Cea de-a 123-a Adunare a UIP

Hanoi, Vietnam, 28 martie-1 aprilie 2015

Comisia permanentă pentru pace şi securitate internaţională

Războiul cibernetic – o ameninţare serioasă la pacea şi securitatea globală

DISCURSUL

domnului senator Dumitru OPREA

Domnule Preşedinte,

Distinşi invitaţi şi colegi,

Consider că sarcina noastră de azi este foarte ambiţioasă. Avem de-a face cu un concept mai degrabă nou, de natură militară, a cărui definiție nu este deocamdată convenită.

Există linii de demarcație fine şi multiple interconexiuni între diversele noţiuni asociate spaţiului cibernetic şi pare destul de dificil să nu transformăm o dezbatere despre războiul cibernetic într-una despre securitatea cibernetică – un concept cu un domeniu de aplicare mai larg, şi foarte prezent pe agenda publică şi parlamentară.

Realitatea este că fiecare ţară trebuie să găsească răspunsurile adecvate în faţa unui nivel tot mai ridicat al ameninţărilor cibernetice, iar parlamentele nu trebuie să fie lăsate deoparte.

Proiectul de rezoluţie – pentru care îi felicit pe coraportori – recomandă o serie de direcții de acţiune care ne permit să conturăm o abordare parlamentară în sprijinul utilizării paşnice şi responsabile a spaţiului cibernetic.

Aş face câteva comentarii.

În cadrul procesului de elaborare a legilor, politicilor şi strategiilor în materie, ne confruntăm cu mai multe provocări. Cea mai evidentă este cerința de a găsi echilibrul perfect între libertatea de exprimare şi nevoia de a asigura stabilitatea şi securitatea. O altă provocare este cerința de a respecta dreptul la viață privată şi de a proteja datele cu caracter personal, realizând, în același timp, schimbul necesar de informaţii, în interiorul și dincolo de frontierele naţionale, cu scopul de a întări securitatea.

Pe lângă aspectele legate de drepturile omului, măsurile de asigurare a apărării cibernetice trebuie corelate cu atenţie cu alte cerinţe, la fel de importante: de a valorifica cât mai bine beneficiile economice ale ICT, de a moderniza infrastructurile, de a implementa noi tehnologii, de a dezvolta o cooperare public-privată eficientă.

Stimaţi colegi,

România şi-a asumat responsabilităţi majore în domeniul securităţii cibernetice şi al controlului criminalităţii cibernetice.

În 2013 am adoptat o Strategie naţională de securitate cibernetică armonizată cu Agenda Digitală UE 2020. Aceasta stabileşte obiectivele, principiile şi liniile de acţiune pentru înţelegerea, prevenirea şi descurajarea ameninţărilor, vulnerabilităţilor şi riscurilor de securitate cibernetică.

Strategia se axează pe: consolidarea cadrului de reglementare şi instituţional; funcţionarea corectă a infrastructurilor critice; rezilienţa infrastructurilor cibernetice; identificarea, prevenirea şi combaterea riscurilor şi ameninţărilor la adresa securităţii cibernetice; cooperarea multiplilor actori, la nivel naţional şi internaţional; dezvoltarea în rândul populaţiei a unei culturi a securităţii cibernetice; participarea, în cadrul organizaţiilor internaţionale, la iniţiative de securitate cibernetică.

În acest sens, aş dori să menţionez următoarele:

- ţara mea a jucat un rol activ în adoptarea de către OSCE, în 2013, a primului set de măsuri de creştere a încrederii între state în domeniul securităţii cibernetice. În calitate de chef de file la OSCE pe tema securității cibernetice, România a avut contribuţii substanţiale la procesul de negociere, şi contribuie în continuare la procesele de transpunere în practică;

- Bucureştiul găzduieşte noul Oficiu al Consiliului Europei pentru combaterea criminalităţii informatice, care are sarcina de a asista ţări din diferite părți ale lumii în consolidarea capacităţii lor de a răspunde provocărilor generate de criminalitatea informatică, în baza standardelor Convenţiei de la Budapesta privind Criminalitatea Cibernetică.

Permiteţi-mi să vă atrag atenţia asupra acestui tratat, singurul instrument internaţional obligatoriu din punct de vedere juridic privind criminalitatea cibernetică, deschis spre aderare şi statelor care nu sunt membre ale Consiliului Europei.

Dat fiind că măsurile pentru asigurarea securității cibernetice şi cele de control al criminalităţii cibernetice sunt complementare şi se consolidează reciproc, recomandăm un sprijin parlamentar solid pentru o aderare cât mai largă posibil la Convenţia de la Budapesta, care oferă orientări pentru dezvoltarea unei legislaţii cuprinzătoare, şi un cadru de cooperare între statele părţi împotriva criminalităţii cibernetice.

Doamnelor şi domnilor,

Dependenţa noastră în creștere față de spaţiul cibernetic generează noi riscuri şi ameninţări care, foarte probabil, se vor accentua în viitorul apropiat. Spaţiul cibernetic este un mediu care favorizează atât creşterea economică, cât şi atacuri dificil de identificat.

Progresul realizat în materie de programe informatice a ajuns în punctul în care acestea pot fi folosite ca arme capabile de a dezactiva sistemele critice într-un stat ţintă, pe timp de pace, fără posibilitatea unor represalii pe măsură. Apărarea cibernetică trebuie să fie o prioritate pentru toţi şi să facă obiectul unor acţiuni coordonate, preventive şi reactive.

În domeniul apărării cibernetice – la fel ca în toate problemele legate de spaţiul cibernetic – importanţa cooperării internaţionale nu poate fi niciodată supraestimată.

Vă mulţumesc pentru atenţie.