- Traducere neoficială -                                                                             

 

 

Migraţia şi dezvoltarea

 

Cea de-a 113-a Adunare a Uniunii Interparlamentare

 

1.      reamintind Programul de acţiune al Conferinţei internaţionale privind populaţia şi dezvoltarea, adoptat la Cairo, în 1994, mai ales capitolul X privind migraţiile internaţionale; Declaraţia de la Copenhaga privind dezvoltarea socială şi Programul de acţiune al Summit-ului privind dezvoltarea socială, adoptate în 1995; Programul de acţiune adoptat în 1995 de cea de-a patra Conferinţă Mondială a Femeilor şi documentele finale ale sesiunilor speciale 24 şi 25 ale Adunării Generale a Naţiunilor Unite,

2.      reamintind toate rezoluţiile pertinente a Adunării Generale a Naţiunilor Unite, inclusiv  Rezoluţia 59/241 privind migraţia internaţională şi dezvoltarea; Rezoluţia 58/143 privind violenţa la adresa muncitoarelor emigrante; Rezoluţia 59/262 referitoare la Convenţia internaţională privind protecţia drepturilor tuturor muncitorilor migranţi şi a membrilor familiilor acestora; Rezoluţia 59/203 privind respectarea libertăţii universale de circulaţie şi importanţa capitală a reunificării familiei; Rezoluţia 59/194 privind protecţia migranţilor; Rezoluţia 59/145 privind modalităţile, formatul şi organizarea reuniunii plenare la nivel înalt a celei de-a 60-a Adunări Generale, precum şi Rezoluţiile 57/270B, 58/190 şi 58/208, prin care s-a decis organizarea unui dialog la nivel înalt al Adunării Generale a Naţiunilor Unite pe tema migraţiei internaţionale şi dezvoltării, în scopul analizării diferitelor dimensiuni ale acestei probleme şi al identificării căilor şi modalităţilor adecvate pentru maximizarea beneficiilor în materie de dezvoltare şi minimizarea efectelor nedorite;

3.      recunoscând că migraţia internaţională necesită o abordare holistică şi coerentă, bazată pe responsabilitatea comună şi care să acţioneze atât asupra cauzelor fundamentale, cât şi asupra consecinţelor migraţiei;

4.      reamintind Protocolul privind prevenirea, reprimarea şi pedepsirea traficului de persoane, în special femei şi copii, care se referă la încălcarea drepturilor omului ale persoanelor traficate, ca şi Protocolul împotriva traficului ilicit de migranţi, pe calea terestră, a aerului şi maritimă, care se referă la necesitatea pedepsirii traficanţilor, ambele protocoale venind în completarea Convenţiei Naţiunilor Unite împotriva crimei organizate transnaţionale,

5.      reafirmând obligaţia tututor statelor de a promova şi proteja libertăţile şi drepturile fundamentale ale omului pentru toţi migranţii şi familiile acestora, indiferent de natura statutului lor de migrant; reafirmând, de asemenea, principiile enunţate în Declaraţia universală a drepturilor omului, şi reamintind Convenţia internaţională privind eliminarea tuturor formelor de discriminare rasială, Pactul internaţional privind drepturile economice, sociale şi culturale, Pactul internaţional privind drepturile civile şi politice, Convenţia privind eliminarea tuturor formelor de discriminare la adresa femeilor şi Convenţia privind drepturile copiilor, precum şi Convenţiile OIM nr. 97 şi nr. 143 (dispoziţii suplimentare) privind muncitorii migranţi,

6.      reamintind Convenţia internaţională privind protecţia drepturilor tuturor muncitorilor migranţi şi ale membrilor familiilor acestora,

7.      reafirmând principiile enunţate în Convenţia din 1951 referitoare la statutul refugiaţilor şi în Protocolul din 1967 referitor la statutul refugiaţilor, precum şi necesitatea de a întări protecţia refugiaţilor,

