- Traducere neoficială -                                                                                    

 

 

Rolul parlamentelor în gestionarea mediului şi în combaterea degradării mediului la scară mondială

 

 

Cea de-a 114-a Adunare a UIP,

 

1. Alarmată de starea ecosistemelor planetei şi reamintind acordurile şi instrumentele următoare:

 

• Declaraţia Conferinţei ONU pentru mediul uman (Stockholm, 1972) ;

• Convenţia privind poluarea atmosferică transfrontalieră la distanţă (1979);

• Convenţia ONU privind dreptul maritim (1982);

• Declaraţia de la Rio privind mediul înconjurător şi dezvoltarea şi Agenda 21, adoptate de Conferinţa Naţiunilor Unite privind Mediul şi Dezvoltarea (1992);

• Convenţia privind diversitatea biologică (1992) şi Protocolul de la Cartagina privind biosecuritatea (2000);

• Convenţia pentru combaterea deşertificării (1994);

• Convenţia-cadru a Naţiunilor Unite privind schimbările climatice (CCNUSC, 1992) şi Protocolul de la Kyoto (1997);

• Declaraţia de la Johannesburg privind dezvoltarea durabilă şi Planul de implementare, adoptate la Summit-ul Mondial pentru Dezvoltarea Durabilă (2002) ;

• Documentul final al Summit-ului mondial din 2005,

 

2. Reamintind de asemenea textele şi evenimentele următoare :

 

• Rapoartele Clubului de la Roma, intitulate Limitele creşterii (1972) şi Nici o limită pentru educaţie (1979);

• Raportul Comisiei mondiale privind mediul înconjurător şi dezvoltare, intitulat Viitorul nostru comun (1987)

• Obiectivele de Dezvoltare ale Mileniului, ale Naţiunilor Unite (ODM) (2000);

• Pactul mondial al Naţiunilor Unite pentru mediu (2000);

• Cel de-al treilea raport de evaluare al Grupului interguvernamental privind modificările climatice (2001);

• Evaluarea Ecosistemelor pentru noul Mileniu (2001);

• Consensul de la Monterrey, adoptat la Conferinţa internaţională privind finanţarea dezvoltării (2002);

• Raportul Programului Naţiunilor Unite pentru Mediu (PNUE), intitulat Selecţia naturală: lărgirea sferei de posibilităţi în materie de energii regenerabile - tehnologii şi politici (2003)

• Declaraţia parlamentară intitulată Spre o dezvoltare durabilă: aplicarea Agendei 21, adoptată prin consens la reuniunea parlamentară cu ocazia Summit-ului Mondial privind Dezvoltarea Durabilă, din 2002;

• Raportul final al Proiectului Mileniului al Naţiunilor Unite, intitulat Investiţia în dezvoltare (2005);

• Sprijinul în favoarea Cartei Terrei, exprimat la Conferinţa Generală a UNESCO (2003);

• Rezoluţia IUCN a Congresului mondial al naturii, care subscrie la Carta Terrei (2004);

• Conferinţa ministerială privind iniţiativa 3R (2005);

• Cea de-a 11-a Conferinţă a părţilor semnatare ale Convenţiei-cadru Naţiunilor Unite privind modificările climatice (COP 11) şi prima reuniune a părţilor semnatare ale Protocolului de la Kyoto (COP/MP01) (2005);

• Strategia şi Declaraţia de la Mauritius, adoptate la Reuniunea internaţională pentru examinarea punerii în aplicare a Programului de acţiune pentru dezvoltarea durabilă a micilor ţări insulare în curs de dezvoltare (2005);

• Declaraţia de la Hyogo şi Cadrul de acţiune de la Hyogo 2005-2015: creşterea rezistenţei naţiunilor şi colectivităţilor în faţa dezastrelor (2005);

• Declaraţia parlamentară a celui de-al 4-lea Forum Mondial al Apei (Mexic, 2005);

• Parteneriatul Asia-Pacific privind dezvoltarea curată şi clima (2005);

• Abordarea strategică a gestionării internaţionale a produselor chimice (SAICM), adoptată la Conferinţa internaţională privind gestionarea produselor chimice (ICCM) (2006)

 

3. constatând cu profundă îngrijorare că deşi au fost întreprinse anumite acţiuni pentru transpunerea în practică a acestor angajamente, multe dintre ele rămân neîndeplinite şi subliniind contribuţia Uniunii Interparlamentare la măsurile care vizează stoparea degradării mediului la nivel global, mai ales prin intermediul textelor, declaraţiilor şi rezoluţiilor următoare:

 

