-Traducere neoficială-

                                                                                                                 

 

Rolul parlamentelor în monitorizarea realizării Obiectivelor de Dezvoltare ale Mileniului,

îndeosebi în ceea ce priveşte problema datoriei, eradicarea sărăciei şi a corupţiei

 

Cea de-a 115-a Adunare a Uniunii Interparlamentare,

 

(1) Reamintind Declaraţia Preşedinţilor de Parlamente Naţionale, intitulată “Viziunea parlamentară asupra cooperării internaţionale în pragul celui de-al treilea mileniu”, adoptată la 1 septembrie 2000, şi declaraţia intitulată “Reducerea deficitului democratic în relaţiile internaţionale: un rol mai important pentru parlamente”, adoptată la 9 septembrie 2005, care fac apel la parlamente şi la organizaţiile acestora, între care Uniunea Interparlamentară, să creeze o dimensiune parlamentară a cooperării internaţionale,

      

(2) Reamintind de asemenea Declaraţia Mileniului, din 8 septembrie 2000, care enunţă opt obiective cu termene limită şi cifre precise, cunoscute sub numele de Obiectivele de Dezvoltare ale Mileniului (ODM), care constituie angajamente stabilite de comun acord de comunitatea internaţională, în scopul eliminării sărăciei, precum şi rapoartele privind dezvoltarea umană, stabilite prin Programul ONU pentru dezvoltare (PNUD) şi documentul final al Summit-ului Mondial, adoptat de şefii de stat şi de guvern la 15 septembrie 2005,

 

(3) Reamintind declaraţiile finale ale conferinţelor specializate ale ONU şi, mai ales, Conferinţa internaţională privind finanţarea dezvoltării, care a avut loc la Monterrey (Mexic), în 2002, Summit-ul mondial pentru dezvoltare durabilă de la Johannesburg (Africa de Sud), din 2002 şi cea de-a treia Conferinţă ONU pentru ţările cel mai puţin dezvoltate, de la Bruxelles (Belgia), din 2001,

 

(4) Reamintind rezoluţiile Uniunii Interparlamentare, mai ales cele adoptate de cea de-a 73-a Conferinţă interparlamentară (Lomé, 1985), privind rolul parlamentelor şi contribuţia lor la eliminarea sărăciei prin reducerea poverii datoriei internaţionale; cea de-a 74-a Conferinţă interparlamentară (Ottawa, 1985), privind contribuţia parlamentelor la stabilirea măsurilor şi acţiunilor necesare în vederea reducerii poverii datoriei externe, care afectează ţările în curs de dezvoltare; cea de-a 88-a Conferinţă interparlamentară (Stockholm, 1992), privind necesitatea găsirii unei soluţii radicale la problema datoriei lumii în curs de dezvoltare; cea de-a 101-a Conferinţă interparlamentară (Bruxelles, 1999), privind anularea datoriei ţărilor sărace puternic îndatorate (HIPC); cea de-a 102-a Conferinţă interparlamentară (Berlin, 1999), privind necesitatea revizuirii modelului financiar şi economic mondial actual, precum şi Documentul final al Conferinţei interparlamentare „Un dialog Nord-Sud pentru o lume prosperă”, organizată de UIP la Ottawa, în 1993; cea de-a 107-a Conferinţă interparlamentară (Marrakech, 2002), privind rolul parlamentelor în definirea politicilor publice în era mondializării, a instituţiilor multilaterale şi a acordurilor comerciale internaţionale, precum şi documentele adoptate de Reuniunea parlamentară cu ocazia Summit-ului mondial pentru dezvoltare durabilă (Johannesburg, 2002); cea de-a 108-a Conferinţă interparlamentară (Santiago de Chile, 2003), privind rolul şi locul parlamentelor în consolidarea instituţiilor democratice şi dezvoltarea umană, într-o lume divizată; cea de-a 109-a Adunare a UIP (Geneva, 2003), privind bunurile publice globale: o nouă provocare pentru parlamente; cea de-a 112-a Adunare a UIP (Manila, 2005), privind rolul parlamentelor în aplicarea unor mecanisme internaţionale novatoare de finanţare şi de comerţ, în măsură să permită reglementarea problemei datoriei şi realizarea Obiectivelor Mileniului (ODM),