8.      reafirmând necesitatea, pe de o parte, de a întări regimul internaţional de protecţie care asigură protecţie şi soluţii durabile pentru refugiaţi şi alte persoane a căror soartă preocupă autorităţile, inclusiv solicitanţii de azil, persoanele care revin în locul de origine şi persoanele apatride, situaţii care intră în competenţa Înaltului Comisariat al ONU pentru refugiaţi (UNHCR) şi, pe de altă parte, necesitatea de a întări capacitatea de protecţie a ţărilor care primesc refugiaţi,

9.      conştientă totodată că migraţia ilegală este determinată frecvent de o diversitate de factori care necesită o atenţie deosebită,

10.  notând totuşi că, în contextul mondializării, în timp ce diferite iniţiative comerciale multilaterale întăresc integrarea pe piaţa liberă, deschid frontierele comerciale şi elimină sau reduc obstacolele din calea circulaţiei mărfurilor, capitalurilor şi investiţiilor, anumite frontiere geografice se închid din ce în ce mai mult, ceea ce conduce la restrângerea drepturilor persoanelor şi a posibilităţilor de circulaţie şi de mişcare dintr-o ţară în alta,

11.  cunoscând faptul că, în ţările dezvoltate, populaţia îmbătrâneşte şi ratele natalităţii sunt mai scăzute, iar migraţiile pot constitui un element important pentru asigurarea bunăstării economice viitoare a acestor ţări,

12.  subliniind că modelele de migraţie emergente, şi anume migraţia circulară şi cea transnaţională, reprezintă potenţiale pârghii de dezvoltare pentru ţările de origine şi ţările care primesc migranţi,

13.  conştientă că, printre alţi factori naţionali şi internaţionali importanţi, discrepanţele economice şi sociale crescânde dintre state şi din interiorul acestora şi marginalizarea unor ţări, datorate în parte incidenţelor inegale ale binefacerilor mondializării şi liberalizării, au contribuit la amplificarea fluxurilor migratoare legale şi ilegale dintre ţări,

14.  conştientă de contribuţia importantă a migranţilor la dezvoltare, precum şi de legăturile reciproce complexe dintre migraţie şi dezvoltare,

15.  subliniind că dimensiunea mondială a migraţiei internaţionale presupune dialog şi cooperare pentru o mai bună înţelegere a fenomenelor migraţioniste şi pentru identificarea căilor şi mijloacelor adecvate de maximizare a beneficiilor şi de atenuare a efectelor negative,

16.  constatând creşterea numărului de femei şi de copii migranţi şi faptul că ei sunt cei mai expuşi exploatării şi violenţei,

17.  conştientă că ţările de origine, de tranzit şi de destinaţie trebuie să vegheze pentru ca nici un migrant să nu fie victimă a vreunei forme de exploatare sau de discriminare, şi pentru ca drepturile omului şi demnitatea tuturor migranţilor şi familiilor acestora, în special în cazul muncitoarelor migrante şi al copiilor migranţi, să fie respectate şi protejate,

18.  conştientă de efectele nefaste ale formelor extreme de xenofobie şi rasism, precum apariţia de grupuri care exercită o violenţă ucigaşă asupra migranţilor, precum şi a elementele legate de traficul de stupefiante în conexiune cu crima organizată, şi deplângând această situaţie,

19.  conştientă că migraţia internaţională a adus mari beneficii migranţilor şi familiilor acestora, precum şi ţărilor gazdă şi multor colectivităţi de origine,

20.  semnalând importanţa fondurilor transmise de muncitorii migranţi, care reprezintă una din principalele surse de valută pentru numeroase ţări şi contribuie major la combaterea sărăciei şi creşterea potenţialului de dezvoltare, fără a reprezenta însă un substitut pentru politicile de dezvoltare internă şi cooperarea internaţională,

