- Traducere neoficială -                                                                                                      

 

 

Rolul parlamentelor şi al mass-media în informarea obiectivă a opiniei publice,

îndeosebi cu privire la conflictele armate şi lupta împotriva terorismului

 

 

Cea de-a 113-a Adunare a Uniunii Interparlamentare

 

1)      constantând că terorismul şi conflictele armate constitutie ameninţări grave la adresa păcii şi securităţii internaţionale,

2)      conştientă că este necesar să se prevină şi combată terorismul, sub toate formele şi manifestările sale,

3)      subliniind necesitatea sporirii cooperării şi înţelegerii comune în lupta împotriva terorismului şi luând notă de apelul Secretarului general al ONU, dl. Kofi Annan, în raportul său din martie 2005, intitulat Într-o libertate sporită: dezvoltare, securitate şi respectarea drepturilor omului pentru toţi (A/59/2005), privind încheierea, până la finalul celei de-a 60-a sesiuni a Adunării generale a ONU, a unei convenţii generale  privind terorismul,

4)      reamintind că Declaraţia intitulată Diminuarea deficitului democratic în relaţiile internaţionale: un rol mai mare pentru parlamente, adoptată prin consens la cea de-a doua Conferinţă Mondială a Preşedinţilor de Parlamente (New York, 7-9 septembrie 2005), reafirmă necesitatea încheierii unei convenţii generale privind terorismul şi a convenirii unei definiţii a terorismului, acceptată la nivel internaţional,

5)      reamintind că UIP, prin rezoluţiile adoptate la cea de-a 95-a Conferinţă interparlamentară, care a avut loc la Instanbul în 1996, la cea de-a 105-a Conferinţă interparlamentară de la Havana, din 2001 şi la cea de-a Conferinţă interparlamentară de la Marrakech, din 2002, inter alia a condamnat terorismul internaţional, ca reprezentând un pericol pentru stabilitatea politică şi socială a statelor, o ameninţare pentru dezvoltarea structurilor democratice în  lume şi pentru securitatea cetăţenilor şi a libertăţilor individuale ale acestora, şi a lansat un apel statelor să-şi ia măsuri adecvate pentru combaterea terorismului şi a cauzelor lui sociale, politice şi economice,

6)      reamintind de asemenea rezoluţiile Consiliului de Securitate al Naţiunilor Unite privind ameninţările la adresa păcii şi securităţii internaţionale, determinate de actele teroriste,

7)      subliniind necesitatea de a combate ameninţarea terorismului internaţional, care planează asupra păcii mondiale şi securităţii internaţionale, prin utilizarea tuturor mijloacelor şi  conform Cartei Naţiunilor Unite, Declaraţiei Universale a Drepturilor Omului şi convenţiilor aplicabile ale ONU în materia drepturile omului,

8)      conştientă că este necesar să se respecte dreptul internaţional şi inviolabilitatea vieţii, inclusiv necesitatea protecţiei împotriva atentatelor-suicid,

9)      conştientă că sunt la fel de indispensabile atât lupta împotriva terorismului, cât şi prevenirea cauzelor acestuia, şi că aici intervine rolul guvernelor, al parlamentelor şi, indirect, al mass-media,

10)  conştientă că actele teroriste au ca scop principal să distrugă structurile şi coeziunea societăţii civile şi că aceasta trebuie să reacţioneze la ameninţarea adusă valorilor sale fără să-şi piardă din deschidere, din umanism şi din ataşamentul faţă de drepturile omului şi libertăţile individuale,

11)  încurajând guvernele şi parlamentele ţărilor confruntate cu conflicte interne armate sau cu situaţii de terorism să ia toate măsurile constituţionale care se impun pentru încetarea violenţelor, restabilirea coeziunii sociale şi pentru întărirea păcii şi reconcilierii în rândul populaţiilor, şi salutând iniţiativele adoptate deja în acest sens în anumite ţări,