 

(5) Reamintind documentul de informare prezentat de Uniunea Interparlamentară la cel de-al doilea Forum mondial privind combaterea corupţiei şi menţinerea integrităţii, Haga (Olanda), 28-31 mai 2001, intitulat ”Rolul parlamentelor în combaterea corupţiei”,

 

(6) Îngrijorată profund de faptul că peste 1,2 miliarde de persoane, respectiv mai mult de o persoană din cinci la nivel global, în majoritate femei şi copii, supravieţuiesc cu mai puţin de un dolar american de persoană pe zi, sub pragul internaţional de sărăcie stabilit la un dolar pe zi; şi de faptul că, în peste cincizeci de ţări, dintre care treizeci şi cinci de ţări africane, indicatorii de sărăcie s-au agravat pe parcursul ultimului deceniu,

 

(7) Cunoscând că se pledează, prin Convenţia privind eliminarea tuturor formelor de discriminare la adresa femeilor, pentru participarea femeilor în mod egal cu bărbaţii în toate domeniile, în scopul dezvoltării ţărilor, al bunăstării umanităţii şi al susţinerii păcii,

 

(8) Reamintind Declaraţia de la Beijing, care afirmă că emanciparea femeilor şi participarea lor deplină şi echitabilă în toate sferele societăţii, inclusiv participarea la procesul decizional şi accesul la putere, sunt fundamentale pentru dezvoltare şi pentru pace,

 

(9) Reamintind că pacea este condiţia primordială  a dezvoltării şi, deci, şi a eradicării sărăciei,

 

(10) Conştientă că pacea, securitatea şi dezvoltarea sunt interdependente şi se consolidează reciproc,

 

(11) Conştientă că parlamentele deţin un rol crucial în promovarea celor opt obiective ale mileniului şi că ele trebuie să adopte o legislaţie adecvată în acest sens, să participe la elaborarea politicilor generale şi să monitorizeze punerea lor în aplicare, să asigure controlul asupra activităţilor guvernului în acest scop, să ceară acestuia rapoarte privind progresul înregistrat în realizarea ODM, şi să aprobe şi să execute creditele bugetare adecvate,

 

(12) Îngrijorată de faptul că, în etapa actuală, finanţarea ODM şi, deci, punerea lor în aplicare până în 2015, riscă să nu poată fi asigurate, în ciuda anumitor progrese,

 

(13) Reamintind constatarea alarmantă din rapoartele UNCTAD, în care se observă că Africa este continentul cel mai bogat în resurse naturale şi totodată, în mod paradoxal, cel mai sărac,

 

(14) Subliniind necesitatea urgentă a onorării angajamentului de a aloca 0,7% din PNB asistenţei oficiale pentru dezvoltare (ODA), condiţie prealabilă fundamentală pentru realizarea ODM,

 

(15) Remarcând absenţa progreselor privind angajamentele în materia egalităţii de gen, a emancipării femeilor, a îmbunătăţirii sănătăţii materne, a luptei împotriva răspândirii HIV/SIDA şi a altor maladii,

 

(16) Remarcând că, şi după eforturi considerabile la nivel bilateral şi, mai ales, multilateral, realizate în cadrul instituţiilor de la Bretton Woods, reducerea sensibilă a datoriei şi deblocarea resurselor necesare pentru realizarea ODM sau menţinerea la un nivel suportabil a nivelului de îndatorare a ţărilor în curs de dezvoltare, rămân o provocare,

 

(17) Ştiind în acest sens că anularea datoriei pentru ţările cele mai sărace este cu atât mai necesară cu cât globalizarea economică creează bogăţii în anumite regiuni ale lumi, de care însă au profitat foarte puţin ţările cele mai sărace,

 

(18) Profund conştientă că, datorită serviciului datoriei, majoritatea ţărilor debitoare sunt private de puţinele lor resurse, de economiile realizate cu sacrificii şi că ele trebuie să îşi sacrifice sumele bugetare prevăzute pentru educaţie, sănătate, locuinţe şi pentru alte proiecte de dezvoltare, în scopul acoperirii datoriilor,

 