21.  notând de asemenea că aderarea tuturor la valorile toleranţei şi recunoaşterii reciproce facilitează integrarea efectivă a migranţilor, contribuie la prevenirea şi combaterea discriminării, xenofobiei şi violenţei contra migranţilor şi promovează respectul, solidaritatea şi toleranţa în ţările gazdă,

22.  estimând că trebuie să se acorde o atenţie specială legăturilor dintre migraţie şi sănătatea publică, mai ales în ceea ce priveşte  propagarea HIV/SIDA şi a altor maladii contagioase, şi că dificultăţile de acces al migranţilor la serviciile de sănătate şi tratament conduc la creşterea riscurilor de sănătate, atât pentru migranţi, cât şi pentru ţările gazdă,

23.  luând cunoştinţă de raportul Comisiei Mondiale privind Migraţia Internaţională, în atenţia Secretarului general al ONU, precum şi de raportul acestuia din urmă privind migraţia internaţională şi dezvoltarea (A/59/325), şi primind cu satisfacţie decizia Adunării Generale a ONU de a organiza, în 2006, un dialog la nivel înalt pe problema migraţiei şi dezvoltării,

24.  salutând crearea, pe baze informale, a Grupului de la Geneva pentru Migraţii, în scopul unor dezbateri periodice privind fenomenul migraţiei, la iniţiativa liderilor a 6 organizaţii internaţionale, şi anume Oficiul Naţiunilor Unite pentru Droguri şi Criminalitate (ONUDC), Înaltul Comisariat al ONU pentru Refugiaţi (UNHCR), Organizaţia Internaţională pentru Migraţie (OIM), Oficiul Înaltului Comisar al ONU pentru Drepturile Omului (OHCHR), Conferinţa Naţiunilor Unite pentru Comerţ şi Dezvoltare (UNCTAD) şi Organizaţia Internaţională a Muncii (OIT),

25.  primind cu satisfacţie iniţiativele luate de diverse state de a stabili structuri regionale şi multilaterale de cooperare în domeniul migraţiilor, care ar putea servi drept platforme pentru procese consultative non-obligatorii între state pe probleme legate de migraţie,

26.  considerând că interacţiunea cu actorii sociali cheie, cum ar fi organizaţiile neguvernamentale şi alţi actori ai societăţii civile, perfecţionează politicile şi programele privind migraţiile,

27.  conştientă că orice ţară poate aparţine, în acelaşi timp, categoriilor de ţară de origine, ţară de tranzit şi/sau ţară gazdă, şi că guvernele şi parlamentele joacă un rol de prim plan în definirea politicilor în materie de migraţie,

 

 

1.      îndeamnă insistent guvernele, în cooperare cu comunitatea internaţională, să-şi intensifice eforturile vizând realizarea Obiectivelor de Dezvoltare ale Mileniului, contribuind astfel la eliminarea condiţiilor care obligă la emigrare, cum ar fi sărăcia, efectele nefaste ale activităţilor umane asupra mediului, nerespectarea dreptului internaţional, persistenţa subvenţiilor agricole, lipsa asistenţei publice pentru dezvoltare, carenţele în materie de bună guvernare şi preeminenţă a statului de drept;

2.      invită parlamentele să sprijine elaborarea şi punerea în aplicare de politici migraţioniste care să aibă în vedere mişcările migraţioniste circulare şi transnaţionale, astfel încât capitalul financiar, uman şi social dobândit în străinătate să aducă beneficii ţării de origine;

3.      cere parlamentelor să vegheze la coordonarea, la nivel naţional, a politicilor în domeniul migraţiei, între ministerele competente şi celelalte organisme şi agenţii guvernamentale;

4.      invită guvernele să se preocupe, cu sprijinul comunităţii internaţionale, de chestiunea emigrării muncitorilor calificaţi din ţările în curs de dezvoltare (exodul de creiere), dat fiind impactul acesteia asupra perspectivelor de realizare a Obiectivelor de Dezvoltare ale Mileniului, în special cele care privesc sănătatea şi educaţia, şi să studieze posibilitatea, la nivel bilateral şi multilateral, de stabilire a unor mecanisme de compensare financiară sau asistenţă pentru dezvoltare;