12)  conştientă că lupta împotriva acestei pandemii de tip nou a omenirii, reprezentată de terorism, trebuie să fie globală, să implice întreaga comunitate internaţională, ca o  comunitate de valori şi speranţe, pentru că, dacă terorismul nu mai are frontiere şi a folosit în beneficiul său principiile mondializării, strategia de combatere a acestuia trebuie să fie de asemenea mondială, implicând o strânsă cooperare între guverne - care trebuie să acţioneze coordonat, parlamente şi reprezentanţii societăţii civile,

13)  notând că atitudinea parlamentelor contra terorismului, intern şi internaţional, trebuie să fie fermă şi riguroasă; că nici o cauză nu poate justifica recurgerea la terorism care, vizând uciderea persoanelor nevinovate, reprezintă o crimă împotriva umanităţii; şi cerând parlamentarilor să se abţină de la orice acţiune, cu titlu oficial sau personal, susceptibilă de a promova, susţine sau ajuta teroriştii în tentativele lor de a obţine publicitate şi de a-şi promova cauza,

14)  subliniind, de asemenea, rolul crucial al parlamentului care, adoptând legile necesare, controlând aplicarea lor şi alocând resursele financiare corespunzătoare, contribuie la prevenirea şi evitarea conflictelor armate şi terorismului,

15)  convinsă că parlamentele lumii şi parlamentarii, prin cooperare naţională şi internaţională, pot avea o contribuţie majoră la promovarea obiectivului de informare a publicului, în special cu privire la conflictele armate şi lupta împotriva terorismului,

16)  încurajând parlamentele să promoveze difuzarea audiovizuală a dezbaterilor şi lucrărilor parlamentare,

17)  reamintind Declaraţia universală privind democraţia, adoptată la cea de-a 161-a sesiune a Consiliului interparlamentar de la Cairo, din 1997, care subliniază că “Starea de democraţie presupune atât libertatea de opinie, cât şi libertatea de exprimare; acest drept presupune libertatea de a avea propriile opinii şi de a căuta, primi şi răspândi informaţii şi idei, dincolo de frontiere, prin orice mijloc de comunicare”,

18)  subliniind că parlamentele răspund în faţa poporului şi trebuie să-şi facă cunoscute poziţiile privind terorismul şi conflictele armate, conform propriilor evaluări, şi, de asemenea, că parlamentele joacă un rol major în definirea parametrilor în interiorul cărora trebuie să acţioneze presa şi mass media libere în difuzarea informaţiilor privind terorismul şi conflictele armate,

19)  recunoscând că mass media joacă un rol foarte important, atât la nivel internaţional, cât şi naţional, şi că acest rol trebuie luat în considerare la adevărata sa valoare de către decidenţii politici şi parlamente,

20)  reafirmând că libertatea presei este unul dintre pilonii democraţiei şi că mass-media nu trebuie să uite rolul lor în societate şi în viaţa democratică, difuzând cetăţenilor  informaţii imparţiale, exacte şi verficabile şi ajutând în acest mod parlamentarii şi cetăţenii să ia decizii bine informate,

21)  subliniind că, totuşi, libertatea de exprimare nu este un drept absolut care să poată justifica incitarea la ură, rasism, xenofobie şi la încălcarea drepturilor omului,

22)  subliniind că este important să se respecte drepturile dizidenţilor,

23)  conştientă că, în afară de drepturile şi obligaţiile prevăzute de lege, mass-media au o responsabilitate etică faţă de cetăţeni şi societate, într-o epocă în care informaţia şi comunicarea ocupă un loc important în evoluţia societăţii şi vieţii democratice,

24)  reafirmând că mass-media pot reprezenta un spaţiu de dialog non violent şi un instrument eficace al comunicării,

25)  convinsă că parlamentele şi media pot contribui la facilitarea înţelegerii şi cooperării între popoare şi la promovarea toleranţei şi dialogului între civilizaţii, ajutând astfel la prevenirea şi contracararea conflictelor armate şi terorismului,