(19) Convinsă că succesul creşterii asistenţei financiare pentru dezvoltare durabilă şi al anulării datoriilor depinde de măsura în care ţările beneficiare promovează democraţia şi principiile bunei guvernări, precum şi de eliminarea corupţiei în fiecare ţară şi la nivel internaţional,

 

(20) Subliniind că este important să se acorde prioritate luptei împotriva corupţiei la toate nivelurile   şi să se adopte politici care pun accentul pe gestionarea responsabilă şi transparentă a sectorului public şi pe responsabilitatea şi răspunderea în sectorul corporatist, inclusiv eforturi pentru restituirea bunurilor deturnate în urma unor acte de corupţie, conform Convenţiei ONU împotriva corupţiei,

 

(21) Convinsă că globalizarea, cu efectele sale pozitive şi negative, reprezintă o sursă de provocări şi în acelaşi timp, de oportunităţi, pentru toate ţările, şi că ea are un impact asupra vieţii cotidiene a cetăţenilor,

 

(22) Luând notă de faptul că un mare număr de ţări în curs de dezvoltare sunt din ce în ce mai excluse din fluxurile internaţionale comerciale de capital, ceea ce are consecinţe directe supra sărăciei,

 

(23) Salutând faptul că Premiul Nobel pentru Pace din 2006 a adus în prim-plan noţiunea de micro-credite, precum şi faptul că acestea reprezintă una dintre soluţiile de eliminare a sărăciei, care ajută îndeosebi femeile să-şi realizeze o autonomie financiară,

 

(24) Remarcând că ţările în curs de dezvoltare îşi pun speranţe în Runda Doha a negocierilor comerciale multilaterale, precum şi importanţa pe care finalizarea favorabilă a acestor negocieri o are pentru perspectivele de dezvoltare ale acestor ţări; remarcând totodată utilitatea unei finanţări externe, denumită „ajutor pentru comerţ”, care permite acestor ţări să-şi consolideze capacităţile pentru o participare mai activă la comerţul mondial,

 

(25) Constatând că actualul sistem internaţional comercial şi de investiţii este dezechilibrat în favoarea ţărilor dezvoltate şi că dezechilibrele sistemelor financiare monetare şi comerciale internaţionale au un impact nefavorabil asupra perspectivelor de dezvoltare ale ţărilor în curs de dezvoltare,

 

1. roagă insistent parlamentele membre UIP care au adoptat Declaraţia Mileniului să promoveze realizarea ODM în ţările lor, prin sprijinirea elaborării politicilor generale şi monitorizarea aplicării lor, prin alocarea resurselor bugetare adecvate şi prin utilizarea funcţiei de control pentru monitorizarea progreselor în realizarea ODM;

2. încurajează parlamentele ţărilor în curs de dezvoltare să acorde fonduri suficiente pentru punerea în aplicare a măsurilor de securitate, în vederea atenuării impactului globalizării asupra sectoarelor economice afectate;

3. roagă insistent parlamentele ţărilor dezvoltate să ceară guvernelor lor să-şi onoreze angajamentele de alocare a 0,7 % din PNB pentru ODA, aşa cum prevăd Declaraţia Mileniului şi Acordul de la Monterrey privind finanţarea dezvoltării;

4. încurajează parlamentele ţărilor în curs de dezvoltare să vegheze la: mobilizarea de către guverne a resurselor necesare dezvoltării; adoptarea de politici economice şi sociale adecvate pentru stimularea unei creşteri durabile; stabilirea unor strategii naţionale pentru adaptarea politicilor în direcţia realizării ODM; continuarea reformării instituţiilor şi promovarea democraţiei şi a drepturilor omului; respectarea principiilor bunei guvernări şi combaterea corupţiei,

5. face apel la state să-şi consolideze capacităţile naţionale în materie de statistici, să îmbunătăţească şi să instituţionalizeze un sistem uniform de evaluare, pentru a măsura rezultatele şi obiectivele atinse în domeniul dezvoltării şi al eradicării sărăciei;

6. propune ca guvernele naţionale şi mecanismele de integrare regională să definească unele ODM complementare sau adiţionale, pe ţari sau regiuni;