·         Declaraţia adoptată la cea de-a 87-a Conferinţă Interparlamentară, intitulată Mediul şi dezvoltarea: viziunea parlamentarilor privind orientările de bază ale Conferinţei ONU asupra mediului şi dezvoltării şi a perspectivelor sale (Yaoundé, 1992);

·         Declaraţia adoptată la cea de-a 97-a Conferinţă Interparlamentară, intitulată Măsuri necesare pentru schimbarea modurilor de consum şi de producţie în vederea dezvoltării durabile (Seoul, 1997);

·         Rezoluţia adoptată la cea de-a 107-a Conferinţă Interparlamentară, intitulată 10 ani după Rio: degradarea mediului la scară globală şi sprijinul parlamentar în favoarea Protocolului de la Kyoto (Marrakech, 2002);

·         Rezoluţia adoptată la cea de-a 108-a Conferinţă Interparlamentară, intitulată Cooperarea internaţională pentru prevenirea şi gestionarea catastrofelor naturale transfrontaliere şi a efectelor acestora asupra regiunilor respective (Santiago de Chile, 2003)

·         Rezoluţia adoptată la cea de-a 111-a Adunare Interparlamentară, intitulată Rolul parlamentelor în păstrarea biodiversităţii (Geneva, 2004), care vine în sprijinul angajamentului asumat la Summit-ul Mondial privind Dezvoltarea Durabilă, din 2002, de a realiza, până în 2010, o reducere semnificativă a nivelului actual de pierdere a diversităţii biologice;

 

4. Conştientă că problemele de mediu la nivel mondial constituie o ameninţare comună pentru întreaga omenire, mai ales pentru ţările în curs de dezvoltare, şi reprezintă o responsabilitate comună, dar diferenţiată, pentru toate ţările;

 

5. Având în vedere concentraţia ridicată de substanţe nocive rezultate din emisiile în stratul de ozon, şi îngrijorată de impactul crescând al modificărilor climatice asupra mediului înconjurător;

 

6. Conştientă de importanţa cooperării între toţi actorii interesaţi şi implicaţi, inclusiv guvernul, societatea civilă şi întreprinderile;

 

7. Recunoscând că se impune de urgenţă reconcilierea dezvoltării durabile cu globalizarea, aceasta din urmă reprezentând cauza unui cerc vicios al degradării mediului, alimentat, printre alţi factori, de modurile de producţie şi de consum nesustenabile din ţări dezvoltate şi în curs de dezvoltare;

 

8. Recunoscând de asemenea importanţa, în construirea unei societăţi durabile, a rolului educaţiei şi învăţării, care au un impact asupra sensibilizării, stilului de viaţă şi eticii profesionale ale indivizilor;

 

9. Subliniind că protecţia mediului este esenţială pentru eliminarea sărăciei şi realizarea Obiectivelor de Dezvoltare ale Mileniului;

 

10. Notând lansarea, în 2005, a Deceniului Naţiunilor Unite al Educaţiei pentru o Dezvoltare Durabilă (UNDESD), care implică toţii actorii şi toate nivelele sistemelor naţionale de educaţie, Planul internaţional al UNESCO pentru implementarea UNDESD, precum şi Strategia Regională de Educaţie pentru o Dezvoltare Durabilă, a Comisiei economice a ONU pentru Europa şi Cadrul de aplicare a acesteia, de la Vilnius;

 

11. Notând de asemenea că la Conferinţa Internaţională privind Finanţarea Dezvoltării, de la Monterrey (Mexic), s-a reafirmat obiectivul alocării a 0,7% din PNB al ţărilor dezvoltate pentru Asistenţa Oficială pentru Dezvoltare (ODA); recunoscând necesitatea de a se studia noi abordări privind mecanisme novatoare de finanţare, şi făcând apel la guvernele ţărilor în curs de dezvoltare să ia de urgenţă măsurile necesare pentru asigurarea unei dezvoltări durabile;

 

12. Considerând că baza unei bune guvernări o reprezintă organismele administrative eficiente şi un cadru corespunzător juridic şi de reglementare a aplicării, acestea permiţând guvernelor să se ocupe de problemele cruciale ce ţin de protecţia mediului;

 

13. Subliniind importanţa integrării perspectivei de gen în iniţiativele legate de catastrofele naturale, degradarea mediului natural, poluarea mediului, despădurirea, încălzirea planetei şi alte probleme de mediu;

 

14. Recunoscând nevoia creării unei societăţi bazate pe un ciclu raţional al materiilor, conform principiului 3R (Reducere, Reutilizare şi Reciclare);

 