26)  conştientă de necesitatea lansării unei dezbateri publice, bine informate, pe problemele legate de conflictele armate şi terorism, pentru realizarea unui consens asupra strategiilor multidimensionale şi pe termen lung ce se impune a fi adoptate,

27)  conştientă de utilizarea fără precedent a mass-media şi în special a internetului, de către terorişti, pentru a obţine cel mai mare impact şi cea mai mare atenţie posibilă în întreaga lume,

28)  exprimându-şi îngrijorarea profundă în faţa agresiunilor împotriva jurnaliştilor care se ocupă de situaţiile de conflict armat şi terorism, ca şi în faţa reţinerii abuzive a multora dintre aceştia, şi subliniind că aceste acte încalcă libertatea de exprimare şi libertatea de informare,

29)  deplângând moartea a numeroşi jurnalişti şi încarcerarea a numeroşi alţi jurnalişti în diverse conflicte armate şi acte teroriste, peste tot în lume,

30)  salutând curajul demonstrat de jurnalişti, bărbaţi şi femei, în situaţii de înalt risc,

 

Rolul parlamentelor în difuzarea informaţiilor imparţiale, exacte şi verificabile

 

1.      îndeamnă insistent parlamentele să identifice modalităţi şi mijloace prin care să favorizeze o prezentare imparţială, exactă şi verificabilă a conflictelor armate şi terorismului de către mass-media, cu limitarea, în acelaşi timp, a avantajelor pe care teroriştii le pot avea din publicitatea excesivă, asigurându-se că nu sunt promovate, glorificate sau idealizate, direct sau indirect, pretinsele lor cauze;

2.      îndeamnă insistent parlamentele care nu au făcut-o încă să-şi îmbunătăţească legislaţia cu dispoziţii ferme de prevenire şi combatere a terorismului, mai ales a ramificaţiilor sale financiare transnaţionale, şi să combată spălarea banilor, traficul de droguri şi arme şi criminalitatea organizată, care susţin adesea terorismul, acordând o atenţie sporită cooperării internaţionale prin intermediul asistenţei juridice şi al schimbului de informaţii între ţări, organizaţii şi autorităţi însărcinate cu misiuni de acest gen;

3.      invită insistent toate parlamentele membre ale UIP să-şi asume, în faţa propriului stat şi a cetăţenilor, conform dreptului intern şi obligaţiilor internaţionale ale statului respectiv, responsabilitatea de a controla punerea în aplicare a legilor naţionale şi a acordurilor internaţionale încheiate în vederea combaterii şi prevenirii conflictelor armate şi terorismului;

4.      îndeamnă insistent parlamentele să facă apel la comisii şi la alte instrumente pentru a veghea atent ca instanţele guvernamentale să protejeze corespunzător cetăţenii în timpul conflictelor armate şi al situaţiilor ce implică terorism;

5.      invită parlamentele să ia, în consultare cu mass-media, măsurile legislative adecvate pentru ca emisiunile mass-media şi conţinutul publicitar să nu incite la violenţă, rasism şi  xenofobie şi nici să nu încalce drepturile omului, sau legea şi ordinea;

6.      invită de asemenea insistent parlamentele să se asigure că guvernele se achită de responsabilitatea de a difuza informaţii imparţiale, exacte şi verificabile privind incidentele referitoare la terorism sau conflicte armate;

7.      subliniază necesitatea de a face din drepturile omului ”o realitate vie”, educând opinia publică şi ajutând oamenii să-şi conştientizeze drepturile, mai ales în cazurile ce implică terorism şi conflict armat;

 

Rolul mass-media în difuzarea informaţiilor imparţiale, exacte şi verificabile

 

8.      îndeamnă insistent mass-media să redea o viziune imparţială, exactă şi verificabilă asupra evenimentelor în situaţii de conflict armat şi de terorism;

9.      recomandă mass-media să ia în considerare adoptarea unui cod de conduită voluntară sau a unor linii directoare adecvate privind modul de prezentare a situaţiilor de conflict armat şi terorism;

10.  subliniază că libertatea de informare trebuie exercitată cu respectarea cea mai strictă a demnităţii umane a victimelor conflictelor armate şi terorismului;