7. roagă insistent parlamentele să faciliteze şi să monitorizeze, în ţările lor, punerea în aplicare a obiectivelor convenite la nivel internaţional privind egalitatea de gen şi promovarea femeii; roagă de asemenea parlamentele să acţioneze în favoarea politicii de protecţie a drepturilor fundamentale ale femeii şi să încurajeze eforturile pentru eliminarea discriminării la adresa femeilor; încurajează guvernele şi parlamentele să adopte legi pentru utilizarea măsurilor de discriminare pozitivă în atribuirea funcţiilor de reprezentare şi executive; recomandă în acest scop înfiinţarea, unde este cazul, a unor organisme parlamentare specializate pentru problematica de gen;

8. face apel la parlamentele ţărilor dezvoltate să susţină creşterea investiţiilor străine directe destinate încurajării surselor suplimentare şi novatoare de finanţare a dezvoltării durabile;

9. încurajează guvernele să prezinte parlamentelor, în mod regulat, rapoarte naţionale şi regionale privind progresele realizate în realizarea ODM şi roagă insistent parlamentele naţionale să aibă un rol mai activ în monitorizarea punerii lor în aplicare;

10. încurajează parlamentele să participe la formularea documentelor de strategie pentru reducerea sărăciei (PRSP) şi a politicilor pentru egalitatea de gen şi de promovare a femeii, în cadrul unor grupuri de lucru ad-hoc;

11. sugerează înfiinţarea unor comisii specializate sau a unor grupuri de lucru în cadrul comisiilor, în scopul monitorizării şi controlului acţiunii executivului în ceea ce priveşte cadrul strategic pentru reducerea sărăciei şi încurajează parlamentele să promoveze consecvent o analiză şi o evidenţă a bugetului care să integreze dimensiunea de gen, având ca scop reducerea inegalităţilor de gen;

12. recomandă guvernelor, parlamentelor şi organizaţiilor internaţionale relevante:

    • să armonizeze asistenţa acordată de donatori, pentru a evita paralelismele şi supraîncărcarea administrativă, în scopul adaptării ODA la strategiile naţionale ale ţărilor beneficiare;

    • să încurajeze, în vederea unui comerţ mai echitabil, exporturile ţărilor cel mai puţin avansate şi să ofere asistenţă directă pentru proiectele de dotare transfrontalieră

    • să acţioneze în favoarea reformei sistemului de asistenţă oficială pentru dezvoltare, printr-o ameliorare a direcţionării şi gestionării investiţiilor şi prin acordarea de sprijin instituţional în favoarea bunei guvernări;

    • să revitalizeze coordonarea regională în abordarea problemelor de mediu, să finanţeze marile proiecte şi să încurajeze cercetarea şi dezvoltarea;

 

13. recomandă prezentarea politicilor şi a documentelor bugetare într-o manieră care să pună în valoare realizarea ODM;

14. sugerează organizarea de dezbateri publice privind PRSP şi organizarea de misiuni de control parlamentar al aplicării acestora;

15. încurajează parlamentele ţărilor dezvoltate să monitorizeze politicile naţionale de asistenţă şi le încurajează, de asemenea, să prezinte pe larg rezultatele lor în rândul parlamentarilor şi al cetăţenilor;

16. încurajează ţările donatoare, mai ales ţările membre ale Organizaţiei pentru Cooperare şi Dezvoltare Economică (OECD), să întocmească rapoarte privind punerea în aplicare a Obiectivelor şapte şi opt;

17. încurajează statele donatoare să continue şi să consolideze colaborarea cu agenţiile Naţiunilor Unite, cu instituţiile financiare internaţionale, cu alte ţări donatoare, cu ONG-urile şi cu sectorul privat, într-o manieră care să ofere ţărilor în curs de dezvoltare mijloace efective de acţiune;

18. subliniază că datoria a devenit de nesuportat pentru un număr mare de ţări în curs de dezvoltare şi cere accelerarea punerii în aplicare a unor proceduri eficace de anulare sau de reeşalonare viabilă a acestei datorii şi adoptarea instrumentelor juridice necesare pentru a evita o supra-îndatorare a ţărilor în curs de dezvoltare; încurajează parlamentele să susţină iniţiativele internaţionale de reducere a datoriilor;

19. încurajează statele să aloce resursele eliberate în urma reducerii şi anulării datoriei pentru cheltuieli asociate ODM, mai ales în domeniile sănătăţii, educaţiei, egalităţii de gen şi emancipării femeii, în conformitate cu strategia pentru reducerea sărăciei, din fiecare ţară;