15. Îngrijorată de contaminarea resurselor mondiale de apă şi de deteriorarea calităţii apei potabile destinată consumului uman, precum şi de creşterea consumului de apă la nivel global, care împreună determină penuria de apă în anumite regiuni, agravând deşertificarea şi fenomenul despăduririi;

 

16. Subliniind că protecţia mediului înconjurător trebuie să devină un stil de viaţă care să guverneze comportamentul şi activitatea tuturor;

 

17. Recunoscând importanţa principiului precauţiei, enunţat în Principiul 15 al Declaraţiei de la Rio privind Mediul şi Dezvoltarea, a obiectivului clauzelor de stabilizare a climatului din CCNUSC, precum şi faptul că incertitudinea ştiinţifică cu privire la cauzele încălzirii globale nu mai poate constitui o scuză pentru lipsa de acţiune;

 

18. Luând notă de publicaţia UNEP intitulată Selecţia naturală: lărgirea spectrului de opţiuni pentru tehnologiile şi politicile în materie de energie regenerabilă şi luând în considerare potenţialul unei economii viitoare mai curată;

 

19. Reamintind rolul esenţial al parlamentelor în consolidarea acţiunii în favoarea dezvoltării durabile, prin intermediul politicilor legislative şi bugetare care corespund obiectivelor fixate în convenţiile internaţionale, al iniţiativelor corespunzătoare de control al acţiunii guvernelor sau al acţiunilor de sensibilizare a opiniei publice şi societăţii, în ansamblul său;

 

 

1. Face apel la guverne să aplice fără întârziere toate convenţiile internaţionale privind mediul la care sunt parte;

 

2. Propune consolidarea în continuare a guvernării internaţionale privind mediul şi a rolului UNEP, ca furnizor de consultanţă şi orientare în materie de politici; asigurarea participării tuturor actorilor implicaţi, inclusiv ONG-urile, în elaborarea politicilor internaţionale de mediu; consolidarea parteneriatelor la diferite niveluri în probleme de mediu;

 

3. Solicită tuturor organismelor decizionale din domeniul gestionării mediului să ia în considerare experienţele, perspectivele şi cunoştinţele femeilor şi să vegheze ca acestea din urmă să participe pe picior de egalitate la planificarea, formularea, punerea în aplicare şi evaluarea politicilor de mediu, astfel încât componenta de gen să se regăsească în toate programele de mediu;

 

4. Reaminteşte că Uniunea Europeană susţine transformarea UNEP într-o veritabilă Organizaţie a Naţiunilor Unite pentru mediu;

5. Face apel la parlamente, ca actori de prim plan în sistemul mondial de guvernare a mediului, să participe activ - prin intermediul delegaţiilor lor - la toate manifestările internaţionale la care se dezbat şi se negociază opţiunile majore privind protecţia mediului şi utilizarea durabilă a resurselor naturale;

 

6. Solicită guvernelor, ca atunci când decid anumite politici, să ia în considerare Evaluarea Ecosistemelor pentru noul Mileniu şi mesajul său central, acela că bunăstarea omenirii şi progresul către dezvoltarea durabilă depind de ameliorarea gestionării ecosistemelor Terrei, în vederea asigurării conservării şi utilizării lor durabile;

 

7. Propune elaborarea de către UNEP a unei liste de obiective globale de mediu, după modelul Obiectivelor de Dezvoltare ale Mileniului, cărora să le asocieze criterii şi indicatori de aplicare, precum şi promovarea transpunerii acestora în practică ca o contribuţie semnificativă la dezvoltarea durabilă;

 

8. Încurajează parlamentarii să-şi determine guvernele să acorde atenţie maximă angajamentelor internaţionale pe care şi le-au asumat în domeniul dezvoltării durabile, inclusiv Obiectivelor de Dezvoltare ale Mileniului;

 

9. Subliniază că este nevoie să se asigure protecţia diversităţii biologice, inclusiv în zonele din largul mării, situate în afara jurisdicţiei Statelor aflate pe coastă;

 

10. Adresează un apel ţărilor care nu au făcut-o deja, începând cu cele care poluează cel mai mult, să adere la Protocolul de la Kyoto pentru ca măsurile de prevenire a încălzirii globale să aibă efect;

 

11. Solicită, în contextul celui de-al doilea ciclu de angajamente în baza Protocolului de la Kyoto, asumarea în cel mai scurt timp de către toate ţările a unor angajamente consolidate, conform Anexei 1;

 