11.  condamnă difuzarea imaginilor foarte violente, în care se prezintă, prin intermediul internetului sau al mass-media, maltratări de persoane sau execuţii;

12.  îndeamnă insistent mass-media să-şi verifice cu grijă sursele când se confruntă cu informaţii neconfirmate legate de conflicte armate şi de combaterea terorismului;

13.  îndeamnă de asemenea mass-media să refuze să atragă atenţia asupra declaraţiilor făcute de terorişti şi de organizaţiile teroriste în scop publicitar şi de incitare;

14.  recomandă în plus ca mass-media să contribuie la consolidarea păcii, punând în valoare toate elementele care contribuie la realizarea acesteia, promovând reconcilierea, evidenţiind valorile toleranţei şi non-violenţei şi făcând apel la comunităţile umane să convieţuiască; în acest scop, se recomandă, de exemplu, realizarea unor emisiuni inovatoare care să permită populaţiilor lovite de conflicte armate şi terorism să se exprime şi care să creeze un spaţiu de dialog în care să se pună accentul pe respectul reciproc, colaborare şi reconciliere;

15.  subliniază că, pentru a permite societăţii să înfrunte problemele care creează un cadru propice terorismului, mass-media ar trebui să faciliteze dezbateri şi discuţii deschise, acestea reprezentând elemente fundamentale ale democraţiei;

16.  subliniază că trebuie promovate programe educative, care să vizeze în special tinerii, menite să permită o receptare critică a conţinutului mass-media referitor la conflicte armate şi acte teroriste;

17.  invită guvernele, parlamentele şi mass-media să ajute tinerii să se protejeze de racolarea în activităţi teroriste;

18.   face apel atât la  mass-media cât şi la parlamente să informeze opinia publică asupra faptului că atunci când un stat proclamă o stare de urgenţă, această decizie trebuind să fie conformă cu principiile statului de drept şi, deci, să respecte normele de drept internaţional şi umanitar;

 

Cooperarea interparlamentară în combaterea terorismului şi conflictelor armate

 

19.  îndeamnă parlamentarii lumii să contribuie la promovarea cooperării internaţionale în combaterea terorismului, conform rezoluţiilor Consiliului de Securitate al ONU privind ameninţările la adresa păcii şi securităţii internaţionale, determinate de actele teroriste;

20.  subliniază necesitatea unor dezbateri periodice în parlamente cu privire la conflictele armate şi terorismul internaţional, precum şi a unei prezentări adecvate a acestora de către mass-media;

21.  relevă necesitatea unui schimb mai intens, între parlamente, de informaţii şi experienţe legate de punerea în aplicare a unor măsuri legislative eficace în acest domeniu, şi subliniază rolul pozitiv pe care îl joacă UIP în creşterea obiectivităţii mass-media cu privire la problemele legate de conflicte armate şi terorism;

22.  reafirmă că parlamentul este prin excelenţă instituţia care concentrează diferite atribute şi opinii ale societăţii, reflectând această diversitate şi canalizând-o în viaţa politică, şi că unul dintre obiectivele sale este acela de a dezamorsa tensiunile şi de a menţine un echilibru între aspiraţiile divergente ale diversităţii şi uniformităţii, ale individului şi colectivităţii, cu scopul de a întări coeziunea socială şi solidaritatea;

23.  reiterează apelul lansat parlamentelor la cea de-a 109-a Adunare a UIP, desfăşurată la Geneva, în 2003, de a face tot ce este posibil “ la nivel naţional, pentru a facilita punerea în aplicare a unor mecanisme permanente de prevenire şi rezolvare a conflictelor, ca modalitate de promovare a acţiunii în favoarea unei păci veritabile”;

24.  invită parlamentele să susţină structurile, mecanismele şi procesele interguvernamentale care promovează stabilitatea, reconcilierea şi dezvoltarea paşnică la nivel naţional, regional şi sub-regional, şi să întărească dimensiunea parlamentară a acestora.