D E C L A R A Ţ I E

cu ocazia

Zilei Internaţionale a Democraţiei - 15 septembrie 2016

„Democraţia 2030”

Deputat Ioan STAN

                          Președintele Grupului Român al Uniunii  Interparlamentare

Domnule Preşedinte,

Stimaţi colegi,

Organizaţia Naţiunilor Unite a ales pentru ediţia din 15 septembrie 2016 a Zilei Internaţionale a Democraţiei tema „Democraţia şi Agenda pentru dezvoltare durabilă 2030”.

Alegerea este menită să readucă în prim-plan Agenda 2030 - o veritabilă „foaie de parcurs” a statelor lumii spre creştere economică şi progres social în următorul deceniu şi jumătate - şi cel de-al 16-lea Obiectiv al Agendei, dedicat democraţiei.

Este unanim recunoscut faptul că, indiferent de modelul naţional pe care îl îmbracă democraţia într-un loc sau altul al lumii, valorile şi principiile ei sunt universale şi nu lasă loc jumătăţilor de măsură.

Pacea, justiţia şi crearea unui stat de drept puternic cu instituţii eficiente, responsabile şi incluzive sunt dezideratele subsumate celui de al 16-lea Obiectiv al Dezvoltării Durabile. Ele trebuie să reprezinte, deopotrivă, finalitatea şi fundaţia lumii de mâine, o lume durabil mai bună.

Cu ocazia Zilei Internaţionale a Democraţiei 2016, UIP ne invită să reflectăm asupra unui aspect de o deosebită relevanţă pentru dezvoltarea democratică şi progresul statelor lumii: implicarea tinerilor în viaţa politică.

Prin adoptarea, în luna iunie a.c., a Declaraţiei privind Obiectivele Dezvoltării Durabile, Parlamentul României şi-a asumat responsabilitatea de a continua să-şi perfecţioneze structurile şi modul de lucru, astfel încât să asigure o abordare coerentă şi unitară, la nivelul societăţii româneşti, a transpunerii celor 17 Obiective în documente programatice naţionale, acordând prioritate consolidării democraţiei participative.

De altfel, în cei peste 25 de ani care au trecut de la revenirea ţării noastre la un regim democratic, Parlamentul a încercat să se adapteze permanent şi să rezoneze cât mai bine la realităţile româneşti, prin măsuri care, în deplinul respect al prevederilor constituţionale, au condus la modificări în alegerea, competenţele, organizarea, procedurile celor două Camere şi au eficientizat activităţile parlamentare, inclusiv prin creşterea transparenţei activităţilor parlamentare şi a interacţiunii cu cetăţenii şi societatea civilă, în toate etapele procesului legislativ.

Evident, realităţile socio-economice în permanentă schimbare, necesitatea continuării reformelor asumate în plan european şi euro-atlantic, provocările globalizării şi interdependenţei şi, nu în ultimul rând, rapiditatea cu care noile tehnologii ale comunicaţiilor şi informaţiei modelează societatea şi guvernanţa, la nivel naţional şi mondial, impun continuarea acestor eforturi. Consolidarea şi deschiderea către cetăţeni a singurei instituţii reprezentative a statului de drept va rămâne şi pe viitor o constantă a preocupărilor noastre, ale tuturor, aleşi şi alegători.

Am încredere că parlamentarii legislaturii 2016-2020, având ca reper principal rolul constituţional pe care trebuie să îl joace Parlamentul în stabilirea direcţiilor de dezvoltare şi implementare a proiectelor de anvergură ale României, vor corecta acele mecanisme şi proceduri perimate, nefuncţionale sau caduce ale construcţiei parlamentare, care încă descurajează, blochează sau fac ineficientă comunicarea şi conlucrarea senatorilor şi deputaţilor cu tânăra generaţie.

Implicarea responsabilă şi permanentă a tineretului în viaţa politică reprezintă unul dintre reperele cu greutate în evaluarea stării de sănătate a democraţiei. Ca atare, măsurile luate de partidele politice pentru promovarea unor reprezentanţi ai tinerilor în poziţii de decizie şi de conducere vor avea de trecut un test major de suficienţă şi de eficacitate, chiar în următoarele luni.

Va fi interesant - şi este obligatoriu - să analizăm câţi tineri români vor alege să îşi exercite dreptul de vot în decembrie 2016 şi care va fi structura pe vârste a următorului legislativ. Să nu uităm, însă, că o populaţie tânără, de aproximativ 2 milioane de români munceşte în prezent în străinătate, fiind exclusă din forţa de muncă şi din populaţia care va aduce pe lume, în viitor, copiii acestei ţări.

Acesta este unul dintre motivele pentru care, în 2030, România se va regăsi în topul „celor mai bătrâne” 15 state ale lumii din punct de vedere al vârstei medii a populaţiei, aproximativ 31% din populaţie urmând să aibă statut de pensionar.

În ce ţară vor alege să trăiască aceia dintre cei peste 85.000 de „copiii rămaşi singuri acasă” ai anului 2016 care, în jurul anului 2030, vor ajunge la vârsta majoratului? Câţi dintre ei îşi vor urma părinţii plecaţi la muncă în străinătate, câţi vor rămâne în România şi în ce condiţii, în lipsa unor politici socio-economice susţinute, care să vină în întâmpinarea problemelor şi vulnerabilităţilor cu care se confruntă? Care sunt soluţiile pentru scăderea ratei abandonului şcolar pentru care statisticile europene ne acordă un nedorit loc fruntaş? Spre ce domenii orientăm profesional tânăra generaţie de astăzi? Care sunt sectoarele economiei în care România îşi propune să facă performanţă? Exportul de resurse şi materii prime nu reprezintă, pentru nici o ţară a lumii, un răspuns de acceptat pe termen lung pentru dezvoltare durabilă.

Stimaţi colegi,

Declaraţia mea s-a dorit o incitare la realism şi pragmatism, un mod de a sublinia, încă o dată, importanţa unei implicări responsabile şi susţinute a Parlamentului, pe termen lung şi indiferent de culorile viitoarelor majorităţi politice, în îndeplinirea misiunii de a coagula capacităţile şi capabilităţile întregii societăţi pe acest şantier de interes naţional şi internaţional al dezvoltării durabile a României.

Vă mulţumesc.