12. Solicită tuturor ţărilor care elaborează un cadru post-Kyoto să susţină asumarea de responsabilităţi privind reducerea şi controlul emisiilor de gaze cu efect de seră, conform principiilor CCNUSC, făcând în acelaşi timp apel la ţările dezvoltate să furnizeze în continuare sprijin pentru ţările în curs de dezvoltare;

 

13. Invită parlamentele să asigure sprijin naţional în favoarea obiectivului recomandat de comunitatea ştiinţifică internaţională referitor la combaterea încălzirii globale, şi anume limitarea la 2 grade Celsius a creşterii temperaturilor medii ale planetei în raport cu nivelul pre-industrial, şi să acţioneze pentru atingerea acestui obiectiv, ţinând seama de faptul că o reducere a emisiilor de gaze cu efect de seră, de factor 2 pe scară mondială şi de factor 4 pentru ţările industrializate, este considerată necesară pentru realizarea acestui obiectiv;

 

14. Recomandă insistent guvernelor şi parlamentelor să oprească evoluţiile negative ale mediului în regiunea arctică, mai ales în ceea ce priveşte consecinţele schimbărilor climatice şi atenţionează împotriva consecinţelor acumulării de poluanţi persistenţi în diferite regiuni care sunt extrem de vulnerabile la schimbările climatice;

 

15. Invită guvernele şi instituţiile financiare internaţionale publice să promoveze cercetarea, dezvoltarea şi utilizarea surselor de energie regenerabile cu incidenţă scăzută, ca şi transferul către ţările în curs de dezvoltare al unor tehnologii adaptate condiţiilor geografice şi naturale ale fiecărei regiuni;

 

16. Reaminteşte iniţiative internaţionale precum Parteneriatul pentru Energii Regenerabile şi Eficienţă Energetică, precum şi rolul jucat de Agenţia Internaţională pentru Energie, ca evoluţii pozitive în direcţia ameliorării eficienţei energetice şi a cooperării;

 

17. Încurajează guvernele şi parlamentele să militeze pentru sensibilizarea faţă de problemele de mediu şi să educe populaţia pentru o acţiune coordonată împotriva degradării mediului;

 

18. Susţine şi promovează dezvoltarea unui cadru de programe, pe o perioadă de un deceniu, în sprijinul iniţiativelor regionale şi naţionale destinate accelerării tranziţiei către un consum şi o producţie durabile şi, în legătură cu aceasta, solicită promovarea unui sistem durabil de achiziţii publice;

 

19. Invită parlamentele să se angajeze pe deplin în abordarea problemelor determinate de schimbările climatice şi de efectele acestora asupra mediului şi să adopte măsurile legislative necesare pentru atenuarea efectelor acestor probleme;

 

20. Invită guvernele şi parlamentele, luând în considerare situaţia naţională, să definească clar în legislaţia internă responsabilităţile sociale corporatiste şi să respecte filosofia Conferinţei ministeriale privind iniţiativa 3R (Reducere, Reutilizare şi Reciclare), pentru a promova dezvoltarea unei societăţi fondate pe un ciclu de materii raţional;

 

21. Face apel la parlamente să promoveze, în contextul ratificării convenţiilor şi tratatelor internaţionale, adoptarea de planuri naţionale privind problemele majore de mediu şi dezvoltare durabilă, care să stabilească obiective, inclusiv de ordin cantitativ;

 

22. Solicită parlamentelor să promoveze o legislaţie în favoarea dezvoltării unor produse care nu reprezintă un pericol pentru mediu şi să promoveze utilizarea de drepturi de tragere „verzi” (green bonds) şi a mecanismelor de dezvoltare curată;

 

23. Încurajează guvernele şi parlamentele să asigure aderarea la şi implementarea Convenţiei Naţiunilor Unite pentru combaterea deşertificării (1994); şi sprijină Anul internaţional al deşerturilor şi deşertificării (2006);

 

24. Solicită ratificarea rapidă a Convenţiei internaţionale pentru controlul şi gestionarea apelor de balast şi a sedimentelor navelor (2004);

 

25. Încurajează parlamentarii din toate ţările să promoveze educaţia în spiritul dezvoltării durabile şi să ofere un exemplu de comportament pentru cetăţenii lumii, de care depinde viitorul durabil, şi solicită programe speciale pentru femei în vederea consolidării rolului lor esenţial în gestionarea resurselor naturale;

 

26. Face apel la parlamente să conştientizeze faptul că păstrarea şi conservarea ciclului hidrologic sunt esenţiale pentru menţinerea ciclurilor climatice şi de mediu, aceasta permiţând regenerarea rezervelor de apă care sunt indispensabile pentru asigurarea unei dezvoltări sociale şi a calităţii vieţii locuitorilor acestei planete, în special în ceea ce priveşte sănătatea şi producţia de alimente, precum şi pentru prevenirea deşertificării şi despăduririlor;