5.      îndeamnă de asemenea guvernele, în concordanţă cu deschiderea şi liberalizarea crescânde ale economiei mondiale, să studieze posibilitatea de a-şi deschide propriile pieţe de muncă, oferind migranţilor mai multe mijloace legitime de acces la acestea, de exemplu prin adoptarea de mecanisme temporare şi circulare, cu participarea, dacă este nevoie, a unor agenţii supervizate de ocupare a forţei de muncă; şi încurajează guvernele să ofere amnistii migranţilor ilegali, conform dreptului intern, şi să faciliteze şi să sprijine revenirea migranţilor în ţările de origine;

6.      reafirmă necesitatea unor politici mai sistematice şi mai complexe în materie de migraţii, pentru a preveni fluxurile migratoare ilegale;

7.      constată că problemele întâlnite de migranţi la nivel mondial au o dimensiune triplă: politică, care recunoaşte acestor grupuri caracterul de minoritate îndreptăţită la drepturi de exprimare şi de participare; economică, prin care contribuţia migranţilor la creşterea economică a ţărilor gazdă este luată în considerare; şi culturală, pentru că ei contribuie la crearea de noi modele de socializare şi expresie;

8.      îndeamnă parlamentele şi guvernele să convingă ţările de destinaţie să adopte politici de integrare a tuturor migranţilor în noile comunităţi, mai ales ajutându-i să înveţe limba ţării şi prevenind apariţia de ghetouri unde riscă să se propage contestarea, discriminarea şi disperarea;

9.      reafirmă că guvernele trebuie să se asigure că toate măsurile de combatere a terorismului sunt conforme cu obligaţiile asumate în virtutea dreptului internaţional, în special cele ce decurg din instrumentele internaţionale privind drepturile omului, migraţie, refugiaţi şi de  drept umanitar;

10.  reafirmă de asemenea că guvernele trebuie să vegheze la respectarea drepturilor fundamentale ale omului pentru toţi migranţii şi familiile acestora, indiferent de natura statutului de migrant;

11.  cere ţărilor gazdă, de fiecare dată când este posibil, să nu separe membrii aceleiaşi familii în timpul procesului de repatriere;

12.  subliniază că feminizarea crescândă a migraţiei la nivel mondial trebuie să fie luată în considerare în mod adecvat în politicile privind migraţia, astfel încât femeile care migrează să nu fie marginalizate  şi exploatate;

13.  cere ţărilor de origine, de tranzit şi gazdă pentru migranţi să coopereze în gestionarea fluxurilor migratoare în scopul combaterii traficului de şi contrabandei cu fiinţe umane, care se numără printre cele mai nefaste forme de exploatare şi de încălcare a drepturilor fundamentale ale migranţilor, mai ales ale femeilor şi copiilor, având în vedere identificarea politicilor şi practicilor care sunt discriminatorii pentru femei şi adoptarea de măsuri pentru ca inegalităţile dintre femei şi bărbaţi să nu se reproducă sau să nu fie amplificate în procesul migraţiei;

14.  îndeamnă guvernele şi parlamentele ţarilor de origine şi gazdă să ţină cont de nivelele mai înalte de analfabetism din rândul femeilor şi să faciliteze integrarea migrantelor, atât a celor care muncesc, cât şi a celor care acordă îngrijiri celor apropiaţi, prin dezvoltarea unor programe de instruire lingvistică, care să le ajute să comunice mai uşor;

15.  cere guvernelor să promoveze o abordare sexo-specifică a migraţiilor şi traficului şi să facă tot ce este posibil pentru rezolvarea problemelor specifice ale migranţilor, în general şi cele privind traficul de femei şi fete, în particular;