20. încurajează parlamentele, guvernele şi organismele ONU să sprijine principiul şi practica micro-creditelor;

21. încurajează toate ţările donatoare să reinvestească în economia ţărilor debitoare 50% din partea cuvenită din plăţile în contul serviciului datoriei, sub formă de investiţii străine directe sau alt tip de active financiare şi de asistenţă tehnică pentru ODM;

22. încurajează parlamentele să ia în considerare reducerea cheltuielilor militare în beneficiul cheltuielilor dedicate satisfacerii nevoilor umane fundamentale;

23. recomandă adoptarea altor mecanisme de ajutorare a ţărilor afectate de îndatorare, dar care au un venit pe cap de locuitor ce depăşeşte pragul stabilit pentru acordarea de asistenţă conform Iniţiativei pentru ţările sărace puternic îndatorate, şi promovarea de iniţiative bilaterale şi regionale în acest scop;

24. recomandă, în abordarea datoriei, depăşirea logicii bazate pe cote macro-economice în scopul integrării unei logici care să ţină seama de dezvoltarea umană şi de criteriile sociale;

25. încurajează parlamentele să pună în aplicare recomandările UIP privind lupta împotriva corupţiei, în special prin adoptarea de coduri deontologice pentru evitarea conflictelor de interese, prin reglementarea finanţării partidelor politice şi prin asigurarea transparenţei campaniilor electorale;

26. recomandă adoptarea unor legi anti-corupţie eficace şi disuasive şi, îndeosebi, reglementarea clară şi transparentă a achiziţiilor publice;

27. recomandă crearea unei carte naţionale de integritate, cu mecanisme adecvate de aplicare, conforme cu normele acceptate la nivel internaţional;

28. invită statele să-şi consolideze şi să-şi îmbunătăţească legile privind libertatea de informare şi comunicare în vederea asigurării transparenţei în viaţa publică şi a denunţării corupţiei din sectoarele public şi privat;

29. încurajează parlamentele să adopte măsuri pentru combaterea eficace a corupţiei şi pentru a asigura  protecţia martorilor în cazurile de corupţie;

30. recomandă parlamentelor să vegheze la respectarea dreptului societăţii civile de a avea acces la informaţii transparente şi obiective;

31. încurajează utilizarea măsurilor de control pentru verificarea legalităţii şi corectitudinii conturilor publice;

32. încurajează crearea sau consolidarea unor comisii independente anti-corupţie, care să lucreze în parteneriat cu justiţia şi societatea civilă şi care să dispună de mijloacele financiare şi umane necesare bunei lor funcţionări;

33. încurajează adoptarea unor mecanisme transparente de desemnare a înalţilor funcţionari publici, ţinând seama de cote pentru femei şi invită guvernele şi parlamentele să realizeze un control sistematic al parităţii bărbaţi-femei în posturile de conducere;

34. recomandă adoptarea şi ratificarea convenţiilor internaţionale de luptă împotriva corupţiei, în special convenţiile OECD şi ONU;

35. sugerează să fie propuse legi pentru punerea în aplicare, la nivel naţional şi, dacă este cazul, la nivel regional, a dispoziţiilor acestor convenţii internaţionale;

36. încurajează dezvoltarea cooperării parlamentare în combaterea corupţiei;

37. invită parlamentarii să facă dovada responsabilităţii personale, prin adoptarea de coduri de conduită şi întărirea regulilor împotriva conflictelor de interese, precum şi a legislaţiei aplicabile în materie de declarare a situaţiei financiare;

38. cere insistent ţărilor participante la negocierile financiare multilaterale ale OMC să reia rapid Runda Doha de negocieri, în prezent suspendată, într-o manieră care să amelioreze în mod semnificativ sistemul comercial multilateral şi perspectivele de dezvoltare ale ţărilor în curs dezvoltare;

39. solicită aplicarea unor programe de instruire pentru parlamentari, în vederea dobândirii capacităţii de a se achita de obligaţiile constituţionale şi a consolidării aptitudinilor de analiză a bugetului naţional în contextul combaterii sărăciei şi al realizării ODM.