 

27. Face apel la guverne, în cooperare cu organismele internaţionale competente în materie de mediu, cu mediul de afaceri şi organizaţiile societăţii civile, să stabilească un plan de implementare a UNDESD, care să includă sisteme de monitorizare şi evaluare periodice;

 

28. Încurajează organismele cu atribuţii în materie de mediu să elaboreze indicatori şi date dezagregate pe criterii de sex şi să realizeze sistematic analize şi cercetări pentru evaluarea impactului politicilor de mediu asupra ambelor sexe;

 

29. Solicită parlamentelor să promoveze o cooperare mai intensă, tehnică şi financiară, în domeniul energiilor regenerabile, încurajând transferul de tehnologii între ţările dezvoltate şi cele mai puţin dezvoltate, precum şi consolidarea capacităţilor umane, tehnice şi instituţionale;

 

30. Invită guvernele şi parlamentele, în contextul clauzelor de stabilizare a climatului, enunţate în CCNUSC, să ia măsuri pentru reducerea substanţială a emisiilor de gaze cu efect de seră, să facă schimb de bune practici în acest domeniu şi să întreprindă studii şi activităţi de cercetare aplicate, inclusiv printr-o abordare retrospectivă;

 

31. Face apel la parlamente şi la guverne să se asigure că femeile au acces la proprietatea funciară şi pot gestiona resurse naturale, deoarece echilibrul între sexe privind proprietatea este indispensabil pentru evitarea degradării mediului;

 

32. Îndeamnă insistent toate ţările să formuleze o politică de mediu globală pentru susţinerea şi menţinerea reală a creşterii economice, fără efecte distructive pentru resursele comune;

 

33. Solicită guvernelor şi parlamentelor, în legătură cu concluziile Summit-ului Mondial pentru Dezvoltare Durabilă, să continue şi să încurajeze o aplicare mai eficace şi mai coerentă a Convenţiei privind diversitatea biologică şi a Protocolului său de la Cartagina privind biosecuritatea; să realizeze, până în 2010, o reducere semnificativă a nivelului actual de pierdere a diversităţii biologice, ceea ce va impune măsuri la toate nivelurile, inclusiv elaborarea şi punerea în aplicare de strategii şi planuri de acţiune naţionale privind diversitatea biologică;

 

34. Este conştientă de controversele pe care le suscită opţiunea nucleară pentru producerea de energie, precum şi problemele ivite prin declasarea centralelor nucleare, depozitarea deşeurilor nucleare şi scurgerile accidentale şi, în acelaşi timp, recunoaşte necesitatea de a nu elimina această opţiune şi de a intensifica cercetarea pentru depăşirea acestor probleme;

 

35. Încurajează parlamentele să elaboreze legislaţia necesară, să examineze diversele opţiuni, inclusiv o reformă fiscală ecologică şi să propună guvernelor lor astfel de politici;

 

36. Face apel la parlamente şi guverne să aloce fonduri suficiente pentru UNEP şi mijloace financiare suficiente pentru punerea în aplicare a legislaţiei privind gestionarea mediului şi încurajează elaborarea de bugete „verzi” după modelul bugetelor sensibile la egalitatea de gen;

 

37. Îndeamnă insistent parlamentarii şi mai precis femeile parlamentare să constituie reţele de lobby în cadrul parlamentelor, pentru a produce schimbări în gestionarea resurselor naturale;

 

38. Încurajează de asemenea guvernele să includă în bugetele lor indicaţii precise privind costurile financiare şi non financiare ale degradării mediului şi avantajele serviciilor de ecosistem;

 

39. Încurajează toate companiile transnaţionale să adopte şi să aplice norme de mediu riguroase, ca parte a  responsabilităţii lor sociale corporatiste, conform cooperării prevăzute prin Pactul Mondial;

 

40. Încurajează parlamentele şi guvernele să asigure accesul cetăţenilor la informaţiile privind situaţia locală de mediu;

 

41. Invită parlamentele să promoveze elaborarea de metode şi de mijloace noi, cu caracter mai general, pentru măsurarea PIB şi a altor noţiuni economice standardizate, care să ia în considerare valoarea resurselor naturale, în scopul încurajării dezvoltării durabile;

 

42. Încurajează parlamentele să faciliteze participarea ONG-urilor la mobilizarea populaţiei în favoarea protecţiei mediului, în special pentru atenuarea efectelor schimbărilor climatice.