- Traducere neoficială -

 

 

Necesitatea unui ajutor alimentar de urgenţă pentru combaterea foametei şi a sărăciei determinate de seceta din Africa, a accelerării ajutorului pe care trebuie să-l acorde continentului naţiunile cele mai industrializate şi a unor eforturi deosebite în favoarea populaţiilor sărace şi disperate

 

 

Cea de-a 114-a Adunare a Uniunii Interparlamentare,

 

Profund îngrijorată de faptul că activitatea intensă, naturală şi umană, a continuat să afecteze echilibrul mediului înconjurător şi să erodeze astfel patrimoniul global al mediului înconjurător,

 

Remarcând că efectele negative ale globalizării, creşterea populaţiei şi creşterea exponenţială a cererii de resurse naturale, determinată de societatea de consum, implică pericole considerabile la adresa ecosistemului,

 

Remarcând în continuare că îndeosebi Africa se confruntă cu provocarea reală determinată de nivelele înalte de sărăcie şi degradare a mediului, care agravează efectele inundaţiilor, eroziunii solului şi deşertificării, precum şi faptul că distrugerea, ca rezultat, a zonelor de captare a apelor determină nesiguranţa proviziilor de apă destinată utilizării în gospodărie,  industrie şi agricultură,

 

Conştientă de faptul că furnizarea urgentă de alimente este necesară pentru a combate foametea şi sărăcia provocate de secetă, care afectează în prezent suprafeţe extinse ale continentului african,

 

Conştientă totodată că Africa are nevoie mai curând de strategii de dezvoltare durabilă pentru combaterea foametei şi sărăciei decât să se bazeze pe furnizarea de alimente ori de câte ori se produc dezastre şi calamităţi naturale, şi amintind în această privinţă Obiectivele de Dezvoltare ale Mileniului, care au ca scop, printre altele, să determine o reducere considerabilă a sărăciei,

 

Conştientă de nevoia unei abordări multisectoriale a dezvoltării durabile, care să includă nu numai producţia alimentară durabilă, dar şi o bună guvernare, respectarea drepturilor omului, eradicarea corupţiei, dezvoltarea infrastructurii şi asigurarea accesului la diferite comunităţi, precum şi securitatea umană,

 

Amintind că dreptul la hrană este un drept fundamental al omului şi o obligaţie fermă, bine stabilită în dreptul internaţional şi recunoscută în Declaraţia Universală a Drepturilor Omului, Convenţia Internaţională privind Drepturile Economice, Sociale şi Culturale şi o serie întreagă de alte instrumente,

 

Recunoscând că în Africa femeile joacă un rol principal, în special în sectorul agricol şi că, în consecinţă, emanciparea lor poate contribui în mod semnificativ la ameliorarea securităţii alimentare,

 

Conştientă că datoriile externe împovărătoare pe care le au cele mai multe state africane constituie un impediment major în calea dezvoltării şi că reducerea datoriei, în situaţia în care a fost acceptată, a eliberat, în numeroase ţări ale Africii, resurse suplimentare considerabile în sprijinul securităţii alimentare şi al altor programe, cum ar fi educaţia şi sănătatea,

 

Remarcând că cele mai industrializate ţări ale lumii pot accelera ajutorul acordat continentului în scopul imediat al diminuării foametei şi amintind numeroasele angajamente pe care şi le-au asumat aceste ţări, printre altele în cadrul Consensului de la Monterrey, al Obiectivelor de Dezvoltare ale Mileniului şi al Declaraţiei de la New York privind Acţiunea împotriva Foametei şi Sărăciei,

 

Amintind numeroasele rezoluţii anterioare adoptate de Uniunea Interparlamentară asupra multor teme relevante pentru problema foametei şi a sărăciei, îndeosebi rezoluţia cu privire la dreptul la hrană, adoptată la cea de-a 96-a Conferinţă de la Beijing, din 1996,

 

1.   Face un apel insistent pentru sporirea ajutorului alimentar de urgenţă în beneficiul naţiunilor afectate de secetă din Africa şi cheamă guvernele să atingă împreună obiectivele conţinute în apelurile repetate pentru asistenţă, făcute de agenţiile internaţionale, în special de Programul Mondial pentru Hrană;

 

2.   Cere guvernelor implicate să ia toate măsurile adecvate pentru a facilita accesul la zonele afectate, în vederea furnizării rapide de provizii alimentare şi pentru a asigura securitatea;

 

3.   Cheamă toate părţile să se asigure că programele de furnizare de alimente nu sunt folosite în scopuri politice şi că alimentele sunt distribuite celor care au nevoie de ele, fără interferenţe politice;

 

4.   Recomandă parlamentelor din ţările afectate să monitorizeze programele de furnizare a alimentelor şi le invită să raporteze Uniunii Interparlamentare cu privire la constatările făcute în acest sens;

