Reuniunea cu tema „Declaraţia Universală a Drepturilor Omului după şaizeci de ani: realizări şi provocări”

(Geneva, 3-5 noiembrie 2008)

Evenimentul, organizat împreună cu Biroul Înaltului Comisar al Naţiunilor Unite pentru Drepturile Omului, a avut loc la sediul UIP din Geneva. Au participat delegaţii din peste 50 de parlamente membre ale UIP.

Delegaţia GRUI a fost formată din dl. senator Radu Cristian Georgescu, membru al Comisiei pentru drepturile omului, culte şi minorităţi a Senatului şi dl. deputat Cătălin Lucian Matei, membru al Comisiei pentru drepturile omului, culte şi problemele minorităţilor naţionale a Camerei Deputaţilor.

În deschiderea lucrărilor au luat cuvântul dna. Elissavet Papadimitriou, vicepreşedintă a Comitetului Executiv al UIP, al doilea vicepreşedinte al Parlamentului Republicii Elene şi dl. Waly Ndiaye, directorul Diviziei Drepturile Omului şi Tratate, UNHCHR.

Ordinea de zi a inclus următoarele subiecte:

- principalele tratate internaţionale şi organisme de monitorizare în materia drepturilor omului;

- Consiliul pentru Drepturile Omului al Naţiunilor Unite şi mecanismul său de Examinare Periodică Universală;

- funcţionarea eficientă a sistemului de justiţie penală internaţională;

- asigurarea drepturilor economice, sociale şi culturale într-o lume globalizată;

- libertate vs. securitate: soluţii compatibile cu drepturile omului în combaterea criminalităţii şi terorismului;

- discriminarea: o epidemie socială globală.

Fiecare dezbatere tematică a fost precedată de prezentări realizate de membri de parlament şi de experţi internaţionali, între care: dna. Fauzia Wahab, membră a Adunării Naţionale, Pakistan; dl. Oumar Mariko, membru al Adunării Naţionale, Mali; dl. Ibrahim Salama, coordonatorul Diviziei Tratate şi Consiliu, UNCHR; dl. William Schultz, expert, Center for American Progress, fost director executiv al Amnesty International; dl. Nicolas Espejo, director, Public Interest Foundation, Chile; dl. Bruce Porter, director executiv, Social Advocacy Center, Canada.

PRINCIPALELE CONCLUZII

- Declaraţia Universală a contribuit la creşterea legitimităţii drepturilor omului la scară globală şi la includerea lor cu prioritate pe agendele guvernelor naţionale şi comunităţii internaţionale;

- după 60 de ani se constată totuşi că, în absenţa voinţei politice şi a unor resurse adecvate, respectarea deplină a drepturilor omului rămâne un deziderat;

- deşi s-au făcut progrese considerabile din punct de vedere normativ şi instituţional, sunt necesare eforturi susţinute pentru implementarea standardelor în materie, îndeosebi în ceea ce priveşte respectarea drepturilor economice şi sociale şi combaterea discriminării împotriva femeilor şi a rasismului;

- în contextul măsurilor de combatere a terorismului, drepturile omului sunt supuse unor noi presiuni; este necesară regândirea conceptului de securitate şi trebuie abordate cauzele profunde ale terorismului, care ţin de privaţiuni economice şi sociale, de corupţie şi de încălcări ale drepturilor omului;

- este necesar un control mai riguros al modului în care guvernele îşi îndeplinesc obligaţiile asumate în baza instrumentelor internaţionale în domeniul drepturilor omului (în acest scop, se recomandă parlamentelor să se implice şi să-şi aducă propria contribuţie în procesul de elaborare a rapoartelor naţionale asociate diferitelor tratate şi convenţii);

- parlamentarii trebuie să valorifice noul mecanism de Examinare Periodică Universală, instituit de Consiliul Drepturilor Omului al Naţiunilor Unite, care le oferă ocazia să participe la dialog cu toate părţile implicate;

- parlamentarii au, de asemenea, o contribuţie importantă în asigurarea funcţionării sistemului internaţional de justiţie penală; în acest sens, ei trebuie să aibă în vedere ratificarea Statutului Curţii Penale Internaţionale şi adoptarea unei legislaţii care să integreze principiul jurisdicţiei universale şi să confere autorităţilor naţionale competenţa de a investiga şi a urmări în justiţie, şi de a colabora cu CPI;  

- parlamentarilor le revine responsabilitatea de a institui şi consolida o cultură a drepturilor omului în fiecare dintre ţările lor, fie ele dezvoltate sau în curs de dezvoltare.