16.  face apel la guverne şi parlamente, în special cele ale ţărilor de origine şi gazdă, să adopte legi care să elimine exploatarea muncitorilor străini şi violenţa faţă de aceştia, îndeosebi în cazul migrantelor, care să prevadă sancţiuni penale pentru autorii violenţelor împotriva muncitoarelor migrante şi care să ofere victimelor violenţelor întreaga asistenţă şi protecţie de care au nevoie;

17.  face apel în continuare la guverne să acorde o atenţie deosebită copiilor migranţi, mai ales minorilor neînsoţiţi şi copiilor victime ale traficului de persoane, şi să le acorde asistenţă şi protecţie;

18.  invită guvernele să elaboreze şi să pună în aplicare campanii de combatere a xenofobiei şi violenţei faţă de migranţi, care să evidenţieze aportul util al migranţilor în ţările gazdă;

19.  cere mass-media să prezinte de manieră responsabilă problematica migraţiilor, evitând prezentarea de imagini false şi stereotipuri care devalorizează migranţii;

20.  cere guvernelor să amplifice coerenţa politicilor lor şi să-şi intensifice cooperarea în domeniul migraţiei, inclusiv prin organizarea de reuniuni şi conferinţe pe problema migraţiilor şi dezvoltării, punând accent pe cooperarea bilaterală, regională şi mondială, în special în cazul fluxurilor migratoare ilegale;

21.  încurajează statele să ratifice şi să adere la instrumentele juridice internaţionale privind migraţia, în special Convenţia internaţională privind protecţia drepturilor tuturor muncitorilor migranţi şi ale membrilor familiilor acestora;

22.  cere  guvernelor să asocieze actorii sociali cheie, precum organizaţiile neguvernamentale şi alţi actori ai societăţii civile, în elaborarea şi aplicarea politicilor privind migraţiile;

23.  îndeamnă guvernele să evite orice situaţie în care persoane neautorizate de lege se implică în detenţia şi expulzarea migranţilor;

24.  reafirmă necesitatea adoptării de politici şi măsuri care să asigure transmiterea de fonduri ale migranţilor în ţara de origine, în condiţii de siguranţă, fără restricţii, fără întârzieri şi la un cost redus;

25.  reafirmă de asemenea că guvernele, donatorii şi toţi factorii implicaţi şi interesaţi trebuie să respecte angajamentele în materie de asistenţă internaţională şi trebuie să abordeze chestiunea migraţiilor internaţionale şi a dezvoltării de o manieră mai coerentă, în contextul mai larg al realizării obiectivelor economice şi sociale convenite şi al respectării drepturilor omului;

26.  cere guvernelor, Secretarului general al ONU şi tuturor organismelor, agenţiilor, fondurilor şi programelor competente ale Naţiunilor Unite, precum şi altor organizaţii interguvernamentale regionale şi subregionale, în cadrul activităţilor ce le sunt încredinţate, să respecte distincţia dintre regimul internaţional de protecţie a refugiaţilor, pe de o parte, şi politicile privind migraţiile internaţionale, pe de altă parte, pentru a aborda chestiunea migraţiilor internaţionale şi a dezvoltării de o manieră mai holistică şi mai coerentă;

27.  cere de asemenea Secretarului general al ONU şi organismelor, agenţiilor, fondurilor şi programelor relevante din sistemul Naţiunilor Unite, precum şi altor organizaţii interguvernamentale regionale şi subregionale relevante, să asigure o finanţare durabilă pentru activitatea de cercetare a numeroaselor dimensiuni ale relaţiei dintre migraţie şi dezvoltare, inclusiv analizarea datelor statistice actuale şi a tendinţelor viitoare, şi subliniază în acest sens importanţa asigurării comparabilităţii datelor la nivel internaţional;

28.  cere Secretarului general al Uniunii Interparlamentare să aducă prezenta rezoluţie în atenţia dialogului la nivel înalt al Adunării generale a Naţiunilor Unite privind migraţia şi dezvoltarea, din 2006, ca o contribuţie a Uniunii la această dezbatere.