 

5.   Cheamă guvernele ţărilor implicate să facă toate eforturile pentru a implementa Obiectivele de Dezvoltare ale Mileniului, îndeosebi cele legate de reducerea sărăciei şi, în acest scop, să pună în aplicare strategii de dezvoltare durabilă;

 

6.   Afirmă că asemenea strategii pe termen mediu şi lung trebuie să fie atotcuprinzătoare şi să urmărească promovarea unei bunei guvernări şi a respectării drepturilor omului, eradicarea corupţiei, producţia alimentară durabilă, dezvoltarea infrastructurii şi asigurarea accesului la diferite comunităţi, precum şi, foarte important, securitatea umană;

 

7.   Face apel la toate ţările africane să dezvolte politici care să faciliteze participarea deplină şi egală a femeilor la viaţa politică şi economică, astfel încât ele să poată contribui la dezvoltarea ţărilor lor şi să beneficieze de pe urma acestei dezvoltări;

 

8.   Face de asemenea apel la ţările africane să ia măsuri pentru promovarea şi protejarea siguranţei proprietăţii funciare, acordând o atenţie specială femeilor, săracilor şi segmentelor defavorizate ale societăţii, prin legislaţie şi programe care să apere dreptul deplin şi egal de a deţine teren şi alte proprietăţi, inclusiv dreptul de moştenire, în conformitate cu Liniile directoare benevole pentru sprijinirea realizării treptate a dreptului la hrană adecvată, adoptate de Organizaţia Naţiunilor Unite pentru Alimentaţie şi Agricultură, în luna noiembrie 2004.

 

9.   Cheamă totodată comunitatea internaţională să sprijine toate eforturile pentru îmbunătăţirea accesului populaţiei din regiunile sărace la educaţie şi formare profesională, aceasta fiind una dintre cele mai eficiente măsuri de reducere a sărăciei pe termen lung;

 

10.  Face de asemenea apel la toate guvernele să faciliteze rezolvarea conflictelor în zonele afectate, pentru a oferi populaţiei securitate;

 

11. Cere insistent guvernelor să încurajeze populaţia din zonele afectate să pună capăt anumitor practici generatoare de ostilitate, inclusiv furtul vitelor;

 

12.  Face apel la ţările dezvoltate să respecte angajamentele pe care şi le-au luat, de a oferi asistenţă ţărilor în curs de dezvoltare şi le solicită în acest sens să accelereze implementarea Obiectivelor de Dezvoltare ale Mileniului şi a Declaraţiei de la New York privind Acţiunea împotriva Foametei şi Sărăciei;

 

13. Roagă insistent ţările dezvoltate să-şi sporească substanţial asistenţa financiară, îndeosebi prin intermediul unor surse inovatoare de finanţare pentru dezvoltare, în scopul clar al ameliorării industriei agricole în ţările afectate, care să permită dezvoltarea producţiei alimentare, asigurând în acest fel securitatea alimentară;

 

14. Cheamă ţările dezvoltate să extindă şi să implementeze programele de anulare a datoriilor pentru toate ţările africane afectate de foametea provocată de secetă;

 

15. Invită instituţiile internaţionale şi multilaterale relevante să îşi revizuiască politicile şi programele pentru a se asigura că acestea nu diminuează în nici un fel valoarea politicilor urmate de diverse ţări pentru asigurarea securităţii alimentare şi nici nu le subminează;

 

16.  Face apel la ţările dezvoltate să elimine progresiv toate formele de subvenţii la exportul produselor agricole, să reducă sprijinul intern acordat agriculturii, care afectează comerţul şi să-şi deschidă pieţele pentru ţările cele mai sărace din lume;

 

17.  Face apel la agenţiile Naţiunilor Unite, îndeosebi la Programul Naţiunilor Unite pentru Mediu (UNEP), să mărească volumul fondurilor acordate şi alte măsuri menite să combată înrăutăţirea degradării mediului în Africa, îndeosebi în zonele afectate de secetă şi foamete;

 

18. Încurajează parlamentele africane să promoveze dezvoltarea socio-economică a zonelor afectate de secetă şi foamete, care sunt adeseori marginalizate, prin intermediul unei serii de măsuri legislative şi bugetare, inclusiv prin măsuri generatoare de venituri;

 

19. Invită Naţiunile Unite să transpună rapid în practică Rezoluţia nr. 57/265 a Adunării Generale referitoare la Înfiinţarea Fondului Mondial de Solidaritate (şi eradicarea sărăciei), pentru a urgenta furnizarea resurselor financiare şi cheamă parlamentele să adopte legislaţia necesară pentru implementare şi să-şi încurajeze guvernele să contribuie la resursele amintite, astfel încât să permită ţărilor africane să ajungă să-şi satisfacă nevoile din surse proprii şi să-şi asigure securitatea alimentară.