom demonstra că suntem o instituţie respectabilă dacă ne vom îndeplini sarcina de a respecta voinţa celor care ne-au ales. Exerciţiul votului exprimat liber reprezintă piatra de temelie într-o societate democratică sănătoasă. Profanarea acestui mecanism esenţial pentru funcţionarea normală a statului de drept nu trebuie să aibă loc nici în Parlament, dar nici în cadrul alegerilor.

 

Parlamentul trebuie să condamne abuzurile, şantajul şi încălcarea legii, atunci când legea îi cere asta. Avem, în continuare, un important rol de control – absolut necesar într-o democraţie fragilă ca România. Nu trebuie să asistăm la o escaladare a practicilor nedemocratice şi la o nouă etapă a procesului de erodare a fragilei democraţii româneşti. Nu avem voie să lăsăm să fie atacată tocmai instituţia fundamentală a democraţiei reprezentative: alegerile libere! Şi, mai ales, nu avem voie să ne batem joc de voinţa majorităţii cetăţenilor – suntem instituţia care ar trebui sa consfinţească punerea în aplicare a voinţei majorităţii cetăţenilor, indiferent ce părere avem despre aceasta. Prin urmare, Parlamentul are acum şi va avea şi în viitor rolul de a garanta punerea in aplicare a voinţei majorităţii romanilor, exprimata prin vot şi alegeri libere.

 

Nu avem voie să ne jucăm cu democraţia, aşa cum nu avem voie să ne jucăm nici cu viitoarele alegeri locale şi generale. Amânarea şi comasarea acestora sunt acte complicate, cu reverberaţii asupra democraţiei, şi asupra cărora ar fi bine să avem decizii pe baza unui dialog larg în societate. Sigur, sperăm să avem timpul şi cadrul necesar pentru a dezbate responsabil aceste probleme – dar trebuie sa fim atenţi cu privire la precedentele pe care le creăm. Alegerile trebuie să fie clare, corecte şi reprezentative.

 

Nimeni dintre noi nu vrea să ajungem în situaţia în care democraţia noastră să semene tot mai mult cu un regim autoritar, în care nu contează cine şi cum votează, contează cine numără voturile.

 

Câtă dreptate avea Ion Heliade Rădulescu atunci când spunea că democraţia şi libertatea adevărată, mai înainte de toate, cer mo-ra-li-ta-te! Or, procesul de dezintegrare a României din ultimii ani a început tocmai prin eradicarea oricărei forme de moralitate. Este un proces care continuă să se răspândească şi azi, asemeni unei molime, înspre toate structurile statului de drept şi, încet-încet, riscă să cuprindă întreaga societate românească.

 

Stimaţi colegi, iată cum Ziua Internaţională a Democraţiei ne găseşte într-o perioadă de cumpănă pentru procesul de consolidare democratică a României. Când cu toţii credeam că acest proces este ireversibil, tocmai atunci realitatea din jurul nostru ne-a demonstrat contrariul! În doar câţiva ani, ceea ce cu toţii credeam imposibil a devenit mai palpabil ca oricând.

 

Vă îndemn să folosim prilejul acestei zile pentru a ne afirma sus şi tare opoziţia faţă de gravele derapaje de la cursul firesc al democratizării statului nostru!

 

Arma noastră este votul! Votul pe care ni l-au încredinţat oamenii cu unicul scop de a lupta pentru binele lor, NU pentru binele unor interese mărunte şi vremelnice!

 

Legitimitatea parlamentară depinde într-o proporţie covârşitoare de măsura în care Parlamentul răspunde nevoilor şi aspiraţiilor cetăţenilor. Pentru a-şi menţine legitimitatea, Parlamentul trebuie să evolueze în acelaşi ritm cu societatea pe care are misiunea de a o reprezenta. 

 

Stimaţi colegi! Un ultim îndemn - exercitaţi-vă dreptul la vot în Parlament! El nu este o opţiune! Este o obligaţie faţă de români! Dacă vrem din partea lor participare publică – trebuie să răspundem prin responsabilitate şi implicare din partea noastră.

 

Doar în acest fel, putem celebra corect această sărbătoare – doar în acest fel, putem celebra consolidarea democraţiei în România!

 

Vă mulţumesc !